"Tarziu , ridicand de jos paharul spart..."

PESCARUL SE PUSE CU MAINILE INTINSE PESTE UN SCRISOV PLIN DE AMINTIRI.DIN TRECUT. AL CUI TRECUT? NU MAI CONTEAZA!...
INTR-UN TARZIU... VOCEA SA SPARSE INTUNERICUL TACERII. SE AUZEA TOTUL CA INTR-O CATEDRALA, DE LA MARGINEA LUMII....A UNEI LUMII POATE MOARTE... SAU POATE UITATE! DAR MAI CONTA?

"E o zi in care sunt inca vie
Imi place sa cred ca te gandesti la mine atunci
cand te dezbraci de tricoul transpirat
si ma uiti atunci cand il asezi pe spatarul scaunului.

E innorat,
Tu iti pui la cale viata in orice moment
ca si cand un nou inceput ti-ar fi intotdeuna la indemana

Ma tulbura gandul ca te-as putea atinge
deloc intamplator ,ca amprentele mele s-ar aseza
peste carnea ta
si nu s-ar zari decat privite cu ochiul mintii ".

OARE CUM AS PUTEA SA NUMESC SI ACEASTA INCERCARE?... POATE MAREEA UNUI GAND UITAT.. SAU POATE...TARZIU RIDICAND DE JOS PAHARUL SPART?!"
SI, POATE CA FARA SA VREA DARAMA UN PAHAR UITAT IN COLTUL ACELEI MESE. IL PRIVI APARENT ABSENT.

    DE ACOLO, DE SUS, BUNUTUL ZAMBI A INTELEGERE SI A UITARE! PANA CAND?...DAR ASTA; ei asta, deja ERA O CU TOTUL ALTA PROBLEMA.