SOAPTE DE COPIL

IERI. LA SPITALUL UNDE TAMAN INCA ZAC, DAR ASTA ESTE O ALTA PROBLEMA... MA GANDEAM LA COPII! LA COPILUL MEU, LA UNUL IOSIF, LA ALTUL DIANA, LA UN ALTUL SARA, SI LA MULTI ALTII... UNII CU NOROC, ALTII CU MAI PUTIN NOROC

TOT IERI... VORBEAM DE ZIUA DE 8 MAI; INSA, TOT IERI "EXTREM" DE FERICITUL PARINTE PATRIARH DANIEL FACEA O BAIE DE MULTIME IN VATRA LUMINOASA!

FARISEISMUL ESTE LA EL ACASA, IN ROMANIA! IMAGINILE CU CREDINCIOSII CARE SE CALCAU IN PICIOARE ... MA INGROZEAU... MA DUREAU...

PARCA IMAGINEA ACESTUI COPIL IMI SPUNE MULT MAI MULTE! PREFER LUMEA ASTA, A MEDICAMENTELOR FARA DE SFARSIT, DECAT IMBULZEALA DE ACOLO....

AM DESFACUT UN PLIC DE LA O PRIETENA, MAI VECHE DECAT INSASI ISTORIA. AM CITIT.

SI ACUM DOAR VA REPRODUC:

"Iata o poezie deosebita sta scrisa la intrarea in biserica de la Sadinca , jud. Sibiu, loc unde s-au pus bazele unei mici manastiri condusa de parintele-calugar David.



Un lung tren ne pare viata.
Ne trezim in el mergand,
Fara sa ne dam noi seama,
Unde ne-am suit si cand.

Fericirile sunt halte,
Unde stam cate-un minut,
Pana bine ne dam seama,
Suna, pleaca, a trecut.

Iar durerile sunt statii
Lungi, de nu se mai sfarsesc
Si in ciuda noastra parca,
Tot mai multe se ivesc.

Arzatori de nerabdare,
Inainte tot privim,
Sa ajungem mai degraba
La vreo tinta ce-o dorim.

Ne trec zilele, trec anii,
Clipe scumpe si dureri,
Noi traim hraniti de visuri
Si-nsetati dupa placeri.

Multi copii voiosi se urca.
Cati in drum n-am intilnit,
Iar cate-un batran coboara,
Trist si frant, sau istovit.

Vine-odata insa vremea,
Ca sa coboram si noi.
Ce n-am da atunci o clipa,
Sa ne-ntoarcem inapoi?

Dar pe cand, privind in urma,
Plangem timpul ce-a trecut,
Suna goarna VESNICIEI:
Am trait si n-am stiut ."


Atat de frumoasa... in tristetea ei, pe cat de adevarata.