vineri, 26 august 2011

Libertatea presei e doar o glumă proastă

Iar asta in în absenţa libertăţii economice! Cel putin asa reiese Un raport întocmit recent de Universitatea Oxford relevă că România are dificultăţi în a respecta instituţiile democraţiei, iar libertatea presei suferă din cauza economiei şubrede ce naşte parteneriate între politicieni şi jurnalişti. Culmea ironiei, raportul a fost publicat cu doar câteva zile înainte ca preşedintele Traian Băsescu să declare că presa ar trebui să fie atentă la limbajul şi tonul pe
care-l utilizează, mai ales în problemele legate de criza economică.

Televiziunea publică, instrument politic
Concluzia la care au ajuns britanicii în ceea ce priveşte situaţia şi rolul televiziunii publice, nu surprinde pe nimeni. Conform raportului, TVR se află permanent sub presiune politică, postul de televiziune fiind instrumentul media preferat al politicienilor. Confruntată cu numeroase scandaluri de corupţie, televiziunea publică şi-a pierdut, de-a lungul timpului, din rating, ocupând la ora actuală poziţia a treia, la nivel naţional, după Pro TV şi Antena 1.
Însă, nu datorită profesionalismului jurnaliştilor ocupă TVR locul trei pe ţară, cât mai degrabă naturii juridice a postului. Deoarece este televiziune publică naţională, beneficiază de cea mai mare acoperire din ţară şi ajunge în aproximativ 99% din casele românilor, comparativ cu celelalte două posturi private din top, care ajung în maxim 60-70% dintre locuinţe.
Pe lângă avântul tehnic, TVR beneficiază şi de subvenţii, care îi garantează existenţa indiferent de situaţia postului pe piaţa media, sau a profesionalismului jurnalistic. După cum era de aşteptat, eficienţa postului public de televiziune e mult mai scăzută, comparativ cu posturile private, TVR având circa 3.200 de angajaţi, dintre care 700 jurnalişti. În departamentul de ştiri sunt ocupate 200 de locuri de muncă, adică de două ori mai multe, faţă de oricare altă televiziune privată.
O presă fără competenţe jurnalistice şi dominată de tabloide
Chiar dacă presa scrisă este un domeniu subdezvoltat, raportat la numărul total de locuitori, tabloidele reuşesc să depăşească tiraje de 200.000 de copii, cele mai citite fiind „Click” şi „Libertatea”. În presa quality, „Adevărul” ocupă primul loc, cu un tiraj de circa 116.000 de copii, semnficativ mai redus decât tabloidele. Conform raportului, pe lângă faptul că actual jurnalistic este viciat de ingerinţele politicului, oamenii de presă în general nu au cultura jurnalistică necesară, nici pregătirea teoretică, iar codul etic lipseşte cu desăvâşire. După cum relevă raportul, nici situaţia instituţiilor de învăţământ superior în care se predă jurnalismul nu e mai bună. Calitatea acestora e deficitară şi nu se fac remarcate în afara ţării.
În absenţa libertăţii economice, libertatea presei e doar o glumă proastă
 Britanicii informează că România este ţara cu cea mai limitată libertate a presei din Europa de est, ocupând ultima poziţie după Estonia, Lituania, Cehia, Letonia, Polonia, Slovenia, Ungaria, Slovacia şi Bulgaria. În acelaşi timp, România e una din ţările cu cele mai severe restricţii în ceea ce priveşte libertatea economică. Excesul de reglementări, sistemul de autorizaţii şi licenţe, alături de numeroasele agenţii şi consilii de control a informaţiei au făcut ca presa să ajungă inevitabil la cheremul politicienilor. Nu-i de mirare că, după cum se prezintă în raport, patronii de presă sunt obligaţi de circumstanţe să încheie parteneriate cu partidele politice. Din moment ce birocraţia e prea stufoasă, iar impedimentele economice sunt greu de surmontat, singura cale de acces pe piaţa media rămâne alianţa cu politicul.
Perpetua propagandă politică şi ipocrizia agenţiilor de control
 Acest fenomen are consecinţe nefaste, deoarece transformă actul jurnalistic într-o perpetuă propagandă politică. Situaţia e agravată şi de ipocrizia agenţiilor de control, care obligă jurnaliştii la obiectivitate şi interzice orice parteneriat politic. În ciuda faptului că atât publicul cât şi reglementatorul înţeleg situaţia de fapt şi sunt la curent cu legăturile ce se stabilesc între patronii media şi politicieni, cadrul legislativ rămâne neschimbat, pentru a păstra aparenţele unei prese curate.
 Un model alternativ la şarada „jurnalismului obiectiv” ar fi presa americană, unde reglementatorul permite patronilor de media să stabilească parteneriate cu politicienii. Acest lucru duce la transparentizarea legăturilor şi dovedeşte respect pentru public. Consumatorii ştiu cărui tip de mesaj vor fi expuşi, aceştia alegându-şi posturile radio/tv şi ziarele în funcţie de orientarea politică ce se reflectă în preferinţele lor individuale.
Pentru a putea atinge idealul unei prese libere, trebuie mai întâi să eradicăm demonii comunismului
Cazul recent, în care preşedintele Traian Băsescu a avertizat jurnaliştii cu privire la limbajul pe care-l utilizează, e un exemplu pertinent, din păcate nu unicul, că raportul britanicilor se bazează pe adevăruri incontestabile. Încă departe de idealul unei prese cu adevărat libere, România se confruntă, în continuare, cu moştenirea comunistă şi demonii totalitarismului.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu