duminică, 9 octombrie 2011

CISMIGIU @ COMPANY

  "Sa ne limpezim gandurile privind spre Cismigiu. Care a fost pentru dumneavoastra, cred, ceea ce a fost pentru haiduci codrul." Azi este o alta zi... acum stau pe terasa discreta, de la Buturuga, asa cum este cunoscuta in folclorul general, al eternilor vizitatori ai muzeului, cu intrare libera... numit CISMIGIU... 
Imi sorb linistit cafeaua, facuta cu o dexteritate demna de un David Coperfield, de catre "EL PATRON", asa cum il numesc eu pe tanarul care vinde un produs: speranta,  cu mai bine de doi bani. Si stiti care este paradoxul? Ca ii si merge....


BRUSC... ma gandesc la Grigore Bajenaru... Il mai tineti minte?  Este autorul nemuritorului roman "Cismigiu et Comp"....

             Haideti acum... sa va spun, pe scurt, asa... ca la o cafea, povestea cartii....

   Romanul de fata, o s-o spun clar, nu se adreseaza celor trecuti de o anumita varsta mentala decat in mica masura. Asta nu insemna ca nu are un “ceva” aparte, ci doar ca vine un moment in care citirea unei asemenea carti nu mai are acelasi farmec ca atunci cand esti in liceu. Pentru ca liceenilor li se potriveste cel mai bine Cismigiu et Comp al lui Bajenaru. Iar daca e sa asezam povestea de fata intr-un patut procustian, s-ar potrivi bine liceenilor bucuresteni, si perfect liceenilor bucuresteni care invata in Liceul Gheorghe Lazar. Sincer, daca as face parte din ultima categorie, as citi-o indiferent de valoarea literara, doar de curiozitate.
Pe tot parcursul cartii sunt insirate peripetiile lui Bajenaru de pe vremea cand era copil. Unele nazbatii va pot parea cunoscute, altele probabil ca va vor provoca regretul pentru ca nu le-ati incercat cat erati tineri. Unele sunt amuzante, altele de prost gust. Indiferent insa despre ce e vorba, le veti intelege pe toate.
Cismigiu and Comp trece fuga fuguta de la refugiul Cismigiu, pana la excursii, de la profesori preferati ca dirigintele Barosanul, pana la “nemernici” ca directorul Jujuca.
Iar cartea, care in proportie majoritara e sugubeata, se incheie oarecum melancolic, avand o evolutie paralela cu a poznasului Bajenaru, ajuns intre timp, “dupa 20 de ani”, profesor de romana. Tot la o distanta mare de timp, 31 de ani, apare si partea a doua a povestilor lui Bajenaru, “Buna dimineata, baieti”.   Asta le spune in final Barosanul fostilor invatacei, ajunsi intre timp “oameni mari”.


             Sa ne gandim totusi ca, fiecare dintre noi a avut un Cismigiu al sau, pe vremea scolii.


 Si o gluma, pentru final... sper sa o gustati... Dar mare ATENTIE... este una, fara zahar....

Basescu merge sa consulte o vrajitoare.Vrajitoarea închide ochii si îi spune : - Va vad trecând pe un bulevard foarte mare, într-o masina decapotabila si lumea strigând de bucurie. Basescu zâmbeste si o întreaba : - Deci multimea este fericita? - Da, ca niciodata! - Si oamenii alearga dupa… masina? - Da, alearga în jurul masinii, ca nebunii. Politiei îi este foarte dificil sa faca loc masinii. - Sunt si oameni care poarta drapele? - Da, drapele si bannere cu cuvinte de speranta pentru un viitor mai bun. - Chiar asa? Si oamenii striga, cânta? - Da, oamenii striga fraze de speranta : “Oh! De-acum încolo totul va fi mai bine!!!” Poporul este în sarbatoare. - Si eu, eu cum reactionez la toate astea ? - Nu pot sa vad ! Cosciugul este inchis.
Basescu zice: Sti ce face un tigan cind este in fata calculatorului?
Mircea Geoana.... intreaba: Nu, ce face?
Basescu: Cauta in RECYCLE BIN.

7 comentarii:

  1. cismigiuman!super vreau sal cunosc si eu pe "EL PATRON"

    RăspundețiȘtergere
  2. Ce plăcut este să îmi aduc aminte de cărți citite în adolescență și tinerețe și să le recitesc, acum, la această vârstă! Frumos articol, mulțumesc pentru oferta ta, dragă autorule, de a călători în trecut și a retrăi momentele în care am citit această carte și multe alte cărți, la fel de plăcute acelor ani!

    RăspundețiȘtergere
  3. Da..da... frumoasa aducere aminte...

    RăspundețiȘtergere
  4. Lumi pierdute, in care doar mirosul frunzelor uscate imi aduce aminte... de restul!

    RăspundețiȘtergere
  5. Un dar de la Dumnezeu... o carte adevarata... Felicitari!!!

    RăspundețiȘtergere
  6. Cartea este intr-adevar buna, numai ca... imi aminteste de versul lui Bacovia: "Liceu cimitir al tineretii mele...pendanti profesori ... si examene grele"

    RăspundețiȘtergere