joi, 1 decembrie 2011

CE ESTE MAMA DRAGA... ROMANIA?!

    MA INDREPT SPRE ALBA IULIA, IN RITMUL ROTILOR DE TREN... MAINE, PARDON, VROIAM SA SPUN ASTA... DAR CRED CA ESTE MAI CORECT SA SCRIU AZI, SARBATORIM UN 1 DECEMBRIE  CIUDAT ... INFASURAT INTR-O PERDEA DE MIROSURI SI SENZATII NATIONALE , CARE MAI DE CARE... MAI GREU DE DEFINIT!

Azi este Ziua Naţionala a Romaniei, adoptată prin lege după inlaturarea regimului comunist. Istoric vorbind, la 1 Decembrie 1918, Adunarea Naţională de la Alba Iulia a adoptat o Rezoluţie prin care s-a consfintit unirea tuturor romanilor din Transilvania, întreg Banatul (cuprins între Mures, Tisa si Dunare) şi Tara Ungurească (Crisana, Satmar şi Maramures) cu Romania. Aceasta zi incununează lupta romanilor pentru unitate naţionala şi marchează momentul crearii Romaniei Mari.
De la 1 decembrie 1918 – ziua în care s-a vestit lumii unirea tuturor romanilor sub sceptrul Regelui Ferdinand I si pană în timpul de fata, fiecare cetatean al Romaniei a avut ocazia sa asculte ori sa citească diferite lamuriri cu privire la felul cum s-a înfăptuit unirea si la temeiurile care îi garantează si astazi trainicia.
Marea Unire a fost si ramane pagina cea mai sublima a istoriei noastre. Maretia ei sta în faptul ca desavarsirea unitatii nationale este fapta istorica a întregii noastre natiuni, realizata intr-un elan tasnit cu putere din strafundurile constiintei neamului, un elan controlat de fruntasii politici ai vremii pentru a-l calauzi spre un tel dorit de veacuri. O necesitate istorica s-a dovedit mai puternica decat orice guvern sau partid, necessitate care punand în miscare natiunea, i-a dat acea forta uriasa ca impotriva tuturor adversitatilor sa dea viata aspiratiei sale: un stat national unitar roman.

Unirea tuturor romanilor intr-un stat national a cunoscut doua momente principale: prima provincie care s-a alipit Romaniei a fost Basarabia, in martie 1918. Imprejurarea a fost favorizata de prabusirea autoritatii Rusiei in zona, ca urmare a revolutiei bolsevice. Astfel, in Basarabia, in perioada aprilie – octombire 1917, organizatiile social-politice romanesti elaboreaza programe in care cer autonomia Basarabiei. In decembrie 1917 se intruneste Sfatul Tarii, organ reprezentativ al Basarabiei, dominat numeric de romani, care proclama Republica Federativa Moldo-veneasca , desemnand structurile de conducere ale acesteia. In ianuarie 1918, Sfatul Tarii este dizolvat, in urma preluarii puterii la Chisinau de catre bolsevici, insa pentru scurta durata, deoarece armata romana patrunde in oras si restabileste autoritatea Sfatului, care o luna mai tarziu proclama independenta Repu-blicii Moldovenesti. Noul stat este amenintat insa de o ocupatie a Rusiei bolsevice sau a nou creatului stat ucrainean. In martie Sfatul Tarii adopta hotararea de unire a Basarabiei cu Romania. Aceasta hotarare a fost luata de liderii romani in cadrul unor organizatii politice nationale. Pentru a arata ca gestul lor se bucura de sprijinul populatiei, ei au convocat adunari cu caracter reprezentativ care sa dea greutate deciziei luate in ochii opiniei publice interne si internationale. Desi armatele romaine intrasera in Basarabia inca inainte de proclamarea Unirii, liderii romani au tinut sa arate ca Unirea nu a fost rezultatul unei cuceriri militare romanesti, ci al optiunii populatiei din zonele respective. Actiunea lor urmarea sa raspunda cerintelor principiului autodeterminarii. In octombrie 1918, la Viena, se constituie Consiliul National Roman, organism public al romanilor bucovineni. In virtutea dreptului de autodeterminare, acesta decide separarea de Austria. Pe data 27 octombrie, o Adunare Constituanta formata la Cernauti hotaraste unirea Bucovinei cu celelalte provincii romanesti din Austro-Ungaria. In noiembrie, Ucraina doreste sa ocupe Bucovina si sa o anexeze, iar Consiliul National Roman solicita ajutorul guvernului roman, impotriva ucrainenilor. Armata romana intra in Bucovina. Tot in noiembrie, Consiliul National decreteaza autonomia Bucovinei si convoaca un congres al romanilor, germanilor si polonezilor la care hotaraste unirea cu Romania. In Transilvania, in octombrie 1918 conducerea Partidului National Roman adopta o declaratie prin care proclama autodeterminarea nationala a romanilor din Ungaria. Ea va fi sustinuta si in Parlamentul de la Budapesta, de catre deputatul Al. Vaida-Voievod, iar intre Consiliul National roman si o delegatie a guvernului maghiar au loc tratative prin care romanii isi exprima dorinta de a se desparti definitive de Ungaria. In noiembrie este convocata o adunare nationala la Alba Iulia iar pe data de 1 decembrie 1918, 1200 de delegate ai romanilor din Transilvania, in prezenta unei adunari populare de 100000 de persoane, decid unirea Ardealului cu Regatul Romaniei. In 1919 puterile aliate stabilesc frontierele Romaniei cu Ungaria si Regatul Sarbo-Croato-Sloven, iar in 1920, prin tratatul de pace de la Trianon (parte a sistemului de tratate de la Paris), Ungaria recunoaste frontierele sale cu Romania.

De atunci, acest imn a fost cantat cu ocazia fiecărui conflict în Romania, datorită mesajului de patriotism şi de libertate pe care îl poartă în el, cum a fost si cazul asa-numitei Revolutii din 1989, când practic instantaneu şi generalizat a fost cantat ca un adevărat imn national, înlocuindu-l pe cel comunist „ Trei culori”.
   Ce inca nu stim, sau refuzam sa cunoastem, sub o perdea falsa de nationalism?!
Francmasoneria Universala a creat democraţia moderna si a contribuit la dezvoltarea societatii. Cred că nu există epoca sau moment important din istoria in care francmasoneria să nu fie discret prezenta. Masonii au facut revolutia franceza, revolutiile de la 1848 sau chiar Marea Unire dar trebuie facuta distinctie clara intre evenimente in care au fost amestecati masoni si evenimentele generate de masonerie, caci Masoneria nu a girat niciodata manifestari violente.
Francmasoneriei se impune acum sa-i prezinte romanilor pe cei care au semnat actul Marii Uniri de la 1918. Trebuie sa recladim Marea Unire si sa spunem Adevarul, trebuie poate sa evocam ceea ce a facut delegatia Romaniei la Conferinta de Pace de la Paris, trecand in loja pariziana a Marelui Orient al Frantei si reusind astfel sa apropie cercurile diplomatice ale marilor puteri de interesele tarii noastre.
Unii se întreaba acum ce va mai face masoneria maine dar masoneria nu va face nimic maine, ea construieste in secole, durabil si etern, caci noi nu lucram pentru moment ci lucram mereu pentru viitor, un viitor luminos ce se arata acum si pentru noi.
Iar, daca ar fi sa incerc sa rezum, ce inseamna acum Romania, va ofer o prima varianta...audio.Va rog sa o ascultati, cu mare bagare de seama...
Azi uitam ADEVARURILE acestea si incercam sa le inlocuim cu altele... personajele de ieri sunt schimbate brusc si fortat,uneori cu mult prea mare zgomot, cu personajele carageliene... si toate ne duc,cu...ori fara vointa noastra, la o alta explicatie... a ceea ce inseamna ...AZI... ROMANIA....
        Ascultati si aceasta varianta
Insa,orice ar fi... sa nu uitam ca:
     Astazi e iar 1 Decembrie si iar e ziua noastra si, pana la urma nu avem nici un motiv sa ne rusinam de faptul, ca suntem romani.
      La multi ani tuturor, la multi ani, Romania!

                        Oriunde ati fi...AZI

4 comentarii:

  1. interesanta abordarea,corecta,dar si discutabila.... partea cu masoneria!
    in rest,LA MULTI ANI... ROMANIA!

    RăspundețiȘtergere
  2. CE MAI,ESTE TARE CONCLUZIA,TA!CE PUSCA SI CUREAUA MEA,CEA LATA!

    RăspundețiȘtergere
  3. CONCLUZIA PRECUM CONCLUZIA,DAR CE A FOST AZI,LA ALBA IULIA SPUNE TOTUL!HUIDUIELI, DAR UITAM,RECIPROC,SI POATE PREA REPEDE CA:
    1. SI BOC E DE AL NOSTRU!
    2. DAR SI BOC SE FACE CA UITA,CA NOI SUNTEM AI LUI!

    RăspundețiȘtergere
  4. Nu pot sa spun decat ca, dupa parerea mea, noi Romanii ne batem joc de aceasta tara, si in indolenta si nepasarea noastra ne lasam purtati de vant. Oare am uitat cu totii valorile morale? Oare chiar nu ne cunoastem stramosii care si-au dat sufletul pentru ca noi ceilalti sa traim?
    Am mai spus si ma repet, cu toate ca azi ar fi trebuit sa fim mandri de ziua noastra Nationala, a venit vremea sa luam masuri si sa nu mai fim calcati in picioare!
    Tinand cont de subiectul de azi, nu pot spune decat ca preiau acest text din Gandul"Câteva observaţii la finalul acestei experienţe:

    Foarte previzibil, întâlnirea cu cei care "nu iubesc România" s-a produs din primele minute ale campaniei. Fiecare are motivele sale de neiubire. Prin urmare, de ce nu iubim România?

    Nu iubim România pentru că e România lor. În primul rând a autorităţilor. Confuzia vine din faptul că ne-am obişnuit ca despre România să vorbească doar preşedintele, parlamentarul, ministrul sau primarul, în stil cazon şi în dulcea limbă de lemn. Pe vremuri, dacă iubeam România, îl iubeam automat şi pe Ceauşescu. Iubirea de ţară a rămas, aşadar, în conştiinţa noastră drept o afacere oficială iarneiubirea un gest natural de igienă socială.

    Nu iubim România pentru că suntem săraci. Este o reacţie comună printre cei care au comentat nervos materialele despre străini. "Păi ăştia îşi permit să iubească România!" exclama cineva. Prin urmare, dacă avem valută putem iubi orice. Această revelaţie materialistă vine la pachet cu impulsul de a da vina pe ţară pentru că nu avem bani. Azi dragostea, inclusiv cea de ţară, trece prin stomac.

    Nu iubim România pentru că e locuită. În primul rând de ţigani. Apoi de tot felul de români în cârdăşie cu ţiganii. Apoi de alţi români. O majoritate vrea să fugă din ţară din pricina unei minorităţi care oricum a luat-o la picior înainte. Imposibilitatea de a respira alături de cei din jurul nostru ne face alienaţi social, nervoşi, agresivi.

    Nu iubim România pentru că aşa-i la modă. Patriotismul are o doză de romantism desuet. Entuziasmul paşoptist provoacă zâmbete din partea oamenilor subţiri. E de bonton să ne fie silă, să fim blazaţi, să nu mai credem în nimic bun. Sau cum se zice la noi, în Ardeal, să ne pută totul.

    Vedeţi, prin urmare, cât de riscant este să spui de ce iubeşti România . Cu toate acestea, majoritatea dintre dumneavoastră au făcut-o. Au făcut-o în special cei plecaţi în străinătate, cei pe care distanţa sau dorul de cei rămaşi acasă i-au făcut probabil mai "patetici" decât îşi închipuiau că sunt pe vremea când se aflau în ţară."

    RăspundețiȘtergere