vineri, 17 februarie 2012

POVESTI DESPRE CERCETAREA ROMANEASCA DE AZI... LA O CANA DE VIN

  Cand am ajuns sa scriu despre acest subiect, din capul locului recunosc ca m-am gandit doar la Radu Minea. Din cate stiam eu era singura persoana potrivita, care avea curajul sa sparga barierelele puse de-a lungul timpului in cercetarea romaneasca....Interviul de mai jos l-am facut exact, in zilele cand ministrul Igas spunea ca o sa ne intoarcem in timp, undeva prin 1954! Dar, ma intrebam daca cumva, acelasi Igas auzise de cartile lui Radu Cinamar, sau daca auzise barem cine este Radu Minea , dar si cu ce probleme se confrunta acesta?

   Dar sa ne intoarcem la cana de vin fiert si sa cititi in liniste despre toate lucruri "fierbinti", care se intampla azi, in cercetarea stiintifica romaneasca! Sunt aproape sigur ca veti citi tot ceea ce urmeaza... pe nerasuflate, exact cum ati bea o cana de vin fiert... in Romania lui Igas... Anii, insa va las sa-i alegeti dumneavoastra.

De unde a inceput toata aceasta saga, la dvs in institut?


Nu ştiu dacă termenul de *saga*este cel mai potrivit, ţinând cont de definiţia din DEX, eu aş numi-o mai repede prigoană, hăituire a unui cercetător (şi lider sindical după 1989) incomod şi înainte şi după 1989. Incomod pentru că îşi făcea treaba, dar nu accepta impunerile celor de la putere, indiferent de nivel şi / sau apartenenţă. Totul a fost bine până am înţeles, este adevărat cu oarecare întârziere, că nimic nu s-a schimbat. Ce era şi mai îngrijorător era inducerea în eroare a tinerilor de către cei ce ne distruseseră (pentru a crea omul de tip nou) înainte de 1989 şi deveniseră stâlpii democraţiei, unii este adevărat după un stadiu de *spălare a amintirilor* la Bruxelles, Geneva ş.a.. Am avut îndrăzneala să pun pe site-ul institutului o scrisoare deschisă, în care arătam cine au fost conducătorii actuali (o parte dintre ei) ce se dau drept *victimele fostului regim* şi trebuia să fiu pedepsit, să dispar şi eu şi colectivul meu şi obiectul muncii. S-au reperat repede *cozile de topor*, erau doar specialişti în depistarea şi manipularea *elitelor*ce le creau şi le impuneau în colective pentru a-si asigura controlul, astfel că a început acţiunea, cu o virulenţă sporită după 2006.

  Care ar fi epilogul povestii acesteia?

Este uşor previzibil datorită *forţelor* angrenate şi mai ales perseverenţei mele de a nu răspunde la comenzi, ceea ce le afectează letal interesele. S-a început cu desfacerea abuzivă a Contractului Individual de Muncă, distrugerea acceleratorului de care raspundeam, instalaţie de interes naţional, pentru care începuse un program de up-gradare cu sprijinul specialiştilor ruşi ( a fost construit tot în cadrul unui program cu aceştia), casarea acceleratorilor colectivului, care continuă un program ce a adus venituri consistente foştilor şi *ajutoarelor* acestora, hărţuirea membrilor colectivului (ce s-a soldat cu un accident cerebral pentru un coleg, plecarea unui tânăr de perspectivă ş.a.), ameninţări cu procese pentru că am îndrăznit să montez o cameră de luat vederi în zona laboratorului nostru ( ca urmare a unor furturi semnalate, dar fără urmări din partea administraţiei), ce a surprins acţiuni compromiţătoare ale sus-numiţilor, incalificabile pentru un institut de cercetări şi încă naţional etc. Când am spus *forţe* mă refeream atât la *personalităţi* angrenate, ce ocupă cele mai înalte funcţii administrative şi numai din institutul în care am lucrat aproape 40 de ani (la anul erau 40 de ani), cât şi structuri administrative la nivel central ca C.N.C.A.N. ( Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare), A.N.C.S. ( Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică) ş.a.

Ce este mai greu sa fi: lider de sindicat, sau simplu cercetator stiintific?
Iarăşi nu sunt de acord cu alăturarea, deoarece prima este o activitate pe care mi-am asumat-o după 1989, pentru a veni în sprijinul colegilor (atunci nici prin minte nu-mi trecea că domeniul ar putea fi în pericol, devenind ţinta unor grupuri de interese clientelare universitare şi / sau imobiliare), cu atuul de participant la evenimentele din 1989, sesizând metamorfoza uluitoare a unor foşti, dar fără să renunţ la alegerea mea profesională, ce mi-a adus multe satisfacţii şi recunoaştere-cercetare ştiinţifică. Înainte de 1989 eram lăsat să muncesc şi se creau condiţii (bineînţeles eram bun numai în ţară, afară plecau se ştie cine) pentru a ajuta economia cu realizările noastre, astăzi suntem împiedicaţi să lucrăm şi s-a creat sistemul prin care ideile noastre sunt date pe gratis, iar unităţile distruse.

Ati tot pomenit de sintagma "mafia universitara transpartinica". Precizati va rog, pentru cititorii nostrii, de cand este "legiferata" in Romania aceasta si care ar fi cei mai importanti "pionieri" ai ei?
Din 1990, prin metamorfoza foştilor profesori de marxism-leninism, în filosofi liberali şi reformatori ai învăţământului românesc, alături de care au venit şi rudele, neamurile fostei nomenclaturi securisto-comuniste, ce au acaparat funcţiile de conducere în învăţământ şi au început acapararea cercetării ştiinţifice, care le putea oferi şi primele resurse valutare, prin fondurile nerambursabile ale Băncii Mondiale- aşa a apărut pentru prima dată aşa-zisa *cercetare ştiinţifică universitară*. Bine spus *pionieri* şi să dau Cezarului ce-i al Cezarului – Andrei Marga, talonat de Ecaterina Andronescu şi cu ultimii veniţi M. Miclea şi Anton Anton.

Exista sindicate"galbene", in prezent, in Romania? Si daca da, nominalizati cateva...

Mă feresc să zic sindicate, mai ales prin prisma experienţei mele. Prefer să numesc lideri de sindicate şi chiar la nivel mai înalt, care sunt *galbeni* şi nu din cauza unei boli a ficatului. Membrii sindicatului pe care îi reprezintă, în majoritatea cazurilor nu au curaj să reacţioneze, tocmai datorită *culorii* liderilor, care le provine din *prea strânsele legături* cu conducerile de la nivel local până la cel mai înalt nivel administrativ, ce ar putea cauza grave repercusiuni celor neobedienţi, culminând chiar cu pierderea locului de muncă. La noi este cunoscut cazul d-lui Epure de la IPROCHIM, Ursu de la unul din sindicatele de la ICMET, Stănescu de la I.C.P.M., Bobulescu şi Hadăr de la federaţia Alma –Mater.

  Pentru final am lasat un exercitiu de "memorie", care se deduce din lunga dvs activitate de sindicalist! Va rog sa alegeti din exemplele care urmeaza varianta care vi se parea cea mai corecta si sa motivati si de ce?!

   Deci:
Cu care dintre urmatorii lideri de mari sindicate ati lucrat cel mai bine , dar si cu, care nu ati lucrat deloc bine: HOSSU-BACIU-CIORBEA-COSTIN-MITREA-LUCA?
Adevărul este că nu eu am lucrat cu ei, exact invers, am fost solicitat în diferite momente să contribui cu expertiza mea şi chiar sfaturi la realizarea unor acţiuni.dintre cei enumeraţi de Dumneavoastră, primul cu care am avut o colaborare deosebită, de care îmi amintesc cu plăcere este d-l Mitrea (la vremea respectivă nu eram nici membru al confederaţiei pe care o conducea). A doua colaborare deosebită, de la care păstrez amintiri plăcute, chiar dacă a fost uneori *furtunoasă*, am avut-o cu d-l Luca.
Despre d-nii Ciorbea, Hossu şi Costin prefer să nu îmi exprim părerea, dar mă bucur că am evitat să lucrez cu domniile lor.

• Exista lideri de sindicat, doar pe hartie?
Nu ştiu cum ar putea fi doar pe hârtie, ori sunt, ori sunt *galbeni*. În sindicat, după mine nu se poate face figuraţie. Eşti implicat de o parte sau de alta a baricadei, altă stare nu există.

• Vedeti ca vor mai exista sindicate in Romania si peste 10 ani?( daca da, de ce...daca nu, de ce)
Sper să nu fiu un profet mincinos şi afirm cu convingere că DA, după o curăţare internă şi legislativă deosebit de dură, dar şi prin creşterea gradului de educaţie, inclusiv sindicală a salariatului

• In sindicalism, ca si miscare social-politica... incotro mergem?
Către clarificări, eliminarea clientelismului şi încadrarea în prevederile art.9 din Constituţie.

Cercetarea romaneasca, in ultimii ani era foarte ades comparata cu o "cenusareasa" a economiei. Acum cu ce ati compara-o?!
Îmi place să nu renunţ la această comparaţie, pentru că reuneşte frumuseţea, cu modestia, cu hărnicia şi mai ales pentru că învinge răul şi are un final fericit, ceea ce doresc şi eu domeniului nostru Cercetarea Ştiinţifică-Dezvoltarea Tehnologică şi celor ce au mai supravieţuit în aceste condiţii vitrege.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu