IERI UN STADION PERLA A BUCURESTIULUI...AZI GIULESTIUL PARE CONDAMNAT LA AUTODISTRUGERE

  Rapidul este un fenomen, care se lupta parca cu nepasarea unora, cu rautatea altora; dar cel mai mult cu lupta impotriva uitarii.Imi pare adeseori ca un bolnav de alzheimer, care stie cine este mai mult din "legenda" sa, decat din REALITATEA imediata.

Dar, iata ce mi-a trimis unul dintre gazetarii de sport cei mai infocati, dar si unul dintre "aristrocratii" Giulestiului: Octavian Pescaru. Despre "pacientul"Giulesti...de odinioara...

Ultimul stadion interbelic.Potcoava din Giulesti face 72 de ani, de la botez.

"Dupa 12 de pribegie pe stadioanele altor echipe bucurestene, in anul de gratie 1935, Rapidul si-a dat seama ca are nevoie de un stadion propriu. Costica Bauer-Ardeleanu, manager al clubului la vremea aceea, a fost cel care s-a ocupat indeaproape de nasterea Giulestiului. Potrivit lui Gheorghe Scurtu, istoric neoficial al Rapidului, Bauer aflase ca Arsenal urma sa demoleze o parte din arena sa, Highbury Park. Avand relatii la Londra, Bauer a transferat in Giulesti liftul de pe Highbury si, spune Scurtu, chiar si un numar de scaune. Tot la initiativa lui Bauer, Giulestiul a fost ridicat respectandu-se aproape suta la suta planurile stadionului Highbury. Pe atunci Caile Ferate Romane erau o forta iar expresia „CFR reprezinta a doua armata a tarii”, avea deplina acoperire. Banii pentru ridicarea stadionului s-au colectat exclusiv de la angajatii CFR iar la sfarsitul lui 1935 s-a ales si amplasamentul. Proiectul a fost realizat de arhitectul Gheorghe Dumitrescu. La Ministerul Transporturilor am produs stupoare atunci cand am cerut date despre el. „Arhitect ? Dumitrescu ? 1936 ? Ne pare rau....n-avem nici o arhiva....” Singurele informatii despre omul care a ridicat Giulestiul au venit de la Uniunea Arhitectilor. Asa am aflat ca Gh Dumitrescu, pe langa Giulesti, a mai construit, intre altele, si gara din Bacau. A locuit in cartierul Unirii Tricolor, langa Gara Obor, pe strada Amiral Murgescu. A murit in anii 80. Lucrarile la stadionul CFR au inceput in 1936 si s-au terminat in acelasi an. S-au incheiat e un fel de a spune....In toamna 1936 GSP anunta ca „inaugurarea stadionului CFR se va face miercuri 30 septembrie dimineata...”. Rapidul ar fi trebuit sa inaugureze stadionul printr-un amical cu Admira Viena, campioana en-titre a Austriei, echipa de calibru pe atunci. Austriecii au venit la Bucuresti, au admirat Giulestiul, s-au lasat pozati de GSP chiar pe gazon, s-au minunat de cum arata – „stadionul vostru e unul dintre cele mai moderne din Europa” insa meciul (1-1) s-a jucat pe ONEF !

Presa de atunci, inclusiv GSP, nu explica motivele pt care meciul care ar fi trebuit sa inaugureze Giulestiul s-a jucat pe ONEF. Vag, din diverse relatari, reiese ca n-ar fi fost toate lucrurile puse la punct. Se vede treaba ca viata era la fel de fermecatoare in Giulesti si in 1936. Dupa ratarea acestui moment, ideea de a inaugura stadionul intr-un cadru festiv se pierde. Pana la sfarsitul lui 1936, Giulestiul gazduieste numai antrenamente si meciuri de pregatire. Pe 8 februarie 1937 Gazeta mentioneaza un amical Rapid-Juventus 4-1 in Giulesti iar pe 14 februarie acelasi an, giulestenii au parte de o inaugurare. Nu a stadionului propriu ci a arenei din Ploiesti. Meciul care a inaugurat Stadionul Municipal din Ploiesti, denumit ulterior Ilie Oana, s-a jucat intre Tricolor CFPV si Rapid. Giulestenii au castigat cu 6-0. In ceea ce priveste Giulestiul, Gazeta nota pe parcursul anului 1937, in mai multe randuri, ca stadionul isi astepta omologarea. In cele din urma, fara vreun anunt prealabil, Giulestiul este omologat si gazduieste intr-un anonimat aproape total primul meci oficial recunoscut ca atare : Rapid-Jiul 2-0 (Pacurariu 43, Rafinsky 86) pe 27 noiembrie 1937 in ultima etapa a turului. Vremea cainoasa si radiodifuzarea derbyului Ripensia-Venus au adus in tribune doar 800 de spectatori. Conducerea Rapidului avea sa-si ia revansa in 1939, an in care Caile Ferate sarbatoreau 70 de ani de la inaugurarea primei linii de cale ferata realizata cu capital romanesc, Bucuresti-Giurgiu. Avand in vedere importanta de care se bucurau Caile Ferate in vremea aceea, evenimentul, intitulat Ceferiada 1939, a fost unul de mare amploare. Capete incoronate, diplomati, numerosi oaspeti straini au luat parte la evenimentul gazduit pe 10 iunie de stadionul Giulesti. In afara Ceferiadei, momentul 10 iunie 1939 a mai capatat o semnificatie. Conducerea CFR si cea a clubului Rapid au hotarat ca organizarea Ceferiadei inseamna totodata si inaugurarea oficiala a stadionului Giulesti. „O zi senina, lipsita de dogoare a facut ca afluenta la aceste serbari sa fie enorma. Tribunele sunt pline pana la ultimul loc. Se cifreaza la 20.000 de oameni numarul spectatorilor”, scria Timpul. Slujba divina s-a tinut pe gazon si a fost oficiata de Vicarul Patriarhiei. In mod normal slujba trebuia tinuta de Patriarh, dar Miron Cristea murise in martie iar noul Patriarh, Nicodim Munteanu avea sa fie uns ceva mai tarziu. Potrivit obiceiului vremii, Regele Carol al II-lea a ingenuncheat pe gazonul din Giulesti si a sarutat crucea. „Sosirea M.S. Regelui, a Marelui Voevod Mihai si a Principelui Paul al Greciei este salutata cu ovatiuni nesfarsite. Un ura formidabil rasuna din piepturile celor 20.000 de persoane cari ocupa vasta incinta a stadionului feroviar”. Alaturi de Carol al II-lea, la eveniment au mai luat parte viitorul rege Mihai, pe atunci Mare Voievod de Alba Iulia, printul Paul al Greciei, prim-ministrul Armand Calinescu, diplomati acreditati la Bucuresti, reprezentanti a 12 administratii de cai ferate din Europa, etc. 3728 de ceferisti, intre care 729 de sportivi, inclusiv fotbalistii, au defilat in fata lui Carol al II-lea care „a luat loc in frumoasa loja regala a stadionului”. Ziaristii remarcau faptul ca „suveranul si intreaga sa suita par neobositi” si au vizitat cu mare interes „cladirea propriu zisa a marelui stadion CFR Giulesti”.

Astazi inegabilul Giulesti implineste 72 de ani de la botez si e la fel de viu si de plin de viata ca in ziua in care pe gazonul sau pasea Regele Carol al II-lea. Giulestiul e poate stadionul cu cele mai multe si mai frumoase amintiri. I-au trecut pragul capete incoronate, sefi de stat, muzicieni celebri, diplomati, cantareti, poeti, filozofi, actori si scriitori. Ridicat din cheta facuta printre ceferisti, ranit in bombardamentul din 1944, refacut partial dupa razboi si lasat in paragina in ziua de azi, la 72 de ani Bunicul Giulesti ramane teatrul romanesc al viselor”.