SANATATEA ROMANEASCA INCOTRO?

 
DACA IERI VA TOT POVESTEAM DESPRE "DERAPAJELE" CE BANTUIE PRESA ROMANEASCA IN SPECIAL, SI MEDIA IN GENERAL... AZI VREAU SA VA PROPUN SA O DAM PE BUNE... ASA CUM SE SPUNE,DEPRE SITUATIA EXISTENTA, IN PREZENT, IN  DOMENIUL SANATATII.
   SI, CHIAR DACA O SA VA PLACA, SAU CHIAR DACA UNII SAU ALTII  VOR MAI BARFI... PE LA COLTURI :"CINE ESTE DOMNE ASTA, DE ISI DA CU PAREREA?"; AUTORUL RANDURILOR DE MAI JOS PREFERA SA LE RASPUNDA ACESTORA, CU O MINI-ANCHETA. DIN CAPUL LOCULUI, VREAU SA PRECIZEZ CA CEEA CE VETI CITI ESTE  DOAR UN MELANGE MAI SCURT, A UNEI ANCHETE MULT MAI AMPLE DESPRE CEEA CE VETI CITI IN MEDIA ROMANEASCA... SPER, IN SAPTAMANILE CARE VOR URMA....
          
      DECI, SA-I DAM DRUMUL....


"Experti în domeniul managementului sistemelor de sănătate Uniuni Europene spuneau, in 1994 ca: 

Atunci cand veti auzi un politician, din tara dumneavoastra, ca vrea sa contruiasaca un spital să ştiţi că este : fie incompentent, fie prost informat, fie inconstient sau, cel mai probabil corupt;

Chiar daca va vine greu sa credeti aceste cuvinte au fost rostite la Institutul de management sanitar, de pe o strada parca predestinata pentru managementul  in sanatate, strada Vaselor. Si ele, spun sursele acestei anchete ar fi apartinut lui Raynald Pineau.

Insa, de unde s-a plecat, in idea managementului in sanatate, dar mai ales unde s-a ajuns, veti  putea intelege numai avand rabdarea sa “strabateti”, noianele inghetate ale intereselor mai mult sau mai putin directe, ce se ascund in spatele bunelor intentii.  Sau, mai pe intelesul tuturor :

     ”Pana la Dumnezeu, te mananca sfintii""

Inceputul,  spune sursa noastra, ar fi fost undeva prin 1992, cand un domn englez, pe numele sau Richard Brazil, ar fi initiat un program numit “ O Romanie sanatoasa”. Interesant este că Proiectul a fost sprijinit de autorităţile de atunci. A existat chiar o lege pentru sprijinul aunor astfel de proiecte : legea 79/1991. Proiectul s-a finalizat cu un raport. Una din concluziile acelui Raport era observatia ca: ”in Romania se interneaza prea mult; iar sistemul sanitar in sine este prea centralizat; aducand mai degraba cu sistemul sovietic de tip ”. Astfel se cheltuiau  prea multi bani. Ideea Raportului era ca sistemul să sprijine dezvoltarea ambulatoriului, pentru a scădea cheltuielile mari cu internările. În speranţa că pacientul va fi rezolvat în ambulatoriu şi nu în spital.

  Iata de ce poate, “O Românie Sănătoasă”  si-a permis sa sugereze necesitatea cateva/cîtorva noi proiecte, de genul programelor “gate-keeper” (în româneşte, portar), care se spera că ar fi blocat suprainternarile din spitale. În acest sens s-a elaborat chiar legea 79 din 1991. O componentă importantă a ei era refacerea şi dezvoltarea a 453 de dispensare medicale rurale. A doua componentă a acelei legi era formarea unui Institut de Management de Sanatate. Este cel care , sub conducerea prof. Enăchescu, a reuşit finanţarea primului curs internaţional de management de sănătate în România. Aceasta realitate, in extenso, a facut ca în 1994 sa se deschida poarta unui nou proiect, care ii trimitea la scolarizare pe manageri din sanatate existenţi artunci în sistemul românesc! Aici ar fi punctul de unde am inceput ancheta noastra. 

   Au existat trei  experti in sanatate: Raynald Pineau, Georges Desmartaux, David Chinitz (devenit între timp chiar şi Presedintele Societatii Internationale de Prioritati în sisteme de Sanatate) ……

• Sinaia - locul unde s-a stabilit o strategie sanitara pentru Romania

Asa se face ca, pana in 1994, mai exact prin martie 1993, la Sinaia are loc un mare simpozion care trebuia sa stabileasca chipurile strategia sanitara pe care Romania trebuia sa o imbratiseze. Si, surpriza pentru unii, normalitate pentru altii, consensul a stabilit: experţii români au imbratisat sistemul britanic. iar raportul oficial al simpozionului I se da domnului ministru Mincu. Iar de aici, gihici ghicitoarea mea la cine? Pai, sursa noastra, care din capul locului precizam ca este una foarte bine informata, dar mai ales foarte bine intentionata, ne-a spus ca proiectul ajunge la consilierul personal al ministrului, pe acea vreme, un oarecare domn Jezenschi (ungur de origine, veţi vedea de ce fac precizarea aceasta).

Domnul Francisc Jezenschi nu este de acord cu consensul susţinut de prof. Enăchescu şi neagă raportul experţilor români. El era de acord cu sistemul german. De aceea iniţiază acţiunea care demontează consensul de la Sinaia şi va iniţia transformarea sistemului românesc într-un sistem german. Printre acţionari, un oarecare Sorin Oprescu? Va spune oare ceva acest nume?

 Sorin Oprescu este cel care “duce” proiectul Jezenschi în Parlament la grupul PDSR. Grupul PDSR din Senat iniţiază Legea asigurărilor sociale de sănătate în 1993.

• Judeţe trimise la schimb de experienţă

Legea 79 a permis Guvernului să studieze sistemle de sănătate din Europa, în ideea de a adopta pe unul dintre ele, pentru a schimba faţa comunistă a sistemului românesc. Experţi, în general medici, din 4 judeţe sînt trimişi peste hotare să înveţe din ţările unde au ajuns cum se construiesc diferitele sisteme de sănătate. Acestea au fost  Suceava, Sibiu, Brasov si Vîlcea. Experţii au ajuns în: Danemarca, Marea Britanie, Germania şi, respectiv, Suedia.

Banca Mondială a finanţat acest proiect care tebuie să se termine cu un consens: care ţară să fie luată ca model pentru sistemujl românesc de sănătate.

• “Experimentul 370”

    Mai trebuie precizat ca, prin 1993, ex ministrul Mincu este iniţiatorul HGR 370, prin care 8 judete se transforma in statii pilot pentru a vedea cum se vor comporta medicii de circa ca doctori de familie, în ideea adoptării de către parlament a sistemului german. “Experimentul”, daca putem sa-l numim asa (de fapt chiar aşa a fost numit de publicul larg), este unul sortit esecului. În 1997, ministrul de atunci, dr. Drăgulescu, de la Timişoara, declară experimentul închis şi fără puncte pozitive de reţinut. Analiza din 1997, din Ianuarie a sugerat ca sistemul medicului de familie în România nu va avea eficacitatea celui din Germania. Şi nici pe a celui din Marea Britanie. Analiza din Ianuarie 1997 a arătat că medicul de familie nu se va comporta ca un “gate-keeper”. Datele de azi susţin concluzia ministrului CDR/PNŢCD dr. Drăgulescu (vezi mai departe).

• Primul pas in reforma sanitara - daramarea spitalelor

Paradoxal poate pentru majoritatea dintre noi, cursul desfasurat pe Vaselor si-a inceput “pledoaria” printr-o observatie şoc; si anume ca:  “primul pas care ar trebui facut in reforma sanitara ar fi daramarea spitalelor”.

Da, da ati citit bine, nu este o greseala de dictare, sau dactilografiere. Acestia, expertii, fara a se crede catusi de putin ca suntem ritosi, ei bine acestia o tineau una si buna ca:  ”avem prea multe spitale in Romania, dar si ca un politican este inconstient daca ar spune ca va putea construi un nou spital aici..”

Publicul larg crede că dacă ar fi mai multe spitale, starea de sănătate ar fi mai bună, sau că dimpotrivă, dacă sînt mai mulkte spitale aceasta se datorează unei proaste stări de sănătate.

Aici, la acest punct, sursa noastra a tinut sa ne faca urmatoarea precizare, si anume ca: starea de sanatate dintr-o ţară nu este dependentă de numărul de spitate din acea ţară. Ea este data în principal de umatorii factori: mancare, aer, apa, habitat.

O componentă importantă la această “dărîmare” ar fi trebuit să o aibă medicul de familie.

• Transformarea sistemului intr-o struto-camila

Ei, si iata cum in 1994, se lanseaza dezbaterea pe marginea proiectului legii Asigurarilor Sociale de Sanatate si care, odata cu trecerea anilor, ajunge pana in 1997, cand devine legea 145. 

Ei, dar “epopeea” nu se opreste la acest moment.  Pentru că  premizele aplicării legii nu erau prezente.  În 1997, în România, nu se putea aplica o lege germană. Aici, vrea să fac o mică pauză pentru a vă explica cum funcţionează în Germania, sistemul german propus de ungurul Jezenschi: casele de asigurări sînt total independente de puterea politică. Nu au legături organizatorice nici cu autorităţile centrale, nici cu cele locale (de land sau de primării). Banii trmişi de către asiguraţi intră direct în conturile acestor case, nu în contul Ministerului de Finanţe (ca în România). Casele de asigurări din Germania sînt conduse de reprezentanţi ai asiguraţilor, printr-o Adunare Generală. 

  Culmea este că Jezenschi a propus acest sistem pozitiv pentru corupţia din România – ar fi redus-o drastic. Si, cum numai la noi, la romani, o minune nu tine prea mult. Prin 1998 sunt date 2 ordonante de urgenta, care fac sa se schimbe total sistemul lui Jezenschi si ordonanţe care il transforma brusc intr-o “strutocamila”.  Aceste ordonanţe au fost date de ungurul Haydu Gabor, dela UDMR.

• Ce contineau aceste doua ordonante de urgenta? 

În prima, Ordonaţa de urgenţă 30, se modifică organizarea Consiliului de Administraţie de la nivelul CNAS şi CASJ. Apoi, CNAS devine ordonator principal de credite iar CASJ ordonatori secundari de credite. Prin această acţiune, banii unor case independente devin dependdenţi de decizia politică. Pentru a întări acest lucru, ordonanţa modifică legea ssigurărilor şi dă dreptul de decizie al bugetului asigurărilor, puterii politice supreme, adică Parlamentului.

    În acest moment are loc schimbarea sistemului, de la cel german al ungurului Jezenschi, la o struţo cămilă a ungurului Hajdu. Următoarea ordonaţă, nr 78 creiază premizele funcţionării temporare a unor structuri, ce nu existau pînă atunci.

“Pai, la noi, Casa de Sanatate devenea ordinatorul principal de credite si se acorda independent a acestora. Astfel s-a ajuns ca bugetul caselor sa fie trecut prin Parlament. Si, totul parea sa functioneaze. 

  Spun asta pentru ca sistemul de asigurari de sanatate a fost creat sa aduca mai multi bani si de a scadea numarul de internari in spital. In primii doi ani obiectivul de a colecta mai mult a fost atins, dar nu scazut numarul de internari ci a crescut” a recunoscut sursa .
     Asa se face ca, in 2001 se ajunseses la cifra de 6 milioane de internari. Si, guvernantii de atunci au dat vina pe medicii de familie. In 2002 s-au facut cateva sedinte pe aceasta teme.Tot in acea perioada apare si O.G, prin care se specifica ca: “Casele de asigurari nu sunt in stare sa stranga banii”. Iar din acel moment totul trece la ministerul Finantelor. Ordonanţa 150 de fapt “naţionalizează” fondul de sănătate.

Insa, de aici si pana la introducerea coplatii nu mai este decat un pas…. La care va invitam sa vedeti cum s-a ajuns,  in episoadele urmatoare. Poate ca asa, macar de la noi veti intelege de ce pana si FMI-ul este atent la acest sistem al coplatii…  

... In curand, insa veti putea citi si restul "ADEVARULUI" despre sistemul sanitar romanesc…