Masoneria este o masă mare unde fiecare pune tot ce are ... și își ia ce are nevoie… cu măsură

 

Invitatul meu de azi este domnul Claudiu Ionescu. Pentru cine nu știe, sau pentru cei care cunosc mai puțin, fenomenul Masoneriei este una din vocile masoneriei românești de azi. Cu, sau fără voia lui! Întâlnirea mea de azi cu domnia sa este o prezentare a ultimilor două apariții editoriale care-i poartă ”pecetea”: ”Perspective masonice. Gândurile unui mare secretar” a lui Thomas W. Jackson și cea de-a doua… ”History of Alt Heidelberg. Lodge No 821„

 

 Mugetul: Claudiu bine ne-am regăsit, după atâta amar de vreme. Spune, te rog, cititorilor blogului, câteva cuvinte despre aceste cărți, dar mai ales de unde și de  când a început  ”iubirea ta”, între ghilimelele de rigoare, față de fenomenul masonic… în general și față de masonerie în special?

C.Ionescu: Eu am fost inițiat în masonerie în 1997, iar nașii mei de masonerie sunt Dan Amadeo Lăzărescu și Horia Nestorecu Bălcești. Primul dintre aceștia, o enciclopedie vie, mi-a spus la un moment dat că: ”Masoneria este o masa mare unde fiecare pune tot ce are și își ia ce are nevoie… cu măsură”. Făcând parte din istoria și  scrierea Masoneriei Românești, încă de la începuturi, pentru că în anul 2000 am fondat revista ”Forum Masonic” am avut șansa să particip la majoritatea întâlnirilor la vârf care au avut loc, atât aici… cât și-n străinătate. Așa mi-am dat seama că sunt extrem de atras de ideea de masonerie, de conceptul de masonerie, iar după aceea, de ceea ce se vede dincolo de conceptul de masonerie. De ceea ce există scris despre masonerie. De lucruri care nu se spun, dar care se fac. 

Am avut șansa să-l întâlnesc pe Thomas Jackson, în urmă cu vreo 20 de ani, imediat după venirea la conducerea MLNR-ului a lui Eugen Ovidiu Chirovici, i-am fost introdus ca fiind "un mason de încredere", iar Tom a acceptat să devină Director de Onoare al revistei "Forum Masonic". Acum, sincer am șansa să fiu Editorul cărților lui, în România, iar prima carte este cea de care ai pomenit mai înainte:”Perspective masonice. Gândurile unui mare secretar”. Este o carte fără pretenții intelectuale, fără pretenții ezoterice, o carte scrisă de un om care a fost inițiat în 1965, deci cu 3 ani înainte de a mă naște eu. Vă dați seama că un om cu asemenea experiență masonică națională și internațională… știe și simte lucrurile altfel decât ar fi percepute de un om normal, care este manipulat de televizor! Cartea lui Tom a fost lansată în urmă cu doi ani de zile, la Intercontinental, tocmai pentru că el este un om între continente.

Cea de a doua carte, la care tu ai făcut referire, este  despre Loja mea, din cadrul American Canadian Grand Lodge și este o filă de istorie a masoneriei americane, din Europa. După cum se știe aceasta este fosta Lojă a bazelor NATO, iar ALT Heidelberg Lodge este una dintre lojile de bază a American Canadian Grand Lodge, întrucât în cadrul acestei Loji, membership-ul era format din ”High Rank Officers”, după cum se exprimă autorul cărții, Gerhard Severin, care  a fost Mare Maestru a American Canadian Grand Lodge, în 87, dacă nu mă înșel, fost ofițer de Inteligence în perioada războiului rece. Deci, un om care acum are 85 de ani și  care este foarte verde. O personalitate extrem de atentă și care ”prinde” chiar și lucruri pe care tu nu ai vrea a le exprima, dar pe care le trădezi! Merită citite ambele cărți… dar în mod special prima dintre ele, pentru că dă la o parte valul acesta de mister și de poveste.

Mugetul: Aș fi vrut să închei cu o altă întrebare, dar mi-am dat seama... auzindu-te că ar mai trebui să existe încă o întrebare de legătură. În ziua de azi există două moduri de a  ”privi” masoneria: unii vor a fi discreți, pe când ceilalți doresc neapărat a fi în ”lumina reflectoarelor”. Tu, un om cu atâta experiență, la un nivel de ”high class”, pe ce ai merge? Pe discreție sau pe asumarea efectivă, directă și publică a calității de mason?

C.Ionescu:  Aici, problema are mai multe fațete. În Europa de Est lumea nu este pregătită, lumea nu știe ce înseamnă masonerie, cade foarte ușor în marasmul întâmplărilor supranaturale și suprastatale. Motiv pentru care dacă ar afla că o personalitate politică sau publică ar aparține masoneriei ar cataloga-o imediat, sub formula:” este mafiot cu siguranță”. Deci, sunt adeptul discreției, din acest punct de vedere! Încă populația nu este pregătită și nu are cultura necesară de a percepe fenomenul masonic. Dar atenție, asta nu înseamnă că cei din Vest sunt mai răsăriți, dar au mai multă experiență cu conceptul de masonerie. Sunt state create de masonerie, conduse de masoni. Acolo, calitatea de mason nu-i neapărat ascunsă… eu sunt un om care sunt ”in front”, datorită revistei mele ”Forum Masonic”, deci sunt o personalitate masonică publică! Deci eu nu mai pot să mă retrag. Dar… sunt adeptul discreției, pentru că masoneria a fost secretă, dar azi este discretă. Foarte multă lume face o confuzie atunci când afirmă că ” masoneria e speculativă”. Chestia asta de explicat este foarte simplă și anume: ce înseamnă masoneria?! Zidari liberi… free masons... adică ei aveau secretul unghiului drept și al arcului ogival. Pe la 1700 au apărut școlile de arhitectură, aceste bresle care călătoreau liber, prin toată Europa, deci nu mai aveau ce secrete să păstreze. Dar, călătorind prin toată Europa au văzut și înțeles sisteme, iar Acela a fost momentul transformării masoneriei din operativă, în speculativă. Noi nu mai lucrăm cu cărămizi, lucrăm cu oameni. Iar cărămizile sunt de fapt oamenii.

Mugetul: Iată că am ajuns la ultima întrebare, care e ușor mai delicată. Dacă ar fi să o iei de la capăt, cu experiența ta, de azi, dar cu vârsta de atunci… ai mai face o astfel de alegere?

C.Ionescu: Trăind în România? O să răspund, citându-l pe Thomas Jackson…”m-aș mai gândi!!!!”. Luând în considerare că el a fost inițiat în masonerie în 1965, pot spune că este o schimbare chiar dramatică. Gândește ce era în 65 și ce este azi? Cu toate astea, poate și pentru că sunt în zodia Gemenilor, da… m-aș îndrepta spre masonerie. Dar, dacă aș avea cultura și experiența vieții de acum aș fi extrem, extrem de precaut și n-aș mai da credit unora care sunt doar ”purtători de insigne”, sau doar purtători de șorțuri. Nu e un fenomen doar în România,  ci și în Anglia, în SUA cei care ajung în conducerea structurilor li se suie la cap și încep a se crede niște zei. Masonii de rând spun despre ei :” Oh, The Big Aaprons”, adică ”marile șorțuri”, dar nu o spun admirativ, ci pur și simplu categorisindu-i…

Mugetul: Sau, cum ar fi spus nașul tău, de masonerie…. ”ca o masă mare… ”

C. Ionescu: Ca o masă mare, unde fiecare pune tot ceea ce are și ia ce are nevoie… dar, cu măsură.