BUTADĂ DUMINICALĂ: ”Cine-i frate cu pisica șoareci și borș mănâncă cu polonicul!… Mănâncă orice!”

Da... e duminică... e ziua lăsată de ODIHNĂ... așa zice, chipurile, pe la Biblie... Dar și o zi,  pentru meditație... iar tema mea, una ”GREA” a naibii... se leagă de două, sau trei nume:  Wilhelm Filderman, Günther Anders, dar și Charlie Chaplin... Eu unul zic.., să vă aprindeți o țigară... să puneți de o cafea, una aburindă... făcută pe ibricul copăliriei... și să aveți RĂBDARE a lectura totul. Apoi să reflecați... la BUTADA, din titlu.... 

 CINE A FOST WILHELM FILDERMAN ?

Wilhelm Filderman (a fost un om politic și jurist român, conducător laic al obștii evreiești, în perioada de la sfârșitul Primului Război Mondial până la sfărșitul celui de al Doilea Război Mondial. Filderman a fost președintele Federației Uniunii Comunitaților din România (FUCE) și reprezentant al evreilor în parlamentul român.

Filderman s-a născut la București ca fiu al unui tipograf evreu bogat, care avea numele de familie Fieldermann. În timpul liceului s-a împrietenit cu Ion Antonescu. Filderman a absolvit facultatea de drept iar, în anul 1910, la Universitatea din Paris Sorbona a primit doctoratul în drept (1909).

În Primul Război Mondial Filderman a luptat ca ofițer în armata română. A fost delegat la Conferința de Pace de la Paris din 1918, devenind apoi deputat în Parlamentul României, la 30 mai 1943 deportat de catre regimul antonescian în Transnistria, în timpul regimului comunist în anul 1948 s-a exilat în vestul Europei și a murit la Paris în anul 1963.

•  Ce știm despre Günther Anders

Günther Anders, născut Günther Siegmund Stern, în 1902, la Breslau și moare pe  17 decembrie 1992,  la Viena.  A fost un jurnalist, eseist, filosof și poet german. 

A crescut într-o familie de intelectuali iudeo germani asimilați, părinții săi, Clara și William Stern, având contribuții importante la dezvoltarea psihologiei. Studiază filosofia și istoria culturii. Lucrează în Germania ca jurnalist. În 1933 emigrează la Paris împreună cu prima sa soție, apoi în Statele Unite, înainte de a se stabili definitiv la Viena, în 1950. De o verticalitate morală rar întâlnită, refuză cariera academică și o lasă în plan secund pe cea de scriitor și critic literar, pentru a se implica, în calitate de activist și jurnalist, în combaterea celor mai mari amenințări la adresa umanității, bomba atomică și războiul. Critic lucid al societății occidentale și fin analist, câștigă o notorietate târzie, cărțile sale cele mai importante fiind astăzi mai cunoscute decât în timpul vieții sale. 

Are următoarea observație, făcută în 1956, atât de valabilă și azi: 

„Pentru a înăbuși orice revoltă în avans, este important să nu o faceți violent. Metodele arhaice precum cea a lui Hitler sunt în mod clar depășite. Este suficient să creați o condiționare colectivă atât de puternică încât însăși ideea de revoltă să nu existe. Vor veni și mai multe. Pentru mintea oamenilor. Ideal ar fi formarea indivizilor de la naștere prin limitarea aptitudinilor lor biologice înnăscute… Apoi, am continua să condiționăm prin reducerea drastică a nivelului și calității educației, pentru a o readuce la o formă de integrare profesională. Un individ needucat are doar un orizont de gândire limitat și cu cât gândul lui se limitează mai mult la preocupări materiale, mediocre, cu atât se poate revolta mai puțin. Trebuie să ne asigurăm că accesul la cunoaștere devine din ce în ce mai dificil și mai elitist… …că decalajul se mărește între oameni și știință, că informațiile destinate publicului larg sunt anesteziate de orice conținut subversiv. Mai ales fără filozofie. Din nou, este necesar să folosim persuasiunea și nu violența directă: vom difuza masiv, prin intermediul televiziunii, divertisment uluitor, mereu măgulind emoționalul, instinctivul. Vom ocupa spiritele cu ceea ce este zadarnic și jucăuș. Este bine cu vorbărie neîncetată și muzică, pentru a împiedica mintea să se întrebe, să gândească, să reflecteze. Vom pune sexualitatea pe primul plan al intereselor umane. Ca anestezic social, nu există nimic mai bun. În general, vom avea grijă să alungăm seriozitatea din existență, să ne batem joc de tot ce are o valoare ridicată, să menținem o apologie constantă pentru lejeritate; astfel încât euforia reclamei, a consumului să devină standardul fericirii umane și modelul libertății. Condiționarea va produce astfel o astfel de integrare a sinelui, încât singura teamă (care va trebui menținută) va fi aceea de a fi exclus din sistem și deci de a nu mai putea accesa condițiile materiale necesare fericirii. Omul de masă, astfel produs, trebuie tratat ca ceea ce este: un produs, un vițel și trebuie să fie supravegheat așa cum ar trebui să fie o turmă. Orice lucru care îi permite lucidității să adoarmă, mintea lui critică este bună din punct de vedere social, ceea ce ar risca să-l trezească trebuie combătut, ridiculizat, înăbușit… Orice doctrină care contestă sistemul trebuie mai întâi catalogată drept subversivă și teroristă, iar cei care o susțin trebuie apoi tratați ca atare”. (Învechirea omului, 1956)

•  Marele  Charlie Chaplin

”Potrivit unui document recent publicat, FBI și-a petrecut ani buni încercând să afle dacă Charlie Chaplin a fost de fapt un spion comunist. Pe de altă parte, MI5 a analizat, cu foarte mare seriozitate, dacă acesta nu era de fapt un evreu francez numit Israel Thornstein.

Arhivele Naționale Britanice au publicat câteva documente din anii 1950 care demonstrează o amplă operațiune de supraveghere a lui Charlie Chaplin de către MI5 care îl bănuia pe actor de legături cu comunismul.

Totuşi, documentele arată că MI5 nu a găsit dovezi privind apartenenţa la comunism a marelui regizor. În 1952, Charlie Chaplin a sosit în Marea Britanie pentru premiera unei pelicule, unde a aflat că nu va mai avea permisiunea să se întoarcă în America. Era perioada audierilor McCarthy, o vânătoare de comunişti, inclusiv la Hollywood.

Serviciul de informaţii nu a reușit să afle decât că Chaplin avea unele simpatii pentru aripa stânga, dar nu a reuşit să rezolve misterul privind locul naşterii lui Charlie Chaplin. Nu a fost găsit niciun certificat de naştere al lui Chaplin şi cel mai vechi document oficial a fost un paşaport din 1920. Ei au investigat şi suspiciunile care spuneau că s-ar fi născut la Fontainbleau, lângă Paris, în timp ce americanii susţineau că numele său real ar fi Israel Thornstein şi puneau problema descendenţei sale, presupuse a fi cea a unui evreu rus. În ciuda oricăror cercetări, nici până în ziua de azi nu a fost găsită o dovadă certă a originilor sale, MI5 concluzionând: "fie Chaplin nu s-a născut în această ţară, fie s-a născut sub un alt nume".

Asta, ar fi varianta oficială... dar în 2012, pe blogul domnului profesor, Ion Coja... găsesc niște mărturii, hai să le numesc ”DELICATE”, de care eu unul nu mă îndoiesc, pentru că (ce să vezi?!) nu MĂ POT ÎNDOI, NICI DE VERTICALITATEA ȘI NICI DE PROFESIONALISMUL DOMNULUI PROFESOR. NOTA BENE: PE DISTINSUL DOMN COJA L-AM CUNOSCUT LA DOMNUL BRAHAȘ... ȘI DL. ȘTIRBU... LA O TERASĂ DISCRETĂ... DIN BURICUL BUCUREȘTILOR!Pe vremea când ”ORA” era mai puțin presantă, ca timp!(Precizarea asta, e necesară... ca să nu avem vorbe, altă dată....)

Și acuma revenind la subiectul CHAPLIN, în articolul intitulat:  ”Charlie Chaplin era țigan?!…Tu ce-ai păzit, Valerică Oișteanu?!”; am găsit următoarele informații: ”Peste Ocean apar o mulțime de publicații românești, care mai de care mai interesantă. Printre ele și „Faptu’ Divers”. Excelentă sub toate aspectele. Într-un număr mai vechi, din 22 februarie 2012, am dat peste un text intitulat Dezvăluiri incredibile despre Charlie Chaplin din dosarele secrete M15. Sursa textului, MEDIAFAX. Așadar, o sursă tot românească, și tot așa: demnă de toată încrederea. Adaosul de autoritate și onorabilitate al publicației canadiene face ca dezvăluirile respective să merite a fi luate în serios. Dintre aceste dezvăluiri, cea mai neașteptată, adevărat cutremur mediatic, este aceea cu care se încheie lista de „dezvăluiri”... Anul trecut a apărut o scrisoare scrisă de Chaplin în anii ’70 și păstrată de actor cu grijă într-un sertar. Aceasta dezvăluie că Charlie Chaplin s-a născut în „Black Patch”, lângă Birmingham, într-o caravană țigănească! … Și punct! Fără niciun comentariu!””

Apoi, domnul Profesor făcând o interesantă analogie între originile domnului Oișteanu și ”neamul ales”  ne dezvăluie și anumite lucruri, mai puțin cunoscute; despre acele vremuri: 

1. ”La fel și cu Chaplin! S-a spus de atâtea ori că este cel mai mare actor al tuturor timpurilor, genialul genialilor etc! Pentru ca în propoziția următoare să se facă din când în când, într-o doară, mențiunea: Charlie Chaplin este evreu! A fost, este și rămâne de-a pururi evreu. Concluzia: cel mai mare evreu este… Adică invers: cel mai mare actor este evreu!… Iar acum, când se descoperă mărturia lui însuși Chaplin că era altceva, nu evreu, nici musca nu se mai aude!… Mai ceva ca-n filmul mut!”

2. ”Așadar, năstrușnicul Charlot a mai făcut o boacănă de-a lui, post mortem: era țigan! Nu evreu!… De ce a ascuns că era țigan? De ce a ascuns că nu era evreu? De ce a ales să fie evreu, iar nu țigan? De ce nu a lăsat lucrurile să rămână așa cum le știa toată lumea?… Iată numai câteva dintre întrebările care te încearcă la aflarea marii… marii… cum s-o numesc? Veste? Cacealma? Escrocherie! Șmecherie?…”

3. ”Înainte de a merge mai departe țin să fac o mărturisire: mă bucur, tare mult mă mai bucur să aflu ce am aflat! Și asta pentru că niciodată nu mi-a plăcut acest actor genial, inclusiv și îndeosebi în capodopera sa Dictatorul. Dar mă feream s-o spun, cum să spun eu că Charlie Chaplin nu-i genial, cel mai genial chiar?! Mi-am zis, dacă zic și asta, iar mă fac toți proștii antisemit! Și am tăcut! Până azi! Ce ușurare când poți să spui ce ai pe suflet!… Și o spun ca și când aș trage o gură de aer: nu mi-a plăcut niciodată Charlie Chaplin! Și chiar dacă aflu că-i țigan, tot n-o să-mi schimb verdictul! Cel mult dacă aflu că este constănțean!…”

 4. ”De ce să fi ascuns Ch.Ch. că era țigan?!… Numai țiganii pot da un răspuns la această întrebare fără să fie acuzați de discriminare… Trecem deci la întrebarea următoare: de ce a ascuns că nu era  evreu? Întrebare greșită, pe care o elimină întrebarea următoare, mult mai cu miez: De ce a ales să fie evreu, să treacă drept evreu, să fie considerat evreu?

Răspunsul la această întrebare mi-l dă o amintire pe care mi-o stârnește turnura neașteptată a CV-ului chaplinesc: România anilor ’70 și ceva, poate ’80. Se poate stabili anul cu maximă exactitate, este anul în care Valeriu Oișteanu a ales libertatea și a plecat, cu acte în regulă, să se repatrieze în Statele Unite ale Americii… Ca orice băiat de viitor! Frate-su, mai încet la minte, mai nedotat – ca orice frate mai mare!, a rămas la vatră, la căldurică, n-a îndrăznit marea aventură: să încerce oceanul cu degetul!…

Fiind Valerică Oișteanu fiul și nepotul cui le era nepot și fiu, plecarea sa a stârnit oarecari emoții, nu a trecut neobservată. Necomentată! Printre alte comentarii l-am auzit și pe acesta, de la cel în cauză: un literat dintre cei mai dotați, mai prezenți, mai invidiați pe la cenacluri etc., cam prieten cu Valery – cum văd că semnează peste ocean, este abordat direct de acesta la un moment dat: Colega, ești cam cel mai tare din parcarea asta îngustă care se numește România! Ți-ar trebui un spațiu de manevră și de desfășurare mai vast, unul internațional, universal propriu zis! Din păcate nu ai nicio șansă la așa ceva ca român! Îți dau un sfat: fă-te evreu, dacă vrei să capeți ceea ce meriți, ba chiar și ceva în plus!…

Cum adică evreu?! Foarte simplu! Nu ai nimic de făcut! Dar absolut nimic!… Lași totul pe seama mea! Mă ocup eu! Inclusiv de dosarul de plecare în Occident! Numai că atunci când va ajunge la urechile tale zvonul că ești evreu, tot așa: nu faci nimic, cum spuneam! Te faci că n-auzi! Taci și-ți vezi de treabă! Iar dacă vreun mitocan chiar se miră că ai fi evreu, tu nu zici ba! Sau bagi celebra replică: ce vrei?! Nimeni nu este perfect!… Și ca să-ți fie mai ușor, te scoatem afară, faci carieră la Paris sau în State!… Ehe, ce carieră poți tu să faci cu talentul tău!… Nu vezi că aici toți te-ar mânca de viu, dacă ar putea?!…

…Poate că aș fi uitat ciudata relatare, dacă una asemănătoare nu mi-ar fi făcut și colegul meu de liceu Corneliu Dida. Un student, aflat în stagiu la spitalul Cantacuzino, și-a dat seama imediat ce calibru și câte carate avea medicul Dida, și într-o gardă liniștită, la o șuetă mai amicală, studentul i s-a destăinuit plin de admirație că poate să-l scoată din țară și să-i aranjeze o carieră strălucită în Occident! De unde ai dumneata asemenea putere?, s-a mirat Cornel. „Sunt nepotul celui mai puternic om din România!” (Am pus ghilimele, este un citat exact, întocmai.)

Ești nepotul lui Nicolae Ceaușescu?… Nu, eu sunt nepotul rabinului Moses Rozen!… Și el vă va ajuta! De ce m-ar ajuta?, s-a mirat iar machedonul Dida Corneliu. Și citez din nou vorbele nepotului: Rabinii sunt dintotdeauna un fel de „geambași de oameni”! Unul ca dumneavoastră e mare păcat să lâncezească într-un spital mizerabil ca ăsta!… Iar dacă vreți, vă facem și puțin evreu, o bunică măcar, și nici nu vă închipuiți dumneavoastră ce carieră vă așteaptă!… Eventual vă băgăm și un K sau W, Corneliu K. Dida sau W. Dida…”

• MORALA... 

Mi-a ”sugerat-o”, direct, chiar domnul PROFESOR!  Am să o redau... fără nicio tușă, personală... exact ca o EXPLICAȚIE, la titlul de azi,  cel ales de ”MUGET”: 

” Dacă te află copiii? Sau nepoții de-acum! Tare-mi pare rău să constat că cine-i frate cu pisica șoareci și borș mănâncă cu polonicul!… Mănâncă orice!”...

Iar,dacă nici așa, nu mă credeți, căci vor fi destui dintre dumneavoastră, iată mai jos, și legitimația, unuia care ne făcea... ”STUPID PEOPLE”...dar căruia și mâncarea ”din polonic”, tare îi mai plăcea!

 Iar acuma,pentru FINAL, iată și o altă ”DOVADĂ”; dar a  unuia, care iubea....oamenii și OMENIREA. Așa stând lucrurile, voi cititorii mei... CE TITLU AȚI ALEGE?!