Unicul Pod construit de Ștefan cel Mare, care există și este funcțional până în ziua de azi. Au trecut peste 500 de ani, iar eu azi liniștit am trecut cu mașina peste podul construit de Ștefan cel Mare. Aici,
nu departe de locul unde s-a născut și copilărit marele Domnitor, pe
malul răului Trotuș, în pădurea de alătuei, Ștefan cel Mare își antrena
oastea sa. Iar seara, trecând acest pod, Domnitorul mergea la Biserică,
unica Biserică construită de el în cinstea strămoșilor săi.
In satul
unde s-a nascut. Când
mergeți spre Onești din Adjud, la 10 km până în oraș, pe partea
dreapta, găsiți aceasta capodoperă din sec. XV, Podul lui Ștefan cel
Mare.
Podul
are o boltă în stil moldovenesc și la vremea lui era ceva foarte
inovativ, pe timp ce alte poduri se construiau din bârne.
- Istoricul ... PODULUI
,, Podul de piatra ‘’ al domnitorului Moldovei , Stefan cel Mare din comuna Stefan cel Mare din satul Garbovana (Negoiesti ). Pe drumul ce leaga orasul Adjud de Onesti se afla unul dintre cele mai vechi poduri din Romania ,construit in anul 1495 de catre domnitorul Moldovei ,Stefan cel Mare pentru a facilita transportul drobilor de sare de la Ocnele de pe Trotus .
În urma unor legende se spune ca ,domnitorul cunoştea bine aceasta zona, petrecându-şi acolo o bună parte din copilărie, pe moşia de la Borzeşti a tatălui său, viitorul domn Bogdan al II-lea. Este posibil ca tânărul Ştefan cel Mare să fi trecut des spre herghelia domnească de la Căiuţi şi să se fi împotmolit vre-o dată în acel loc, cum este, la fel, posibil ca între anii 1493-1494, când s-a construit Biserica din Borzeşti „spre pomenirea răposaţilor strămoşilor şi părinţilor lor” (cum scrie în pisanie), localnicii, ori cei care transportau sarea, să-i fi solicitat construirea podului.
O alta legenda spune ca Podul, construit peste pârâul Gârbovana sau pârâul lui Vodă, aşa cum este cunoscut în zonă, foarte aproape de vărsarea acestuia în Trotuş, făcea, potrivit tradiţiei locale, legătura între localitatea Căiuţi, acolo unde domnitorul avea o herghelie de cai, şi un loc dintre versanţii împăduriţi din zonă, unde Ştefan îşi pregătea oştirea. „Este vorba de caii aceia de deal, de munte, de talie mai mica .
Pentru prima data apare acest pod intr-un hrisov domnesc ,in anul 1380 in care se pomeneste despre plata a 2000 de ocale de sare pentru constructia acestui pod de piatra de la Garbovana .
Este descris întâia dată, Podul de piatra ceva mai detaliat, de catre Constantin I. Istrate (1850-1918), ca fiind construit din “bolovani rotunzi”, legați cu “mortar din var gros”; dar, tot el precizează că podul a fost refăcut în anul 1837 – în timpul domniei lui Mihail Sturza -, apoi în 1873 – când s-a construit șoseaua Adjud-Onești -, precum și în anii 1902-1903 .
Mesterii pietrari din vremea aceea au construit acest pod din piatra de râu si de cariera pe la anul 1493. Constructia a fost realizata din piatra bruta, cu mortar de var gras, obtinut prin arderea pietrei de var adusa din padurile din amonte, de apele pluviale care se deversau în pârâul Gârbovanul.
Acest pod de piatra are o vechime de 520 de ani ,care se afla pe malul drept al raului Trotus ,pe paraul lui Voda sau paraul Podului numit de catre localnici.
Podul de piatra si-a demonstrat rezistenta si in timpul celui de al–II-lea razboi mondial cand a fost tranversat de tancuri si masini grele de trupele romane .
Cu ocazia reparatiei care a avut loc în timpul domniei lui Mihail Sturza (aprilie 1834-iunie 1849) a fost ridicat un mic monument spre pomenirea cladirii podului, acesta fiind distrus odata cu construirea liniei de cale ferata. “Bine ca cel putin a scapat podul”, remarca doctorul C. I. Istrati cu tristete .
O alta reparatie a avut loc în anul 1873 când s-a construit soseaua Adjud-Onesti, apropiindu-se nepermis de mult de prima cornisa a podului.
Dar cea mai importanta refacere de pâna atunci a avut loc între anii 1902-1903, fiind ca malul pe care era soseaua se darâmase din cauza Trotusului. Atunci s-au facut un dig de aparare si doua diguri laterale unite de un palier. Pentru consolidarea podului la aceasta reparatie s-a folosit ca liant cimentul si bolovani rotunzi de piatra pâna la 800 kg fiecare.
Ultima reparatie a podului s-a facut în anul 1982, când a fost refacuta zidaria prabusita la culee, bolta si timpane si s-a executat un dalaj de piatra peste umplutura de pamânt a boltii.
Podul de piatra al lui Stefan cel Mare masoara o lungime de 14 metri,8 metri latime , 11 metri inaltime iar deschiderea boltii este de 5.80 de metri si este singurul pod pastrat inca de pe vremea voievodului .
Din păcate, soarta podului de la Gârbovana este similară cu cea a podurilor de la Zlodica (judeţul Iaşi) şi Turtureşti (judeţul Neamţ), atribuite, prin tradiţie, aceluiaşi mare voievod moldav.
Podul de la Zlodica (comuna Cepleniţa) a fost ridicat din porunca domnitorului pentru a consolida drumul de legătură între Cotnari şi Hârlău, cunoscut în epoca ştefaniană ca „drumul vinului“. Este construit din piatră de râu cioplită, material foarte utilizat şi astăzi în zonă, iar în vecinătatea sa se află un beci din lespezi de piatră albă, despre care se spune că ar fi aparţinut unui vechi han.
Destul de ruinat astăzi şi pe jumătate îngropat în pământ, podul de la Zlodica este înscris în lista monumentelor istorice de categoria B din judeţul Iaşi. Peste el trece azi drumul de ţară ce duce la bisericuţa de lemn din Zlodica, ridicată la anul 1543.
Ştefan cel Mare a mai construit un pod de piatră şi la Turtureşti (comuna Girov), azi un cătun aflat aproape pe cale de dispariţie, deşi se află la doar câţiva kilometri distanţă de oraşul Piatra Neamţ. Pe coasta Turtureştilor trecea, în vechime, drumul pe care voievodul Ştefan călătorea atunci când mergea de la Curtea Domnească din Piatra Neamţ către Iaşi (prin Tupilaţi şi Hanu Ancuţei). Pe acest drum se pot vedea azi, din păcate, doar ruinele rămase din acel pod.
- IN LOC DE ...CONCLUZII
Astăzi, deşi este monument istoric de categoria A, făcând, deci, parte din patrimoniul cultural naţional, Podul lui Ştefan de la Gârbovana este tratat cu o dureroasă indiferenţă de autorităţile locale ,aflat la doar câteva sute de metri de DN 11 A, drumul naţional ce leagă Adjudul de Oneşti In prezent acest pod are statut de monument istoric si se poate vizita . Accesul la acest obiectiv turistic se face din Bacău spre Oneşti pe DN11/E574 – 50 km, stânga în Oneşti spre Adjud, pe DJ 119 E – 16 km pana in localitatea Caiuti .
Oui, encore aujourd'hui tu m'as surpris avec cette histoire ! Je ne savais pas que, du moins pour vous, les routes seraient meilleures si elles avaient été construites dans le passé. Aujourd'hui, l'infrastructure routière est comme « votre mère » ; pas plus loin que la semaine dernière, j'étais quelque part dans votre delta. Du Danube, vers Chilia Veche... Celles-là, on ne peut pas appeler ça des routes. En liberté conditionnelle !
RăspundețiȘtergereDrumurile stau, ori mai exact fura facute mai bine pe acele vremuri... decat cele de azi. De ce nu apelam si noi, la chinezii nostri?! Intreb doara...
RăspundețiȘtergereLumea de azi, mai mult decat ciudata... ma face a crede ca era mai mult simt de curaj, de asumare, pentru binele obstei, in trecute vremuri...decat azi! Exemple pot fi "garla"!
RăspundețiȘtergerePodul de piatra a rezistat...pe cand azi...vine apa, prin Neamt, la Arsene si gata... l- a luat!!!!
RăspundețiȘtergereMisto poveste; fain exemplu...Romania... tara tuturor posibilitatilor! Parca asa se zice azi?!
RăspundețiȘtergereExcelent, bravo maestre!
RăspundețiȘtergereCa si poveste de weekend e una binevenita! Groaznic de reala; de actuala.
RăspundețiȘtergereInteresant subiectul abordat, dar si de (mare) actualitate! VAI DE MASINILE ROMANILOR...
RăspundețiȘtergereDaca nu ar fi vi vorba despre noi, despre noi toti, chiar ar fi de ras si de povestit nepotilor; asa insa... e de plans, prin pumni.
RăspundețiȘtergereVedeti/vezi... d aia se numea cel MARE... sau, BABANUL: ce a facut el a dainuit, peste timpuri!
RăspundețiȘtergereO poveste pentru toti... actuala, in egala masura si trista!
RăspundețiȘtergereDa...da! Corecta povestea!
RăspundețiȘtergere🙏🙏🙏
RăspundețiȘtergereNu i rea deloc, povestirea ta, de azi!
RăspundețiȘtergerePovestea ta ar merge cu clasicul inceput: a fost o data, ca nicio data.... ; dar se poate termina la fel de clasic... ca de n-ar fi, multe s-ar mai povesti! Bravo, mon cher!
RăspundețiȘtergerePe la "tembeliziunile" de nisa... in preznt se tot "flutura" despre Romania nestiuta... tot felul de bazaconii. Dar astfel de povesti, care zac sub nasul lor, nu ai sa vezi. Neam... unit, sau nu!
RăspundețiȘtergereDe aceea, citind povestea asta, ii dau seama de ce majoritatea... indiferent de culoarea politica, zic de Romania ca: este tara tuturor posibiltatilor!
RăspundețiȘtergere🙏👌👍👀
RăspundețiȘtergereNu- i rau, deloc: 👍👌😊
RăspundețiȘtergereFrumoasă și interesantă pagina de istorie! Sunt multe de învățat din această plăcută scriere istorică a vremurilor trecute din Moldova lui Ștefan cel Mare! Mari domnitori a avut poporul român! Bine că cei de azi nu se mai numesc domnitori....., ei sunt doar urmași prin naționalitate și loc de naștere pe teritoriul țării noastre! Mi-a plăcut ce am citit, mai ales că mi-a amintit de vacanțele petrecute la Târgu-Ocna și de urcatul pe munți sau inotatul în Trotuș, când nu era umflat după ploi! Frumoase amintiri, bun articol!
RăspundețiȘtergere👀🫵😊👍
RăspundețiȘtergerePe cai, vitejii mei; daca nu... pe maine!(folclor popular)😊👍👌🫵
RăspundețiȘtergere