sâmbătă, 7 aprilie 2012

CONDITIA ZIARISTULUI ROMAN... DE AZI

    AZI, DRAGI PRIETENI, CA TOT ESTE WEEK-END AM SA VA PROPUN O TEMA "PARTIAL" INTERESANTA:
                 CONDITIA ZIARISTULUI ROMAN, DE AZI, DIN PROVINCIE...
DE CE ASTA? SIMPLU, PENTRU CA...ADESEORI M-AM INTREBAT CARE AR FI CONDITIA OMULUI DE CUVANT... IN TOATE SENSURILE SALE... DIN AFARA BUCURESTIULUI.


INTERVIUL DE MAI JOS APARTINE LUI DAN MIHAESCU, CORESPONDENT AGERPRES... MOMENTAN SINGURUL ZIARIST CARE A PUTUT SA-I IA UN INTERVIU CELUI PORECLIT SHOGUN... INSA, IATA SI SCURTUL SAU "AUTOPORTRET" JURNALISTIC:
"Am fost profesor de rusă şi engleză şi în paralel corespondent voluntar la Scâteia Tineretului. Apoi controlor de trafic aerian pe Aeroportul Internaţional Mihail Kogălniceanu, dar  si corespondent voluntar pentru Scânteia Tineretului;  în timpul liber, Corneliu Leu mai îmi publica câte o cronică de balet, de operă sau teatru, la Contemporanul. Apoi am fost iar profesor şi corespondent voluntar la Scânteia Tineretului, şamd. Până pe 15 septembrie 1990 când am putut să mă eliberez şi să fiu doar ziarist profesionist. Dispăruse unica obligaţie, pe care nu o putusem îndeplini, de fel, aceea de avea carnet de partid. Şi am luat-o de la capăt. Am fost ziarist la Dimineaţa, Expres, Evenimentul Zilei, Rompres, manager general la compania Poligraf S. A. şi corespondent la Rompres şi Ziua, director al Editurii Dobrogea, redactor şef la Jurnalul de Constanţa, streamer la Associated Press, corespondent special la Rompres, director general al Televiziunii MTC, corespondent special la AGERPRES, şamd. Eu nu pot exista în afara presei..."

DECI, MAESTRE..."BANDA, VA ROG"

1.De cand il cunosti pe Shogun?
Pe Călin Marinescu îl cunosc încă dinainte de a-şi fi căpătat apelativul Shogun, ceea ce a definit statura şi perioada sa profesională după ce a preluat conducerea Companiei de Navigaţie Maritimă PETROMIN S. A. Oamenii cu care lucra au vrut să statueze termenii unei relaţii deosebite între cel ce fusese şef de secţie la NAVROM, până la Revoluţie, şi cel care după 22 Decembrie 89 a devenit primul Primar al Constanţei, apoi cel care a schiţat planul reorganizării flotei comerciale româneşti în cele trei companii, Navrom, Romline şi Petromin şi mai apoi cel care a urcat în funcţia de ministru secretar de stat. A fost mereu o persoană stilată, emancipată şi cosmopolită, cu bune şi frumoase maniere de salon chiar dacă întreaga viaţă şi-a petrecut-o pe malul mării şi în porturi, deci în esenţă „un dur sub acoperire”. Eu însumi, cu vreo zece ani mai tânăr decât el, m-am născut pe malul portului, la Poarta 3, am copilărit în Portul Constanţa, când acesta se-ntindea doar puţin mai la sud de şantierul naval. A fost o chimie naturală naturală care ne-a legat. El, jovial, priceput în comerţul exterior, căci activitatea de operare a navelor şi navlosire pe piaţa liberă internaţională înseamnă de fapt comerţ exterior, eu tânăr ziarist, cu antecedente dinainte de 1989 dar totuşi produs al unei facultăţi de limbi străine, nu absolvent al Academiei Ştefan Gheorghiu. Pur şi simplu ne înţelegeam când vorbeam pe subiecte profesionale şi nu am avut niciodată semntimentul, nici eu nici el, că încercăm să ne tragem pe sfoară. Am lucrat cu cărţile pe masă fără a lăsa loc de dubii. Şi vorba aceea a fost mult de scris despre cei peste 10. 000 de marinari români, care au făcut prima grevă serioasă din România post-revoluţionară, apoi despre plata despăgubirilor către familiile marinarilor de pe Independenţă, şi încet încet despre problemele flotei, care au apărut iminent din 1990-1991.

2.Cum de a acceptat interviul tau?
Simplu, eu i-am propus. Vreau să se ştie că deşi s-au scris tone de articole şi s-au risipit ore întregi de emisiuni despre dispariţia flotei comericiale româneşti nimeni, niciodată, nu s-a sinchisit să-i ceară un punct de vedere şi lui Călin Marinescu zis Shogunul. Ziariştii, pur şi simplu l-au plasat pe un soclu misterios. L-au catalogat drept locotenentul lui Traian Băsescu şi în rest au ţesut naraţiuni. Nimeni nu l-a solicitat pentru opinii. A fost în egală măsură judecat de magistraţi şi de ziarişti pe baza rechizitoriilor întocmite sintetic de procurori şi poliţişti, sub diferite coloraturi şi interese guvernamentale şi atâta tot. Eu i-am oferit posibilitatea să vorbească în faţa camerei video, în mai multe episoade, pe parcursul unui an, fără resentimente fără obidă. Am avut dialoguri, despre ce mi-am mai adus eu aminte despre ce mai avea el pe suflet... după cum puteţi vedea dacă urmăriţi serialul de interviuri Mărturiile Shogunului, pe canalul www.nauticatv.ro sau articolele de pe www.magazin-nautic.ro. Supriza este că aceasta este doar primul sezon dintr-o serie de interviuri. Urmează un sezon şi despre navele de linie şi cargouri.

3.Nu iti este frica ca, dupa publicarea interviului tau o sa te colinde mai mult decat ar fi cazul DNA, DIICOT, IJP si altii?
Păi, nu există nicun motiv de teamă din moment ce sunt discuţii libere înregistrate şi postate pe un site webtv. Dacă aera ceva în neregulă ne-am fi ascuns, nu ? Dreptul la opinie, la liberă exprimare este în continuare asigurată de Constituţie. Şti ceva. În septembrie 1989 am început să studiez limba arabă. Am început un curs la Universitatea Populară. Simţeam că mi se îmbâcsesc creierii dacă nu realizez un exerciţiu intelectual complicat. Limba rusă o studiasem în facultate şi atunci am început cu arba care mi se părea ceva mai complicat şi rafinat. În urmă cu doi ani am început să pun pe picioare acest proiect... Clubul Nautic Român. O asociaţie culturală şi sportivă, în egală măsură. Pe lângă valenţele sportive (sporturi cu vele şi rame) am consolidat şi o latură media, pentru susţinerea proiectului şi astfel am clădit, uşor cele două intrumente media Magazin Nautic şi Nautica TV, care la rândul lor au devenit o mică şcoală de presă pentru tinerii din club. Acum organizăm patru competiţii ale noastre, dintre care două sunt internaţionale şi contruim, prin acţiuni de voluntariat, o bază sportivă de antrenament, la Techirghiol. După 22 de ani am înlocuit studiul benevol al limbii arabe cu această construcţie organizatorică şi comunitară- Clubul Nautic Român. Terbuie să ne menţinem firea, nu ? !

4. Este greu sa fi ziarist in Constanta lui Mazare?
Nu deloc. Mazăre cu ale lui, noi cu ale noastre. Nu ne intersectăm prea mult. Suntem pe meridiane diferite. Din punct de vedere cultural şi aspiraţional, vreau să zic.

5. Ieri era unu singur "mai animalule". Azi, cati astfel de ziaristi consideri ca ar mai fi, la Constanta?
Nu ştiu, zău. Nu se întâmpla ieri evenimentul evocat de tine ci acum 21 de ani. Nu mai sunt vremurile de atunci. Lumea are alte aspiraţii, nu mai are timp nici să ceară dreptul copiilor la studiu liber în „clasa 0” – (ce-o fi asta ?). Ce-a mai mare libertate pe care am căpătat-o este însă cea de a utiliza internetul ca vector de comunicare. Acum nu mai trebuie să-l provoci pe şeful statului la colţul prefecturii ca să-ţi replice ceva memorabil gen: “De ce zbieri măi animalule?” – Acum este mult mai simplu, mai usturător şi elevat. Scrie ceva deştept pentru o publicaţie online şi introdu cuvinte care să aibă rezonanţă pentru motoarele de căutare şi tuşezi mult mai eficient şi usturător.

6.Daca nu ai fi ramas ziarist, ce ai fi vrut sa te faci?
Eu mi-am dorit să fiu ziarist decând aveam doi ani şi în gesturi reflexe de copiere a adulţilor mă jucam de-a editarea revistei Cosmos. În paralel tatăl meu edita la Constanţa şi în România, revista de cultură şi de mare succes a anilor 60-70 TOMIS. Am fost şi altceva, pe rând. Am fost profesor de rusă şi engleză şi în paralele corespondent voluntar la Scâteia Tineretului. Apoi controlor de trafic aerian pe Aeroportul Internaţional Mihail Kogălniceanu şi în paralel corespondent voluntar pentru Scânteia Tineretului, iar în timpul liber, Corneliu Leu mai îmi publica câte o cronică de balet, de operă sau teatru, la Contemporanul. Apoi am fost iar profesor şi corespondent voluntar la Scânteia Tineretului, şamd. Până pe 15 septembrie 1990 când am putut să mă eliberez şi să fiu doar ziarist profesionist. Dispăruse unica obligaţie, pe care nu o putusem îndeplini, de fel, aceea de avea carnet de partid. Şi am luat-o de la capăt. Am fost ziarist la Dimineaţa, Expres, Evenimentul Zilei, Rompres, manager general la compania Poligraf S. A. şi corespondent la Rompres şi Ziua, director al Editurii Dobrogea, redactor şef la Jurnalul de Constanţa, streamer la Associated Press, corespondent special la Rompres, director general al Televiziunii MTC, corespondent special la AGERPRES, şamd. Eu nu pot exista în afara presei. Este lichidul meu amniotic.

7. Ce intrebare ai fi vrut sa o pun, nu am pus-o, si la care sa ai un raspuns?
Eu am răspuns la orice. Pot însă să-l afirm sau să-l reprim. Totul este ca interlocutorul să nu o ia la modul personal. Adică să purtăm dialogul în limite dialectice.

IAR, PENTRU CINE INCA NU A AFLAT DE "SHOGUN" IL POFTESC SA ACCESEZE...

http://www.magazin-nautic.ro/?p=3102 

2 comentarii: