As vrea sa va arat acum un fel diferit de a va privi pe voi insiva; un loc unde schimbarile pot aparea, dar fara lupta, fara o abordare atat de grea a voastra insiva. Ca sa fie mai clar, dati-mi voie sa va dau un exemplu. Imaginati-va ca apare ceva in viata voastra care va provoaca un sentiment de manie sau enervare – sau cum ati vrea sa-i spuneti. Acum, puteti reactiona la acea manie in feluri diferite. Daca nu sunteti obisnuiti sa reflectati asupra emotiilor dumneavoastra, iar reactiile voastre sunt foarte primare, atunci nu obtineti decat manie – sunteti furios, punct. Sunteti prins in ea, va identificati cu mania. De obicei, se intampla apoi sa puneti cauza maniei voastre in afara voastra – sa proiectati vina asupra altcuiva. Altcineva a facut ceva gresit si este vina lui sau a ei ca va simtiti furios. Aceasta este cea mai primara reactie – v-ati identificat cu mania, sunteti mania.
Alta posibilitate este ceea ce eu numesc al doilea fel de a reactiona. Sunteti furios si imediat o voce in capul vostru spune, “aceasta nu ar trebui sa se intample; e gresit; nu e bine ca m-am infuriat, trebuie sa ma opresc”. Se poate ca suprimarea mniei sa va fie dictata de educatia reliagioasa sau de perspectiva sociala. De exemplu: e mai bine, mai frumos, mai moral sa nu va aratati manios pe ceilalti. In mod cert se aplica femeilor care nus-si exprima mania deschis – nu este feminin.
Vi s-au expus tot felul de idei, care v-au facut sa va judecati mania. Apoi ce se intampla? Exista manie in voi si imediat imediat izvoraste un gand: “nu e permis, e gresit”. Atunci mania devine umbra voastra, pentru ca de fapt, s-ar putea sa nu fie adusa in Lumina – ar trebui sa nu fie vazuta. Ce se intampla cu mania cand e suprimata in acest mod? Nu dispare, merge in adanc si va afecteaza in alte moduri; ar putea sa va cauzeze teama si anxietate. Nu puteti folosi puterea ce rezida in manie, pentru ca nu va dati voie sa o folositi. Va puteti arata partea placuta, dulce, altruista, dar nu partea foarte suparata – partea rebela a voastra. Atunci mania devine ascunsa, si crezi ca esti diferit de alte persoane pentru ca ai aceste sentimente, astfel te poti chiar departa de ceilalti. In orice caz, aceasta va creaza un mic conflict in interior, ce pare a fi intre cele doua sine: sinele de Lumina si sinele de Intuneric. Intre timp, esti prins in acest joc dureros, si te doare, pentru ca nu te poti exprima liber.
- Aceasta este judecata care te limiteaza.
Acum imagineaza-ti ca ceva din afara iti produce o emotie puternica – furia, de exemplu. Cand o privesti prin constientizare – o vezi in intregime in inauntrul tau. Nu fa nimic, dar in acelasi timp, observ-o si priveste-o. Nu te vei mai identifica cu furia, nu te vei mai lasa prins de ea. Ii vei da voie sa fie doar ceea ce este. Aceasta este o stare de detasare, dar o detasare ce are nevoie de putere pentru ca tot ceea ce ai invatat pana acum, tionde sa te traga in starea de spirit, inauntrul emotiei furiei sau fricii. Si ca sa fie si mai complicat, te duce la judecatea furiei sau fricii. Deci esti atras in doua moduri si aruncat afara din constientizare, iesirea despre care am vorbit la inceput: iesirea care este calea spre pacea interioara. Felurile obisnuite de a trata emotiile va trag departe de acel punct central, care este in afara constientizarii, si totusi, singura cale de scapare. Doar observand in tacere emotia in intregime, nu devi inconstient, ramai in intregime prezent. Nu te lasi acaparat – nici de emotie, nici de judecarea acesteia. O privesti cu o constientizare complecta si cu un sentiment de usurare: “aceasta este ceea ce simt”.
“Simt furia crescand in mine; ii simt trecerea prin trupul meu”. “Stomacul sau inima mea reactioneaza; gandurile mele incep sa-mi justifice emotia”. “Gandurile mele imi spun ca eu am dreptate si nu cealalta persoana”. Toate acestea le poti vedea deruland printr-o introspectie. Dar nu poti merge mai departe cu ele. Nu te lasa acaparat, nu te lasa sa cazi din nou. Aceasta este constientizarea – aceasta este claritatea mintii. Si in acest fel reduci la tacere demonii din viata ta: frica, furia, neincrederea. Le dai putere cand te identifici cu ei, sau daca te lupti cu ei judecand – in orice caz, ii hranesti. Singura cale de a trece peste ei este sa te ridici deasupra lor, asa cum sunt, prin constientizare – nu luptand cu ei, simplu doar permitandu-le sa fie.
Ce vi se intampla apoi? Constientizarea nu este ceva static; lucrurile nu raman asa cum sunt. Vei observa ca daca nu mai hranesti energia emotiilor sau a judecarii lor, gradual vor disparea. Cu alte cuvinte, echilibrul tau va deveni mai puternic, sentimentele predominante vor fi cele de pace si bucurie. Pentru ca nu mai exista o lupta in inima si in sufletul tau, bucuria vine cu involburare si vezi viata cu ochi mai blanzi. Vei vedea miscarea emotiilor prin corpul tau, observandu-le. De asemenea vei observa gandurile ce-ti trec prin minte intr-n mod mai bland si linistit. Vei sti ca abilitatea de a observa, fara a te lasa cuprins, este ceva foarte puternic. Despre aceasta este vorba: aceasta este scaparea. As vrea sa-ti cer acum, in acest moment, sa experimentezi puterea constientizarii tale – doar starea de a fi – si eliberarea care-ti da voie sa simti ca nu trebuie sa te schimbi. Simte linistea si claritatea constientizarii: cel ce esti tu cu adevarat. Lasa deoparte falsele judecati. Lasa emotiile sa curga fara a le suprima – ele sunt parte din tine si unele din ele au un mesaj. Intreaba-te daca ai o emotie de care te temi, care te deranjeaza, cu care te lupti? Poate una a devenit tabu pentru tine? Permite-i acum sa iasa la suprafata sub forma unui copil sau a unui animal – sa se prezinte, sa se arate. Acel copil se poate exprima in intregime, sau chiar sa se poarte urat. Orice s-ar intampla, trebuie sa i se permita sa faca tot ceea ce vrea, si sa-ti spuna ceea ce simte. “Da, vreau sa te vad acum, sa-ti aud povestea, exprima-te”. “Spune-mi povestea ta, pentru ca este adevarul tau, desi s-ar putea sa nu fie Adevarul, dar chiar si asa vreau sa o aud”. Experimenteaza-ti emotiile in acest fel si nu le judeca.
Lasa-le sa-ti vorbeasca. Trateaza-le cu blandetea unui intelept batran, si observa ce-ti aduce acel copil sau animal. Forta pura a vietii care vrea sa apara, se intampla sa stea scunsa intr-o emotie negativa, una care a fost sufocata sa moara de catre toate prejudiciile judecatii. Lasa copilul sau animalul sa vina la tine sarind. S-ar putea sa-si schimbe infatisarea – primeste-l cu o deschidere iubitoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu