Ieri,intr-un cotidian de sport, de mare succes am apucat sa citesc articolul : "Bârna din ochii antrenoarei" Autorul a facut o analiza dura, dar foarte cinstita asupra situatiei in care a ajuns gimnastica romaneasca, de cand a ajuns sa fie "repastorita" de catre Maria Bitang
Ulterior, această imagine tristă a fost potenţată de declaraţia neobişnuită a Cătălinei Ponor care, după medalia de argint câştigată la sol, a spus că are un singur mare regret, că nu a fost felicitată de antrenori. Mariana Bitang a explicat într-o conferinţă de presă că n-a fost alături de Ponor în acele momente pentru că părăsise sala nemaiputând suporta tensiunea concursului după ratarea Sandrei Izbaşa. Aşadar, dacă prietena fiului Marianei Bitang ratează, antrenoarea echipei părăseşte sala furioasă. Că doar n-o s-o părăsească atunci când cade Larisa Iordache de pe bârnă... Nu conta că aveam o vicecampioană olimpică de 25 de ani, lucru nemaivăzut în istoria gimnasticii româneşti. Dar dacă tu, la 50 de ani şi cu atâtea Olimpiade traversate ca antrenor, pleci din sală din cauza tensiunii, ce îi poţi cere unei debutante de 16 ani?"
Vi se par corecte observatiile, nu-i asa?
"Uneori, Mariana Bitang dispare şi-şi lasă gimnastele dezorientate, alteori pune monopol pe luminile rampei. În 2004, tot lotul de gimnastică, îngreunat de numeroasele medalii de aur cucerite, a venit la studioul PRO TV din Atena însoţit de Mariana Bitang. Într-o situaţie suprarealistă, toate acele gimnaste fenomenale stăteau lângă reporter dar cameramanului nu i s-a permis să le prezinte milioanelor de telespectatori din ţară pentru că aşa spunea doamna Mariana. În interviul de după gloriosul concurs de gimnastică a vorbit doar antrenoarea care a explicat că fetele nu pot fi văzute şi auzite deşi erau la studio "pentru că nu venea aprobarea de la domnul Ţiriac"... Imaginaţi-vă că, atunci când naţionala de fotbal a României învingea Argentina la Cupa Mondială din '94, toţi jucătorii veneau la interviu, dar românii l-ar fi primit în casele lor doar pe Ţiţi Dumitriu, care ar fi spus că Hagi, Dumitrescu şi ceilalţi nu pot transmite gândurile lor către compatrioţi pentru că "nu vine aprobarea". Sună de Absurdistan, dar în gimnastica românească lucrurile chiar aşa se întâmplă. O lume în care medaliile strălucitoare se mixează cu orgoliile opace."
SAU ALTFEL SPUS: " CAND SPORTUL ROMANESC, CA SI BRAND DE SUCCES SE TRANSFORMA BRUSC, INTR-UN BANAL SRL DE FAMILIE.."
DOMNULE MORARIU POATE ASA, VA VETI PRINDE SI DUMNEAVOASTRA...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu