A PLECAT SPRE O STEA DOAR DE EL STIUTA, FRAZATA SI ENUNTATA... SEPTIMIU ROMAN
PENTRU CEI CARE L-AM CUNOSCUT DOUA LUCRURI VOR RAMANE IN AMINTIREA CLEPSIDRELOR PERSONALE: VOCEA SA, DAR SI BUNATATEA PRIVIRII SALE...
CUNOSCUT INTRE COLEGI CA "SENATORUL", DOMN PROFESOR A FOST DE O MODESTIE RAR INTALNITA; A FOST UN FOARTE BUN COEUZZEUR, GATA ORICAND SA TE AJUTE SI CARE ERA PARCA, DIN FIRE , UN TIP TIMID!
SUNT SIGUR CA, DE ACOLO DE UNDE DEJA A AJUNS, PLECAND DIN PARCUL TINERETULUI SE UITA CU TIGARA INTR-O MANA SI O MICA CAFEA PASTRATA DE EL, LA PURTATOR; DIN AUTOMATELE DE PE HOLURILE PARLAMENTULUI ,LA COMISIIILE PARLAMENTARE SAU LA BIROUL SAU DE PE GENERAL BERTHELOT! AS VREA SA MA IERTATI SI SA LAS CUVANTUL, PENTRU FINAL, SA VORBEASCA COLEGII SAI....
"Se cuvine ca o lumânare să ardă şi pe măsuţa din dreapta intrării în radio, alături de portretul regretatului Septimiu Roman, aşa cum au fost onoraţi toţi cei dispăruţi, din lumea profesioniştilor instituţiei radiofonice, de-a lungul timpului. Probabil că a şi fost deja aprinsă…
Dacă lumânarea este o jertfă adusă lui Dumnezeu, atunci Septimiu Roman este un conaţional care s-a jertfit pentru o idee - aceea de a fi, până la capăt, un jurnalist echilibrat, serios, atent la calitatea informaţiei şi mesajului transmise milioanelor de ascultători."
Dumnezeu să îl odihnească în pace!
Dumnezeu sa-l odineasca!
RăspundețiȘtergere