AM VĂZUT SFINȚI FĂRĂ DE LACRIMI... PE DEALUL PATRIARHIEI

"Libertatea de a alege, promovată astăzi de doctrina liberală, nu-i poate aduce de la sine omului fericirea şi bunăstarea, mai ales atunci când alegerea lui este definită exclusiv de factori materiali. Alegerea răului devalorizează libertatea omului, mai ales atunci când aceasta este folosită cu scopul de a distruge demnitatea persoanei. Atunci când libertatea devine un idol, când aceasta este separată de noţiunea de responsabilitate, omenirea este în pericol de moarte" Patriarhul Kirill, Bucuresti, 2017.

De departe cel mai discutat, dar și cel mai controversat moment jurnalistic, social și politic este vizita actualului Patriarh al Moscovei, ”Gospodin” Kiril... De aici, pentru mulți dintre noi se naște fireasca întrebare: ”Boje moi, who is gospodin Kiril?”. Sau, tradus în limbajul credinciosului de rănd: Cine este patriarhul Kiril și care este parcursul său până la înalta demnitate pe care o ocupă în prezent?

Aceasta este prima vizită în ţara noastră a unui 

Întâi Stătător al Bisericii Ruse, după 1989, şi prima

 vizită a Preafericitului Părinte Kiril în ţara noastră 

după alegerea sa ca patriarh. Preafericitul Părinte 

Patriarh Kirill al Moscovei şi al Întregii Rusii s-a 

născut în data de 20 noiembrie 1946 

în oraşul Leningrad, primind la botez numele de 

Vladimir Mihailovici Gundeav. 

 În data de 3 aprilie 1969 este tuns în monahism de

 Mitropolitul Nicodim (Rotov) de Leningrad şi 

Novgorod primind numele de Kirill. Același 

mitropolit îl hirotonește ierodiacon în 7 aprilie, și 

ieromonah în 1 iunie. În anul 1970 obţine titlul de 

Magistru în Teologie al Academiei

 Teologice Ortodoxe din Leningrad. Din anul 1970

 până în anul 1971 este profesor de Teologie 

Dogmatică şi asistent al Inspectorului General al 

Şcolilor Teologice din  Leningrad; în acelaşi timp 

este şi secretar personal al ÎnaltPreaSfinţitului 

Părinte Nicodim, Mitropolit de Leningrad şi 

Novgorod. În data de 12 septembrie 1971 a fost 

ridicat la treapta de arhimandrit.

Pe data de 25 februarie 1991 este ridicat în treapta de mitropolit. În perioada 4-9 septembrie 2007, în timpul păstoririi ca Mitropolit de Smolensk şi Kaliningrad, Patriarhul Kirill a participat la cea de-a treia Adunare Ecumenică Europeană desfăşurată la Sibiu. Din data de 27 ianuarie 2009, sinodul local al Bisericii Ortodoxe Ruse l-a ales pe mitropolitul Kirill ca Patriarh al Moscovei şi al Întregii Rusii. Intronizarea Preafericitului Patriarh Kirill a avut loc în data de 1 februarie 2009 în catedrala Hristos Mântuitorul din Moscova. Cel puțin, era să scriu Putin, așa apare pe site-ul Patriarhiei Romăne ”Basilica.ro”...

• Lumina vine de la Răsărit?!

În paralel, cu această ”Lumină de la Răsărit”, un tănăr, eu unul aș înclina a gândi și scrie ”mult prea tănar” regizor, Alexandru Solomon se găndește că, cel mai bun lucru în zilele acestea a fost să recurgă la un protest dur și Extrem, faţă de vizita Patriarhului Kiril. Acesta s-a tăiat la mănă și a aruncat cu bani... În tot acest timp, Solomon purta la gât un lanț auriu de care erau agățate fotografiile oficiale ale Patriarhului Daniel, Patriarhului Kiril, a liderului PSD, Liviu Dragnea, și a președintelui rus Vladimir Putin. Imediat, un echipaj de jandarmi l-a legitimat și i-a cerut explicații, iar regizorul filmului ”Kapitalism - Rețeta noastră secretă” a explicat că este vorba despre ”un dar de sânge”. ”Am vrut, cu ocazia vizitei Patriarhului Kirill să fac un dar de sânge și de bani în memoria victimelor tuturor polițiilor secrete din Rusia și din România,a ținut a mai  preciza, chiar atunci, cineastul Solomon. Dar, dincolo de toate aceste realități, dar și de comentariile  ulterioare, care bineînțeles că se vor naște despre vizita în sine, căt și despre oportunitatea ei, presa a uitat să amintească ( na.- sau poate că a făcut-o prea vag) două aspecte interesante: 

• Biserica Rusă a găsit de cuviință să-l canonizeze pe Valeriu Gafencu. Pentru cine încă nu știe, sau poate că a uitat Valeriu Gafencu s-a născut la 24 ianuarie 1921 la Sângerei, în Basarabia( acum Republica Moldova ) şi a fost condamnat la 25 de ani de închisoare în timpul regimului Antonescu, pentru acuzaţia de participare la „rebeliunea legionară”. Acuzaţia nu a fost dovedită niciodată.

• Asta în timp ce, exact în zilele ”tevaturii” de la Patriarhie Nicolae Tomaziu, ultimul supraviețuitor al ”Canalului Morții”... bătea discret la porțile Raiului

Însă, peste toate aceste argumente, fie ele Pro, sau Contra , stau și mă întreb și eu, la fel ca bunul meu prieten, călugăr și el ca mulți alții ... dacă, nu cumva Lumina continuă a veni... tot dinspre Răsărit?!”, iar dacă da... ”Qui prodest?

”