PAROLE, PAROLE... PENTRU SINDICALIȘTI... ȘI NU NUMAI!!!

Nu știu de ce, dar azi, în astă DUMINICĂ, vreu  a scrie despre despre LUMEA ȘI ROLUL LIDERULUI DE SINDICAT... așa, dar plecând de la OBSERVAȚIILE unui mare DOMN, de data asta, al GÂNDIRII românești... din toate timpurile: EMIL CIORAN. Dar, iată ce spunea CIORAN: "Oamenii care au schimbat lumea au fost acei oameni pe care lumea nu i-a putut schimba"

Am plecat la aceste REFLECȚII, de la niște ”amendamente” scrise pe FB, de o mare DOAMNĂ a mediei românești... LUMINIȚA VELCIU... Care scria, mai zile trecute următoarele:

” În fața evidențelor cei cu ochii larg deschiși se înclină cu recunoștință, iar ceilalți se întorc cu spatele și închid ochii. Îmi place să văd prin timp cum nebunia plină de curaj a celor puțini a sfidat împotrivirile și disprețul. Pe drumul croit de alții cel mai tare este să te ații pe calea ta! ”

Nici dacă aș fi vrut, nu aș fi reușit a DEFINI, în doar CÂTEVA cuvinte, cam care ar TREBUI să fie ESENȚA unui LIDER, de sindicat, unul NAȚIONAL... Cu vremea, dar și prin ”PUTEREA EXEMPLULUI”  lor, IDEEA de sindicat, dar și de sindicalism s-a tot TOPIT, până a ajuns una PERISABILĂ... 

 Să o luăm cu începutul....au existat așa: MITREA, CIORBEA, HOSSU... apoi au mai apărut LUCA, BRĂTIANU și COSTIN... Într-un FINAL, chiar și MERIDIAN-ul și CSDR-ul... Ba, nu știu câți vă mai aduceți aminte, dar pe atunci, chiar s-a adus în ”LUMINA REFLECTOARELOR”  existența unui partid construit STRICT, pe ideea de PUTERE A  SINDICATELOR, modelul laburiștilor din UK. Glumind ușor, căci nu mai așa ceva mi-a rămas, acei ”FRUMOȘI NEBUNI, AI MARILOR ORASE”, sperau și vroiau a se crede, un FEL de ... PUMN ridicat, în genul sindicatului șoferilor din America lui Kennedy: cel a lui Hoffa, Jimmy Hoffa... Ce și-au dorit e una, ce a urmat se știe... dar azi, cu... sau fără voia lor... n-au mai rămas decât RUINE-le unor vise născute premature...  Cei care au TRĂDAT se cunosc...

ACUM, doar am să amintesc,  despre cei care nu au făcut-o: VIRGIL SĂHLEANU,  mort asasinat; CORNEL POPOVICI, mort de tânăr, de o boală incurabilă; care ardea ca o flacără, pentru cei din serviciile publice... SIGOL... iar mâna lui dreaptă, doamna MONA s-a ”CĂLUGĂRIT”; LIVIU LUCA - căruia i s-a înscenat un DITAMAI dosarul, pentru că și-a permis a avea 8%, în Consiliul Director, al noului PETROM; ADRIAN NANIA, forțat a se retrage din fruntea sindicatelor din apărare, după ce îl pusese pe un ANUME general, din CSAT, dar care începe cu litera O, dar nu de la colindul "O...ce veste minunată!"; într-o vizibilă stare de OFFSIDE, printr-o anume întrebare...(colegii săi, din varii sindicate, din apărare, chiar și azi preferă a-l mai bârfi, în funcție de interes (e), pe la colțuri)

Apoi, DOREL DRĂGAN -viceliderul Sindicatului Liber Nitramonia-Rompiro, mort la doar 54 de ani, tot de o moarte incurabilă, dar și suspect de accelerată.   Până în ultima sa CLIPĂ, EL a militat pentru DREPTURILE angajaților săi... Un alt lider de sindicat, de data asta din ROR, a murit  de foarte tânăr, la doar 50 de ani... Motivul oficial fiind CANCERUL;dar  cel neoficial, confirmat din cel puțin 3 surse diferite, fu acela că: nu a dorit a se scoate din RADIOUL național, deci a se face pierdute... multe înregistrări audio, toate de o imensă VALOARE ... Nu în ultimul rând, un alt coleg de presă, ROMULUS CRISTEA mort subit, chiar în fața casei sale, răpus și el de tânăr, de un ”infarct miocardic acut”; da și care a fost cel care m-a prezentat, la un moment dat, pe când dorea a pune ”bazele”, unui sindicat MEDIA, cu mult înaintea celui a lui GODINAC; deci vroia a mă prezenta lui Hossu&Comp, de la ”ALFA”!

Azi, SINDICALISMUL nu mai este decât ... o ”PĂCĂLEALĂ, DE 1 APRILIE”, în care pseudo, ori total INFILTRAȚII...  sunt niște inși, cu aere de lideri, dar care în propriile lor familii, nu "figurează" decât ca, niște bombeuri, aflați sub TALPA propriilor lor "jumătăți"... Ei bine, asta a ajuns...acum,  SINDICALISMUL AUTOHTON

Acuma, hai să mă(ne) înto(a)rc(em) la DOMNUL... Cioran... și la spusele, domniei lui:"Oamenii care au schimbat lumea au fost acei oameni pe care lumea nu i-a putut schimba"... Iar, OMUL acela avea atâta dreptate; căci, vorba unui alt mare DOMN, al gândirii românești ARESTATE; atunci când se referea la prietenul său, ”EMIL”:”NU-I UȘOR LUCRU SĂ FACI PE NEBUNUL, ACOLO, LA PARIS... BA, MAI MULT DE ATÂT... ĂIA SĂ TE ȘI CREADĂ!”