Ce să fie... ce să fie; cu acest ”conflict dintre (între) generații?!Nu știu ce naiba m-a pălit azi, dar tare am ”chef ” a vorbi de despre subiectul din titlul de sus. Nu de alta, dar am pornit de la niște observații din viață: celebra replică a ”pulimii” din societatea de azi... ”Ce faci, coaie?”... care se poate ”condimenta” și cu observațiile, de genul; ” ce mă întreabă pe mine profa de 1980... când mai trăia încă... Avram Iancu...?!”... Deci ce te faci, mon cher, cu astfel de specimene?!
Conflictul între generații va fi mereu, o problemă permanentă și de aceea am ales să încep abrupt... fără ocolișuri... Cam așa, ar putea suna un punct de vedere ”duminical”
Ce este o generație?
Sociologii grupează oamenii născuți într-o anumită perioadă în generații. Asta pentru că viețile lor au fost modelate de aceleași evenimente istorice și tragedii. Există multe tipuri de generații, însă, ca definiție, o generație reprezintă totalitatea oamenilor de aproximativ aceeași vârstă.
Prăpastia dintre tinerii din ziua de astăzi și părinții lor este generată, în bună măsură, de faptul că primii nu au cunoscut regimul comunist. Nu au cunoscut lipsa libertății de exprimare, de cultură și chiar de bunuri, pe care tinerii de azi le considera ca obligatorii pentru dezvoltarea lor. Cei din tânăra generație înțeleg cu greu faptul că, pe vremea părinților lor, a avea acces la o carieră strălucită era mai degrabă un vis frumos care nu putea fi împlinit fără mari compromisuri. Cei care au simțit pe pielea lor regimul comunist susțin că tinerii nu înteleg așa cum se cuvine libertatea de care se bucura și nu știu să decanteze binele de rau. Fiecare generație vrea să fie tratată cu respect, fiecare generație vrea să fie respectată, iar pentru a obține respectul, fiecare tabăra duce o bătălie crâncenă. De o parte a baricadei se situează copiii, care consideră că trebuie să-și impună punctul de vedere și își sfidează părinții: “Ce dacă am șuvițe violet? Și blugi cu... ”. Conflictul dintre generații se simte și la serviciu. Prăpastia dintre generații se face simțită și la locul de muncă. Experții în resurse umane sunt de părere că una dintre principalele cauze consta în faptul că angajații cu vârste de peste 45 de ani s-au format și au început să lucreze în regimul comunist. Trecerea la economia de piață a generat diferențe vizibile între cei formați profesional în vechiul regim și tinerii de azi. Generația de peste 45 de ani vede în muncă, mai degrabă, o datorie. Nu în ultimul rând, este mult mai receptivă la ordinele șefilor, le respectă cu rigurozitate și adesea nu face comentarii chiar dacă le considera incorecte. De cealaltă parte, tinerii care nu au trăit experiența comunismului consideră, de cele mai multe ori, că libertatea de exprimare este cea mai importantă, dar nonconformismul acestora nu este privit cu ochi buni.
- Posibile soluții
Dezamorsarea conflictului prin apropierea de copii, este și asta o soluție. Psihologii susțin că peste prăpastia dintre generații poate fi construit un pod solid dacă părinții conștientizează de la bun început că trebuie să fie deschiși față de copiii lor. Iar această atitudine trebuie adoptată încă din primii ani de viață ai copiilor. Totodată, părinții trebuie să se poarte exemplar unul cu celalalt pentru a fi un model pentru cei mici. Respectul reciproc este foarte important în preajma copiilor. De pildă, mama îl poate impresiona pe micuț explicându-i că tot ceea ce face tatăl este foarte important pentru familie. Iar tatăl poate să-i explice copilului că mama este devotată familiei. Mamele trebuie să intre în cercul de prieteni pe care îl are copilul, dar în acest timp trebuie să îi și ghideze pe cei mici, să îi determine să învețe și să le încurajezele hobbyurile. Tatăl poate juca rolul de mentor și chiar de antrenor. Poate să le dea sfaturi în materie de sport, și așa ideea de lucru în echipa este dezvoltată încă de mici. Dacă atunci când ajung la vârsta adolescenței, copiii își consideră părinții prieteni, conflictul dintre generații este ca și rezolvat. Pe scurt, încurajarea constructiva a copiilor, în toate formele ei, este cheia dezamorsării conflictului dintre generații.
- Alte ”cazuri... dar și necazuri”
Baby Boomers (interval aproximativ 1946–1960)
Numele vine de la explozia (boom-ul) de nașteri din Statele Unite după cel de-al Doilea Război Mondial. Această generație a crescut în perioada imediat următoare celui de-al Doilea Război Mondial și a fost marcată de prosperitate economică și de cultura Rock ‘n’ Roll. Acești „boomers“ sunt prima generație din istoria omenirii care cresc și se dezvoltă într-un mediu social mai sigur. Ei au trăit în plin progres științific și tehnologic, cu acces la cultura de masă prin mass-media (televiziunea e un factor important), în plin consumerism (apariția și răspândirea supermaketului), în „epoca vitezei“ când, cel puțin în lumea liberă, distanțele sunt parcurse în perioade scurte (progresul transportului aerian și accesibilitatea sa).
Baby Boomers au fost cunoscuți pentru atitudinea lor idealistă față de viață și pentru participarea activă în protestele politice din anii ’60 și ’70. Pe de altă parte, generația lor a generat managerii și liderii politici de azi, unii dintre ei reprezentând exact acele idei cărora li se împotriveau în tinerețe (guverne, corporații etc) .
Generația X (interval aproximativ 1961–1986) sau „decrețeii”, în România
Această generație a crescut în perioada de început a anilor ’80 și sunt considerați un grup intermediar între Baby Boomers și Mileniali, fiind numiți uneori „copiii de mijloc“ sau generația pierdută. Are mai puțini membri decât generațiile de dinainte și de după, fiind unul dintre motivele pentru care generația X este considerată a fi trecută cu vederea când se discută despre generații. Este generația grădinițelor cu program prelungit. Copiii nu au avut relații sănătoase cu părinții lor, ceea ce a influențat și propriile familii. Sunt caracterizați prin adaptabilitate la schimbare, independență și tendința de a-și construi cariere solide. Generația X a fost marcată de evenimente precum criza energetică, căderea Zidului Berlinului și evoluția tehnologiei informatice. Ei sunt caracterizați prin independentă, realism și cinism. În România, generația X este reprezentată de „decreței“, copiii care au trăit cu lipsuri în comunism, au experimentat tranziția și acum trăiesc cu griji în capitalism.
Generația Millenials (interval aproximativ 1987–2004)
Unii o mai numesc și generația Y, din simplul motiv că vine după generația X. Această generație a crescut în perioada anilor ’90 și începutul anilor 2000 și a fost marcată de dezvoltarea tehnologiei. Ei sunt cunoscuți pentru conectivitatea digitală și pentru faptul că au crescut într-o perioadă de prosperitate și stabilitate. Milenialii sunt caracterizați prin valori precum diversitatea și incluziunea, orientarea spre experiență și importanța acordată vieții de familie. Cu toate acestea, generația Millennials face mai puțini copii și nu se căsătoresc având ca scop procrearea. Au fost influențați de evenimente precum crizele financiare, atacurile din 11 septembrie și evoluția tehnologiei mobile. Sunt considerați optimiști și mult mai uniți în comparație cu celelalte generații (vezi protestele, alegerile). Majoritatea se confruntă cu dificultăți financiare, așa că au credite la care părinții sunt coplătitori.
Generația Z (2005–prezent)
Se referă la cohorta de născuți de la începutul anilor 2000 până în prezent. Sunt copiii, respectiv nepoții noștri și trăiesc realitatea pe care bunicii lor o știu din cărțile SF de pe vremea lor. Cresc într-o lume digitală și au acces la o cantitate vastă de informații prin intermediul tehnologiei. Generația Z este caracterizată prin adaptabilitatea la schimbare, conștientizarea socială și diversitate, precum și prin orientarea spre obiective practice și o viață echilibrată.
Generația lor a fost marcată deja de evenimente precum crizele globale de mediu, evenimentele politice și de securitate, pandemia de COVID-19, precum și de tehnologia în continuă dezvoltare. Această generație s-a născut în era digitală, nu cunoaște viața fără telefoane mobile și fără media digitală. Este prima generație care s-a născut în mediul digitalizat și a copilărit on-line. Sociologii și unii psihologi îi mai numesc pe repreprezentanții ei „fulgi de nea“, pentru că sunt considerați hipersensibili. Nu prea interacționează în mediul real, preferând anonimatul în locul expunerii în public și beneficiază de o hiper protecție din partea părinților care au încercat să-i ferească de neplăcerile prin care au trecut ei înșiși în copilărie.
Dar iată, ca și un ”FINAL”, ce a spus ANDREI PLEȘU, despre un astfel de subiect, în DILEMA VECHE , din februarie 2023:
”Călătorim mai ușor și în condiții mai bune, comunicăm mai ușor și în mai multe feluri, trăim mai confortabil, așa că, da, e o lume mai bună, se vede clar. Dar vedem la fel de clar că acest gen de „bunătate“ poate modifica sufletele și în rău sau, în orice caz, nu le îmbunătățește neapărat. Primesc cu bucurie vestea oricărui progres tehnologic. Dar știu bine că orice progres tehnologic din istorie a fost cu două tăișuri, iar cel puțin unul dintre cele două tăișuri trebuie „luat sub control””.
Duminică liniștită!
Interesant subiect, nu numai duminical!
RăspundețiȘtergereBun subiect!
RăspundețiȘtergereAnaliza foarte buna, de tinut minte... se aplica si acum... nu musai azi, duminica!
RăspundețiȘtergereE un subiect foarte actual, dar din pacate si fara de solutie...
RăspundețiȘtergereAdevarat
RăspundețiȘtergereFoarte frumos subiectul. Ma bucur ca si altii au realizat ca apropierea de copil este solutia. Intrebarea este cine pune in practica ca sa crestem copiii altfel?
RăspundețiȘtergereHristos a Inviat! Iata o paradigma... „Multimiliardarul indian cu o avere de 291 de miliarde de dolari, Ratan Tata, a fost întrebat de o prezentatoare de radio într-un interviu telefonic:
RăspundețiȘtergere- Domnule, când ați fost cel mai fericit din viața dumneavoastră?
Ratan Tata a răspuns:
Am trecut prin cele patru etape ale fericirii din viața mea și, în sfârșit, am înțeles sensul fericirii adevărate.
Primul pas a fost acumularea de bogăție și resurse.
Dar în acel moment nu am obținut fericirea pe care mi-o doream.
Apoi a urmat a doua etapă de acumulare a valorilor și a obiectelor.
Dar mi-am dat seama că efectul acestui lucru este și temporar, iar strălucirea bijuteriilor nu durează mult.
Apoi a urmat a treia etapă a proiectelor mari.
Aveam 95% din rezervele de petrol din India și Africa. De asemenea, am deținut cea mai mare fabrică de oțel din India și Asia.
Dar nici aici nu am atins fericirea pe care mi-am imaginat-o.
Al patrulea pas a venit când prietenul meu mi-a cerut să cumpăr scaune cu rotile pentru copiii cu dizabilități. Aproximativ 200 de copii.
La recomandarea unui prieten, mi-am cumpărat imediat cărucioare. Dar un prieten a insistat să merg cu el și să le dau cărucioare copiilor. Pregătit și pornit. Acolo le-am dat acestor copii scaune cu rotile cu propriile mele mâini.
Am văzut o strălucire ciudată de fericire pe fețele acestor copii. I-am văzut pe toți stând în scaunele lor cu rotile, mișcându-se și jucându-se. Era ca și cum ar fi ajuns la un loc de picnic și și-au împărțit premiul câștigător.
M-am simțit atât de fericit înăuntru.
Când am decis să plec, unul dintre copii m-a prins de picioare. Am încercat să-mi eliberez încet picioarele, dar copilul s-a uitat în fața mea și le-a strâns și mai tare.. Așa că m-am aplecat și l-am întrebat pe copil, mai ai nevoie de ceva?
Reacția acestui copil nu numai că m-a șocat, dar mi-a schimbat complet viziunea asupra vieții.
Acest copil a spus:
„Vreau să-mi amintesc Fața ta, astfel încât atunci când te văd în Rai, să te pot recunoaște și să-ți mulțumesc din nou……..!!!”
O analiza cum se mai zice ”la sange”, despre asa ceva... Felicitari....
RăspundețiȘtergereda, chiar foarte interesanta ”provocarea” de azi... Dar iata ce lipseste generatiilor tinere de azi, care se striga, fara nicio retinere, pe unde apuca... cama asa: ” Ce faci..oaie?!”.. Deci iata un exemplu din lumea reala, adevarat una patriarhala, asa cum povestea odata Octavian Paler: „În ziua în care am încasat prima leafă la Radio, în aprilie 1949, m-am suit într-un taxi și l-am rugat pe șofer să mă ducă la Capșa. Acolo, i-am cerut să mă aștepte în fața restaurantului, asigurându-l că-i va fi plătită așteptarea, iar eu am intrat la Capșa (pentru prima oară!), m-am așezat la masă și am comandat un prânz din care n-a lipsit nimic pentru a mă simți un burghez respectabil. Până atunci, nu mâncasem niciodată servit de un chelner stilat, care-și ducea mâna la spate când turna în pahar. La sfârșit, după ce am plătit, m-am suit în taxiul care mă aștepta și i-am zis șoferului să mă ducă pe strada Tufelor. (…) În clipa în care am coborât din taxi, toate gâștele și rațele de pe strada Tufelor au intrat în panică, iar vecinii au ieșit pe la porți.” Frumos ar fi ca... ”să rămânem decenti, într-o istorie indecentă!”
RăspundețiȘtergereTextul e bun, dar in loc de Plesu as fi incheiat cu un citat din Paler... mult mai direct, dar si mai sugestiv(opinia mea): ”Nu mă număr printre cei care socotesc anormale conflictele dintre generații. (…) În consecință, nu că bătrânii sunt contestați azi cu glas tare m-a surprins. Mă așteptam la asta. Ceea ce m-a șocat a fost altceva. Descoperirea că provocăm ură! Da, da, ură. Nu exagerez. Și mărturisesc că pentru o asemenea descoperire nu eram pregătit. (…) Acum e aproape o modă, am impresia, să ni se arate celor cu mai puțin viitor că suntem niște „vechituri”. De parcă ni s-ar reproșa că încă existăm!” Duminica linistita!
RăspundețiȘtergereBine scris, comentarii ok!
RăspundețiȘtergereACTUALUL conflict între generații mai are o cauză și anume manipularea tinerilor în direcția noii mișcări Woke pusă la punct în "laboratoarele"globaliștilor progresiști. Ea are ca scop îndoctrinarea tinerilor ( marea majoritate lipsită de cultură generală) cu aberanta ideologie progresistă. Astfel, din păcate, ei vor fi văduviți de simțăminte patriotice, de atașamentul față de țara lor și, nu în ultimul rând, vor fi învățați să se despartă de credință, îndeosebi de creștinism.
RăspundețiȘtergereConflicte intre generatii! Iata un subiect, o tema care a nascht de-a lungul timpului istorii, piese de teatru, chiar tragedii de nimeni stiute!conflictul a fost si va fi mereu atata timp cat progresul este deviza societatii umane! Inteligenta generatiilor experimentate de a gestiona zburdalnicia generatiilor tinere este cheia indulcirii conflictului! Orice conflict are si parti pozitive, lupta dintre vechi si nou este sortita invingatorilor celor ce se adapteaza la nou!
RăspundețiȘtergereTinerii se lasă ușor influențați de globalism, pe când vârstnicii sunt mai conservatori, mai suveranisti.
RăspundețiȘtergereConflictul asta intre generatii trebuie privit in contextul carcateristicilor fiecarui popor. Noi avem un mod ciudat-prostesc de a ne calca istoria in picioare.
RăspundețiȘtergereAsta e o caracteristica, printre altele.
Cea mai putin negativa.
Intotdeauna va exista asa ceva
RăspundețiȘtergereRevenire... excelent material si actual oricand...
RăspundețiȘtergereWooow ce interesant, nu stiam toate aceste date.Azi, insa stiu! Felicitari
RăspundețiȘtergereGrea tema, dezbaterea merita mult mai multa atentie. Zic si 'semnez".
RăspundețiȘtergereDupa ce lecturezi acest material iti dai seama, realizezi ca... in fond, dupa generatiile enumerate in material vei avea "cate bordeie, atatea obiceie", dar si pareri... In fond acest mix poate genera schimbarea... Important este insa, incotro ne indreptam!
RăspundețiȘtergereeste domnule... ce mai!? Se pun zic eu si semnez... 2 mari intrebari: CE LASAM NOI... LOR? ; iar a doua suna cam asa: SUNT PREGATITI SA DUCA MAI DEPARTE...ASTEPTARILE NOASTRE?!
RăspundețiȘtergeree OK daca nu ar fi, in realitate, cam... NASPA... off, ce mai... totul este o sinucidere: una COLECTIVA
RăspundețiȘtergereStiu eu, ce se poate raspunde? Intotdeauna deosebirea se face prin OPTIUNEA PERSONALA... apoi, depinde cat de mult dorim a URMA restul.Tu, ca si autor a randurilor de fata, ce ai OPTA?!
RăspundețiȘtergereConflictul va exista in permanenta, important ar fi/este ca sa nu se INFLAMEZE!
RăspundețiȘtergereSoooper, excelenta analiza ta, mai Luca. Da este ceva permanent de actualitate! Si va fi...
RăspundețiȘtergerePerenitatea studiului tau e una intensa mediatizata si dezbatuta. Totul este actual, in egala masura cu rapiditatea schimbarilor!
RăspundețiȘtergereCred ca pe acest subiect vor exista mereu si mereu... opinii si opinii! Oricum felicitari pentru curaj , dar si pentru tema aleasa!
RăspundețiȘtergereExista asa ceva... dar se mai poate raspunde si astfel: EXISTA ASA CEVA???
RăspundețiȘtergereTotal de acord cu acest articol analiza... mai exista si astfel de teme...
RăspundețiȘtergereIntresant subiect, misto abordarea.
RăspundețiȘtergereAr fi multe de zis, poate de obiectat. Sau, de ce nu chiar de "updatat"! In rest, oamenii raman vesnic fie de o parte, fie de alta, parte a ideilor "tesute" in jurul acestei idei... In rest, Dumnezu fie cu noi! Doamne Ajuta....
RăspundețiȘtergerePe subiectul acesta multe se pot sustine, sau se pot darama... in rest da, de actualitate. Te felicit!
RăspundețiȘtergereE si cu DA, dar si multi, dar multi de....NU! sa ma ierti.
RăspundețiȘtergereNimic, mai Adevarat!!!!!
RăspundețiȘtergereSti ce cred eu, frate? Ca acest conflict pornrste de la modul cum receptionezi realitatea imediata. In rest...simple "vorbe...de claca".
RăspundețiȘtergereFoarte adevarat... de cate ori nu ne lovim de asa ceva? Uneori nici nu stim cum sa reactionam...
RăspundețiȘtergereanaliza bine sustinuta, subiect de actualitate!
RăspundețiȘtergereSubiect mereu actual, dar azi "inecat" intre prafuri si partide de pescuit....
RăspundețiȘtergereQED... restul, nu mai conteaza!
RăspundețiȘtergereExact... si nu numai!
RăspundețiȘtergere