AKRASIA ȘI LUPTA ÎMPOTRIVA BINELUI

Azi o să vorbim despre AKRASIA... și lupta cu răul din noi... Cu siguranță, chiar acuma când citiți aceste rânduri... foarte puțini CONȘTIENTIZAȚI că, deja, zi de zi, cu toții ne confruntăm cu așa ceva!

Platon, Socrate și Aristotel s-au luptat cu conceptul de akrasia – dacă este posibil să acționezi împotriva a ceea ce știi că este bine, relata de curând, periodicul  The Guardian .

Cu toții ne (mai) încălcăm promisiunile pe care ni le facem. Dedicarea noastră pentru un program săptămânal de alergare se clatină; alimentele se ofilesc în timp ce comandăm mâncare. În ciuda promisiunii de a merge la culcare mai devreme, stăm până târziu pe telefon. De data aceasta nu vom lăsa acel proiect uriaș de lucru până în ultimul minut – jurăm – apoi ne trezim că amânăm din nou.

Atunci când încercăm să ducem o viață sănătoasă, avem principii cu privire la ceea ce ar trebui să facem. Cu toate acestea, în practică, nu facem întotdeauna ceea ce știm că este cel mai bine.

Acest lucru este derutant. Nu ar trebui să fie ușor să-ți respecți promisiunile care se aliniază cu ceea ce crezi că este corect? Filosofii greci antici au găsit și ei acest lucru derutant și au numit fenomenul unei persoane care acționează împotriva a ceea ce crede că este în interesul său – akrasia. Socrate, Platon și Aristotel s-au luptat cu toții cu această enigmă relativă: de ce facem ceea ce știm că este rău pentru noi?

• Ce spun Platon, Socrate și Aristotel

Conceptul de Akrasia provine dintr-o dezbatere din filosofia antică, una despre posibilitatea de a acționa împotriva a ceea ce știi că este bine. În ”Protagoras”, Platon a scris cum că, filosoful grec Socrate nu credea că este posibil, iar asta ”deoarece toate acțiunile noastre voluntare sunt produsul rațiunii”. Potrivit acestui punct de vedere, cineva care decide să facă ceva trebuie să fi judecat că este cel mai bun lucru de făcut în acel moment.

„Oricine învață ce este bine și ce este rău nu va fi niciodată influențat de nimic pentru a acționa altfel decât așa cum îl îndeamnă cunoașterea”, i-a spus Socrate filosofului Protagoras. Adică, odată ce știi ce acțiuni sunt virtuoase, de ce ai mai face altceva?

Bineînțeles, în viața reală, nu este atât de simplu. Chiar și filosofi precum Socrate au observat fenomenul contradictoriu și au încercat să îl înțeleagă. Cu alte cuvinte, și ei au vrut să știe: „Ce se întâmplă atunci când facem în mod clar ceva stupid?”, a declarat Sarah Paul, profesor de filosofie la NYU Abu Dhabi.

Explicația lui Socrate pentru faptul că cineva acționează împotriva intereselor sale era că a făcut o greșeală cu privire la ceea ce este cel mai bun lucru de făcut. (Dacă ai ales să fumezi o țigară, de exemplu, ai căzut pradă unei iluzii că este bine).

Aristotel avea un nume pentru ceea ce se întâmplă atunci când te răzgândești în privința a ceea ce este bine pentru tine în fața tentației sau a dorinței: acțiunea akratică slabă. După ce faci orice ar fi, s-ar putea să te răzgândești din nou și să revii la judecata inițială. El a distins acest lucru de un act akratic impetuos, sau atunci când faci ceva fără să te gândești prea profund la asta, apoi mai târziu decizi că ți-a încălcat judecățile – ceva ce el a asemănat cu „servitorii prea grăbiți care fug înainte de a fi auzit toate instrucțiunile și le execută greșit”.

Atât Aristotel, cât și Socrate au atribuit comportamentele akratice unei scăpări a rațiunii sau a cunoștințelor. Acesta este parțial motivul pentru care, până în Evul Mediu, akrasia a fost înfășurată cu moralitatea și religia. 

• ROMÂNIA și AKRASIA

Consider mult mai periculos, privind din punctul acesta de vedere, ideea ca, noi să TĂCEM azi; nu de alta... dar atunci ne-am merita soarta. Se zice că, în istoria acestui neam. din secolul trecut ar fi avut loc un schimb de replici, între Ion Maniu și șeful statului de la acea vreme, mareșalul Ion Antonescu. Conform sursei citate, una de larg impact... mă refer la rador.ro...  se spunea că: ”Dar hotărârea Conducătorului ṭării de a înainta dincolo de Nistru avea să pună stavilă entuziasmului. Cei mai vehemenṭi împotrivă au fost liderii Partidului Naṭional Ţărănesc ṣi Liberal, care aveau argumente contra necesităṭii de a continua operaṭiunile militare după redobândirea Basarabiei ṣi Bucovinei. Aceste argumente, reluate în repetate rânduri în toată perioada luptelor de pe frontul estic ṣi chiar înainte de intrarea României în război, au fost expuse de Iuliu Maniu în scrisoarea adresată generalului Antonescu la 18 iulie 1941. Criticile lui Maniu ṣi răspunsurile lui Antonescu – tot printr-o scrisoare – arată două strategii opuse”... 

Cum vremurile acelea par tot mai apropriate, iată pe mai departe, așa cum veți vedea... cum se manifesta,și aci, în fond, o formă de AKRASIE.Totul, în acel context... 

    Azi, ”Președintele Mut”... vrea la NATO, ca un fel de ”CHEF”. Iar asta, ușor împotriva aliaților de ieri... Atunci, MAREȘALUL a fost pus la zid; căci a GÂNDIT spre viitor! Iar acuma, pe același ”SCHELET” de fapte și conjuncturi POLITICE, cetățeanul din palatul de ”cleștar”, de pe Bulevardul Geniului este PREMIAT! De către cine?! De ÎNVINȘI ... ăia, de (mai) IERI!

• CUM ERA PE ATUNCI SITUAȚIA GEO STRATEGICĂ

 

Aflăm din aceeași sursă, RADOR.RO: ”Antonescu  îṣi formula programul politic pornind de la ideea victoriei Germaniei; Maniu de la victoria Marii Britanii. Antonescu privea alăturarea noastră Germaniei ca pe o luptă împotriva comunismului; ṣeful P.N.Ţ. considera că România nu poate participa la o acṭiune de o astfel de anvergură. Antonescu vroia să anexeze imediat Transnistria; Maniu dorea autodeterminare ṣi tratate de pace care să o consfinṭească. Astăzi, lucrurile pot părea simple, dar atunci, în 1941, nu se ṣtia nimic despre cine ṣi când va câṣtiga războiul.”

•  CONCLUZIE TRISTĂ

Natura AKRASIEI este încă în dispută, dar discuția de durată arată că până și oamenii foarte chibzuiți și inteligenți au avut probleme în a-și ține în frâu caii.