Platon, Socrate și Aristotel s-au luptat cu conceptul de akrasia – dacă este posibil să acționezi împotriva a ceea ce știi că este bine, relata de curând, periodicul The Guardian .
Cu toții ne (mai) încălcăm promisiunile pe care ni le facem. Dedicarea noastră pentru un program săptămânal de alergare se clatină; alimentele se ofilesc în timp ce comandăm mâncare. În ciuda promisiunii de a merge la culcare mai devreme, stăm până târziu pe telefon. De data aceasta nu vom lăsa acel proiect uriaș de lucru până în ultimul minut – jurăm – apoi ne trezim că amânăm din nou.
Atunci când încercăm să ducem o viață sănătoasă, avem principii cu privire la ceea ce ar trebui să facem. Cu toate acestea, în practică, nu facem întotdeauna ceea ce știm că este cel mai bine.
Acest lucru este derutant. Nu ar trebui să fie ușor să-ți respecți promisiunile care se aliniază cu ceea ce crezi că este corect? Filosofii greci antici au găsit și ei acest lucru derutant și au numit fenomenul unei persoane care acționează împotriva a ceea ce crede că este în interesul său – akrasia. Socrate, Platon și Aristotel s-au luptat cu toții cu această enigmă relativă: de ce facem ceea ce știm că este rău pentru noi?
- Ce spun Platon, Socrate și Aristotel
Conceptul de Akrasia provine dintr-o dezbatere din filosofia antică, una despre posibilitatea de a acționa împotriva a ceea ce știi că este bine. În ”Protagoras”, Platon a scris cum că, filosoful grec Socrate nu credea că este posibil, iar asta ”deoarece toate acțiunile noastre voluntare sunt produsul rațiunii”. Potrivit acestui punct de vedere, cineva care decide să facă ceva trebuie să fi judecat că este cel mai bun lucru de făcut în acel moment.
„Oricine învață ce este bine și ce este rău nu va fi niciodată influențat de nimic pentru a acționa altfel decât așa cum îl îndeamnă cunoașterea”, i-a spus Socrate filosofului Protagoras. Adică, odată ce știi ce acțiuni sunt virtuoase, de ce ai mai face altceva?
Bineînțeles, în viața reală, nu este atât de simplu. Chiar și filosofi precum Socrate au observat fenomenul contradictoriu și au încercat să îl înțeleagă. Cu alte cuvinte, și ei au vrut să știe: „Ce se întâmplă atunci când facem în mod clar ceva stupid?”, a declarat Sarah Paul, profesor de filosofie la NYU Abu Dhabi.
Explicația lui Socrate pentru faptul că cineva acționează împotriva intereselor sale era că a făcut o greșeală cu privire la ceea ce este cel mai bun lucru de făcut. (Dacă ai ales să fumezi o țigară, de exemplu, ai căzut pradă unei iluzii că este bine).
Aristotel avea un nume pentru ceea ce se întâmplă atunci când te răzgândești în privința a ceea ce este bine pentru tine în fața tentației sau a dorinței: acțiunea akratică slabă. După ce faci orice ar fi, s-ar putea să te răzgândești din nou și să revii la judecata inițială. El a distins acest lucru de un act akratic impetuos, sau atunci când faci ceva fără să te gândești prea profund la asta, apoi mai târziu decizi că ți-a încălcat judecățile – ceva ce el a asemănat cu „servitorii prea grăbiți care fug înainte de a fi auzit toate instrucțiunile și le execută greșit”.
Atât Aristotel, cât și Socrate au atribuit comportamentele akratice unei scăpări a rațiunii sau a cunoștințelor. Acesta este parțial motivul pentru care, până în Evul Mediu, akrasia a fost înfășurată cu moralitatea și religia.
- ROMÂNIA și AKRASIA
Cum vremurile acelea par tot mai apropriate, iată pe mai departe, așa cum veți vedea... cum se manifesta,și aci, în fond, o formă de AKRASIE.Totul, în acel context...
- CUM ERA PE ATUNCI SITUAȚIA GEO STRATEGICĂ
- CONCLUZIE TRISTĂ
Natura AKRASIEI este încă în dispută, dar discuția de durată arată că până și oamenii foarte chibzuiți și inteligenți au avut probleme în a-și ține în frâu caii.
Foarte interesant... mult curaj!!!!
RăspundețiȘtergereFoarte bun.De meditat.Merci....
RăspundețiȘtergereExcelenta tema aleasă
RăspundețiȘtergereBoala de care pomeniti e una mult mai parsiva... si nu e una care sa dea semne vizibile. Da aceasta exista din cele mai vechi timpuri si da nu o putem evita in vreun fel. Tema asta e mai rar abordata; va felicit pentru "curajul" dovedit...
RăspundețiȘtergereNimica din intalnirea aceea nu prevestea ceea ce avea sa urmeze. Poate doar, si aici e de vina Cristescu si camarila din spatele Generalului, care nu au luat in calcul si "Tradarea" Casei Regale... Vrei un exemplu? 4 aprilie....1944... cand de Paste ...americanii, nu altii, ne-au cadorisit cu un mic/mare bombardament! Restul, cred ca il cunosti?!
RăspundețiȘtergereIstoria e o "batrana doamna", dar nu ma refer la UTA; din contra. Dar subiectul, cat si exemplul ales ma faca reflecta de 2 ori, inainte, de a -mi zice parerea... Intrebarea insa care va ramane, in istorie, o pun REGALISTILOR, dar in limba latina: QUI PRODEST?! Multumesc...
RăspundețiȘtergereVezi tu, o data nu demult am citit o carte numita "3 ceasuri , in iad"...scrisa de catre vrednicul de pomenire Mitropolit al Ardealului ANTONIE PLAMADEALA... si in care personajul cartii trebuia a alege a ramane in lumea sa, de om bolnav, ori a se vindeca1 Ca sa se vindece el trebuia a parcurge IADUL, in doar 3 zile! Restul... il las alegerea fiecaruia. Asa si cu subiectul abordat... dar si alegerile fiecaruia. Bonus: te felicit pentru finalul ales, la postarea aceasta. QED....
RăspundețiȘtergereIn parte, sincer, pare a avea Dreptate. Insa, nu musai si "FRATIE"...Asa ca... viata, rareori iti posibilitatea a de afi un CERC inchis... Reflecteaza...
RăspundețiȘtergerePostarea asta, imi pare mai mult decat interesanta. Insa, cred ca ne indreptam in mod ireversibil, irefutabil... si fara de tagada spre altceva. Mult mai tragic. Care da, poate fi si un CUMUL de alegeri proaste... deci, trebuie a ne INARMA cu multa rabdare. Dar si RUGACIUNI; in primul rand cu RUGACIUNEA INIMII! Amin...
RăspundețiȘtergereCoane e bin scrisa, in limbaj cifrat, foarte bine. Insa tare mi-e teama ca OAMENII, in marea lor masa au devenit niste fiinte mai mult decat SUPERFICIALE... Dar subiectul ales ramane valabil(asta ca sa nu te descurajez)!
RăspundețiȘtergereDa, chiar nu e rau ales acest subiect...insa cati il vor si intelege?!
RăspundețiȘtergereDa si nu... da, pentru ca, inca mai exista asa ceva. Iar nu, pentru ca, noi toti suntem din ce in ce mai superficiali. Nu crezi?!
RăspundețiȘtergereTema abordata e una curajoasa, numai ca, viata nu mai imi pare la fel de avantata?! Nu cred ca oamenii, cei din jurul nostru mai pot fi atat de critici!.... Sau de avizi de nou, de substanta lucrurilor inconjuratoare. Te felicit oricum!
RăspundețiȘtergereDa, da... chiar interesantsi cu zvac!!!!
RăspundețiȘtergereBune si corecte comentariile lăsate.Subiectul e unul fain! Mai rar o astfel de tema
RăspundețiȘtergereNu este rea postarea aceasta.
RăspundețiȘtergereFOARTE TARE FRATE, ARTICOLUL ASTA!
RăspundețiȘtergereNimica mai bun, mai real, mai direct! Oamenii sunt precum oile... se duc pe instinctul de turma. Si nu suporta personajele dintr-o bucata.
RăspundețiȘtergereFiind Duminica, este ziua lăsată de Domnul pentru reflecție! Deci, fie numai și din acest context, te felicit. Cred ca este ceva la care fie și întâmplător am putea medita. Duminică liniștită...
RăspundețiȘtergereSănătate și virtute domnule/doamnă... e delicat subectul, dar în egală măsură și binevenit. Duminică frumoasă
RăspundețiȘtergereBună ziua, ori bună dimineața! Subiectul este ceva inedit în peisajul online românesc: uitați un exemplu minor... Atunci când emitem judecăți prea extreme cu privire la productivitate, diete sau chiar fericire, ne putem simți akrasiați atunci când nu reușim să respectăm acele standarde – dar judecățile în sine pot fi greșite. Duminică frumoasă.
RăspundețiȘtergereDeosebita tema aleasa...
RăspundețiȘtergereFelicitari
RăspundețiȘtergereOare căți sunt dispuși să înțeleagă?!
RăspundețiȘtergereCati vor să accepte?!
RăspundețiȘtergereIstpria se repetă... multi dintre noi minimalizam asta.
RăspundețiȘtergereMulte ar fi de comentat.insa e adevarat
RăspundețiȘtergereDa...da.exemplul e fosrte bine ales.puteai a alege si pe acela cu Pillat, Barabas si multimea.Ce au ales?!
RăspundețiȘtergereCorect material, corecte observatii
RăspundețiȘtergere