Se spune că, se tot plimba nea Nicu, prin pădurile sale, de pe moşia sa cea mare, "aia" numită România.... când în fiecare dimineaţă... plin de euforie, de încrederea pe care i-o dădea aureola de "LIDER MAXIMO" acesta îşi începea plimbările cu obişnuitul salut: "BUNĂ DIMINEAŢĂ SOARE"....
De după copaci apărea "băietul cu ochi albaştrii, precum infinitul" şi îl saluta...mereu şi mereu... regulamentar!
Astea, toate bune şi frumoase până într-o bună zi... de ziulică... când salutând cu acea formulă... de după copaci răsări o nouă faţă... una mai răsărită şi care luând acea poziţie "nasoală" de la "impuse"(vorbind în termeni de gimnastică sportivă) spuse ca un automat: "Permiteţi-mi să raportez, dar de azi începând... subofiţerul Soare nu mai este detaşat aici... sunt subofiţerul Dorel... gata de a-mi servi patria!"
Ei cam aşa şi cu mine... păi de când nu ne-am mai zărit... Soarele apuse demult, ăsta... Dorel este peste tot. Şi onor Executivul îmi confirmă spusele, de la ultima postare: cea cu banii pentru industria de apărare...
Asta, ce urmează să scriu (cam) e pentru toţi Dorelii, Azorelii, sau Sorelii... de la Sică, sau Lucică: mă băieţi şi voi urmaşii "senini" ai lui Soare... vedeţi că blogul meu se citeşte din greu... cu, sau fără de "INSTALATORI"; "GHETE"... sau note la purtător... aviz celor care (încă) mai cred că PRESA, mai poate primi calificative....
Despre asta, multe nu ar fi de spus... nu s-a confirmat... nici măcar la nivel de ce vreţi fiecare dintre voi: ZVON, DEZINFORMARE, sau.... Doar am semnalat-o
Aci e aici... se pare că "BIG BROTHER" nu prea ne-ar mai vrea ca "PARTENERI STRATEGICI"... Cititi titlul, din poză... răsfoiţi presa cotidiană... şi da "STAŢI CU MÂNA PE... "; dar nu în şolduri...
P.S: Preşedintele Interimar, domnul ILIE BOLOJAN mă confirmă ... nu în parte, ci chiar total... când a spus ce -a spus de "DULAPUL DE SIBIU"... şi teroarea instaurată printre angajaţii de acolo...
Dacă cumva nu mă credeţi ... reţineţi acest nume... DAN MĂNESCU... unul din mulţii "CĂZUTI LA DATORIE"... şi la care, nimeni nu avea cum a comenta...
Infarct, într-o zi de sâmbătă... prin curtea "PALATULUI DE CLEŞTAR"!
Mă bucur că deocamdată: "....ulimea"(citat din Oprescu, ex P.G... de Bucale) va putea vizita curtea palatului... Numai că, preţul de intrare e uşor cam piperat... ceva la 70 de lei. Dar, nu-i aşa că: "BABA RABDĂ LA FRUMUSEŢE!" Dar si MOŞII, ăia de iarnă, primăvară...când "ies la soare"
Închei în aceeaşi notă optimistă... dar cu un alt banc:
"Dorel avea probleme la școală. Profesoara lui îi striga mereu:
- Mă înnebunești, Dorele, tu chiar nu înveți nimic!?
Într-o zi, mama lui Dorel a venit la școală pentru a verifica cum se descurca fiul ei. Profesoara i-a spus cu sinceritate că fiul ei este pur și simplu un dezastru, a obținut note foarte mici și nu a mai întâlnit un elev atât de prost în întreaga ei carieră.
Mama a fost atât de șocată de evaluarea profesoarei încât l-a retras pe Dorel din școală și a plecat din Bucuresti, mutându-se în Cluj.
Douăzeci și cinci de ani mai târziu, profesoara a fost diagnosticată cu o boală cardiacă aproape incurabilă. Toți doctorii au sfătuit-o să aibă o intervenție chirurgicală pe cord deschis, pe care doar un chirurg din Clinica Speciala de la Cluj ar putea să o facă. Rămasă fără alte opțiuni, profesoara a decis să facă operația la Cluj. A fost un succes remarcabil.
Când și-a deschis ochii după operație, a văzut un tânăr doctor frumos zâmbindu-i. Vroia să-i mulțumească, dar nu putea vorbi: fața ei a început să devină albastră, și-a ridicat mâna, încercând să-i spună ceva, dar a murit instantaneu. Doctorul a fost șocat, întrebându-se ce s-a întâmplat atât de brusc.
Apoi s-a întors și l-a văzut pe prietenul nostru Dorel, om de serviciu la Clinică, care a deconectat echipamentul de susținere a vieții bietei profesoare pentru a-și conecta aspiratorul.
CONCLUZIE:
Dacă ai crezut că Dorel a devenit doctor specialist în chirurgie cardio-vasculara, există o mare probabilitate să crezi tot ce vezi la TV sau ce livrează rețelele sociale.🙃🙃🙃
