vineri, 15 ianuarie 2010

ERA FRUMOASA CA ...O FLOARE DE ZAPADA


Pescarul se uita la mare.Mana dreapta ii tremura usor; dar acest lucru parea ca nu-l mai deranjeaza deloc!
"Dar am uitat ce am avut si am ajuns indiferent... si m-am intors ingenuncheat... e prea tirziu", murmura el.
Afara burnita, asa ca de iarna. Usa cherhanelei era data de perete... iar pescarul zambea... mai mult a durere. Marea era furioasa, poate pe pescar, poate pe burnita din sufletul lui...
"Era viata mea... si se numea... MAREEA... iar eu, de as fi stiut ce ar fi urmat, fugeam din calea ei" continua sa murmure.
Mana ii atarna efectiv, exact ca o ramura de copac uscata. Isi aprinse o tigara. Si tacu... Scrise pe nisip numele ei... si porni agale spre usa cherhanalei. Un val sosit tiptil in spatele sau... sterse aproape toate initialele acelui nume. In mod misterios ramasera doar doua initiale; un E si un A... un fel de indemn..."EA".
Pescarul se opri si se descalta brusc, apoi intra cu picioarele goale in apa aceea. Apoi se puse a striga inspre zarile mohorate...
De sus Bunutul privea cu ochi mari si intrebatori... la un moment dat isi spuse, mai mult pentru el..."Luca iar ai zbarcit-o"... dar acolo jos Luca continua sa-si strige... greseala lui.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu