joi, 11 februarie 2010

UN LUNG TREN NE PARE VIATA


PESCARUL PRIVEA MAREA. SE UITA UNDEVA AIUREA.SE PREA POATE CA, IN TIMP .... SAU POATE IN ANOTIMPURILE VIETII SALE. SI ZAMBIND SE INTREBA: "In fond ce este VIATA?
Un lung tren ne pare viata...ne trezim in el mergand fara sa ne mai dam seama unde ne-am suit si cand... Fericirile... sunt halte, unde stam cate un minut, pana sa ne dam seama, suna... pleaca... a trecut. Iar durerile sunt statii lungi , ce nu se mai sfarsesc, in ciuda noastra parca tot mai multe se ivesc. Si noi plini de nerabdare inainte tot privim, vrem sa ajungem tot mai iute la o gara ce-o dorim. Ne trec zilele, ne trec anii ,clipe sfinte si dureri, asteptand, hraniti de visuri ,noi momente de plecari , multi copii voiosi se urca , cati in drum n-am intalnit, iar cate un batran coboara trist, si foarte istovit . Vine-odata insa vremea ,sa coboram si noi.......".

ISI MAI APRINSE O MAHORCA PESCAREASCA.DE SUS BUNUTUL II TRIMISE UN SEMN... UN PESCARUS!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu