"PESCARUL ERA FATA IN FATA CU PROPRIA SA UMBRA UMANA, PARDON... ADICA, CU FRATELE SAU GEAMAN...
" Mai ti minte, parca era ieri, cand te-am intrebat daca tu ai avut o relatie cu acea femeie? si ai tacut... pentru asta te-am respectat... stiu abia azi ca, nu a fost vina ta... ci, doar ca asa a fost sa fie..." ISI APRINSE BRUSC TIGARA SI TACU... SE PLIMBAU AGALE PE ACEL TARM, UITAT DE LUME...
" Apoi, din motive care imi scapa am inceput a ne lovi... de parca uitasem tot ceea ce traisem impreuna, candva! Azi vreau doar sa ma ierti.... nu de alta dar, nu mai am timp sa ma impac ". APOI OPRINDU-SE BRUSC, SE INTOARSE SPRE DUBLURA SA SI IL INTREBA:
" Te-ai gandit vreo data ca, sunt oameni care asteapta doar clipa, cand vor putea privi soarele de aproape, chiar daca nu stiu daca aceasta clipa va veni vreo data?
Si totusi ei incearca!"....
Si totusi ei incearca!"....
ISI STRANSERA MANA DE PARCA O FACEAU PENTRU PRIMA SI ULTIMA DATA... PESCARUL ASTEPTA CA CELALALT BARBAT SA DISPARA IN CEATA DIMINETII SI SE ASEZA PE NISPUL UMED.
De sus Bunutul ii sopti...
PARCA AUZINDU-L PESCARUL SE UITA ATENT IN DIRECTIA SA... DAR EA ERA PLECATA.UNDE? UNDEVA PE MARE, SAU POATE STATEA ASCUNSA UNDEVA DUPA SOARE... VOI, CE CREDETI?"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu