sâmbătă, 5 martie 2011

DUMNEZEU PENTRU O ZI




AZI, IN NOAPTEA ASTA... UNDEVA IN SIHASTRIA PUTNEI... DEPARTE DE RAUTATEA UMANA... MA GANDESC LA "NEA PETRACHE"TUTEA, LA CHILIAN... SI LA SENIORUL OCTAVIAN PALER

PETRE TUTEA IMI SPUNEA LA UN INTERVIU, PRIN ANUL 90, CAND ABIA SCAPASEM DE RAUTATILE UNUI SISTEM... SAU... MACAR ASA CREDEAM... IMI SPUNEA:

" DINTRE TOTI MARI MEI PRIETENI, CEL MAI DRAG IMI ESTE CIORAN. DE CE? PENTRU CA NU ESTE USOR LUCRU SA FACI PE NEBUNUL LA PARIS...SI MAI MULT CHIAR, AIA SA TE SI CREADA".

APOI DUPA PIATA UNIVERSITATII, OCTAVIAN PALER FACEA O DISTINCTIE...INTRE VECHILE LICHELE...SI VREMEA LICHELELOR. RECUNOSC CA L-AM INTELES ABIA CAND NU A MAI FOST:

"- Ai vrea să-mi iei un interviu, deci... zise Dumnezeu.

- Dacă ai timp... i-am raspuns. Dumnezeu a zâmbit.

- Timpul meu este eternitatea... Ce întrebări ai vrea să-mi pui?

- Ce te surprinde cel mai mult la oameni?

Dumnezeu mi-a răspuns:

- Faptul că se plictisesc de copilărie, se grăbesc să crească...., iar apoi tânjesc iar să fie copii; că îşi pierd sănătatea pentru a face bani......iar apoi îşi pierd banii pentru a-şi recăpăta sănătatea

Faptul că se gândesc cu teamp la viitor şi uită prezentul, iar astfel nu trăiesc nici prezentul nici viitorul;că trăiesc ca şi cum nu ar muri
niciodată şi mor ca şi cum nu ar fi trăit.

Dumnezeu mi-a luat mâna şi am stat tăcuţi un timp.

Apoi am întrebat:

- Ca părinte, care ar fi câteva dintre lecţiile de viaţă pe care ai dori să le înveţe copiii tăi?

- Să înveţe că durează doar câteva secunde să deschidă răni profunde în inima celor pe care îi iubesc.....şi că durează mai mulţi ani pentru ca acestea să se vindece; să înveţe că un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai puţin; să înveţe că există oameni care îi iubesc, dar pur şi simplu încă nu ştiu să-şi exprime sentimentele; să înveţe că doi oameni se pot uita la acelaşi lucru şi ca pot să-l vadă în mod diferit; să înveţe că nu este suficient să-i ierte pe ceilalţi şi că, de asemenea, trebuie să se ierte pe ei înşişi.

- Mulţumesc pentru timpul acordat....am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii să ştie?

Dumnezeu m-a privit zâmbind şi a spus:

- Doar faptul că sunt aici,

întotdeauna."

DUPA CE AM CITIT ... M-AM SIMTIT...DUMNEZEU...PENTRU O ZI..
..

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu