CARICATURA DE LUNI

Cand am vrut sa scriu ceva pentru luni, asa de incalzire, cum se obisnuieste sa se spuna la partidele de poker… cand deschizi o partida… caci, nu-i asa, viata asta adeseori este o partida de poker, m-am trezit ca as vrea sa vorbesc serios, dar sa las impresia ca, in fond, nu fac decat un MISHTO… fin! Ma tot incapatanez sa cred asta-despre noi, romanii… dar si despre ei… “vandalii”… ca arma cea mai importanta este CUVANTUL! Chiar daca multi dintre cei care intra in ultima categorie ne-au ucis, si poate continua … sa ne ucida… inca… VISELE….

Intotdeauna, de cand am vazut acel diplomat iordanian intins, in fata hotelului “BUCURESTI”, m-am tot intrebat care era mirajul nostru, al romanilor, catre Orientul Mijlociu? De ce noi…si nu altii? De ce trebuia sa fi frate, in acelasi timp si cu evreii, dar si cu arabii? Azi, cand multi sefi de stat arabi stau sa cada, unul cate unul… nu pot sa nu imi pun intrebarea: TOTUL SE VA OPRI OARE AICI?
Stiu ca, in Romania, daca incepi sa gandesti mai mult decat este cazul esti imediat bagat in randul celor care sufera de “SCENARITA ACUTA”… exact cum, odinioara, rusii te trimiteau la Pitesti si te invatau “REEDUCAREA”… in sistemul “STAHANOVIST”.
Cel mai bun exemplu? Probabil ca o sa radeti, sau veti spune “uite unul de a lui Baselu”, dar cred ca tot ceea ce a spus presedintele la B1tv, despre REGE… este mai mult decat corect… si daca nu ar fi spus-o acesta, eu unul, tot nu puteam sa cred ca, UNUL care a stat langa Putin…pe 9 mai, uita ca, altii au suferit de pe urma “lasitatii tineretii sale”.
Revenind la “marota” mea, haideti ca de luni sa ne “antrenam” si sa incercam o mai corecta pozitionare, dar nu pe axa: WASHINGTON-LONDRA-BUCURESTI! Nu, caci imi pare mult prea departe… sa incercam…. Pe axa: TEL AVIV-RAMALLAH-BUCURESTI-CHISINAU…. SI, PERMITETI-MI DOAR SA VA CREIONEZ UN POSIBIL SCENARIU… DE OCUPATIE….

O sa incep cu, cine a fondat Universitatea din Tel Aviv… asa cum reiese din http://ro.wikipedia.org/wiki/Yehuda_Shaari:

“Yehuda Shaari (în ebraică (יהודה שערי (שויירמן) (n. 8 februarie 1920, Siret, România - d. 18 septembrie 1997) a fost un politician liberal israelian originar din România, care a deținut funcția de deputat în Knesset-ul (Parlamentul) statului Israel.
Yehuda Shaari s-a născut la data de 8 februarie 1920 în orașul Siret (România). A absolvit Liceul și Universitatea în România. A fost unul din liderii Mișcării “Tineretul Sionist” din România, fiind membru al Comitetului Executiv al Mișcării Sioniste din România (1937-1940) și membru al Consiliului Director al “Tineretului Sionist” din România (1939-1941).
A emigrat în Palestina în anul 1941, fiind încadrat în kibbutz-urile “Givat Ha’maapalim” și “Nitzanim” (1941-1942). A fost fondator al grupului de pionieri “Ha’Maavak” care și-a efectuat pregătirea în cadrul kibbutz-urilor “Geva” și “Ashdot Yaakov” (1942-1944). A fost unul din fondatorii mișcării “Aloni Abba” (1944).
Revine în România în anul 1945, ca emisar al "Tineretului Sionist" și al Agenției Evreiești din România (1945-1947). Apoi, devine emisar al Mișcării de emigrare a tinerilor din Europa de Vest (1947-1948). Revenit în Israel, urmează Școala de Drept și Economie din Tel Aviv, obținând calificarea de avocat. Ulterior urmează studii de masterat în științe politice la Universitatea din Tel Aviv.
Face parte din Comitetul de Organizare al Histadrut (Confederația Sindicatelor Israeliene) (1951-1961), fiind șef al Direcției de Pensii și a Direcției Juridice din Histadrut (1957-1961). De asemenea, deține și funcția de președinte al Comitetului Operativ și al Comitetului Executiv al “Ha’Oved Ha’Tzioní”.
Intră în politică ca membru al conducerii Partidului Progresist (Partidul Liberal). Nefiind de acord cu fuziunea acestui partid cu Partidul Herut pentru formarea Partidului Gahal (baza viitorului Partid Likud), Shaari împreună cu o parte din foștii membri ai Partidului Progresist formează Partidul Liberal Independent.
Între anii 1961-1977, Yehuda Shaari deține funcția de deputat în Knesset-ul (Parlamentul) statului Israel, ca reprezentant al Partidului Liberalilor Independenți. Devine președinte al Comitetului Economic al Liberalilor Independenți (1965-1974) și apoi președinte al Consiliului Director (1977).
Este cooptat în cadrul guvernului statului Israel, fiind numit în funcția de ministru adjunct al dezvoltării (17 ianuarie 1966 - 15 decembrie 1969) și apoi de ministru adjunct al turismului (22 decembrie 1969 - 10 martie 1974). Deține în paralel funcția de președinte al Consiliului Director al Companiei Naționale de Electricitate și de președinte al Consiliului Director al Companiei de Dezvoltare și Turism (1971-1979).
A publicat lucrarea “Calea Liberalismului Social” (1992), fiind autorul a mai multor cărți și articole pe teme politice și sociale. Yehuda Shaari a decedat la data de 18 septembrie 1997 în Israel.
Funcții publice în Israel:
Yehuda Shaari a deținut următoarele funcții publice:
deputat în Knesset din partea Partidului Liberalilor Independenți (1961-1977)
ministru adjunct al dezvoltării (17 ianuarie 1966 - 15 decembrie 1969)
ministru adjunct al turismului (22 decembrie 1969 - 10 martie 1974)”

Dar, iata cum se prezinta situatia in lumea araba, asa cum reiese, din http://www.ionpetrescu.ro/tag/israel-air-force/:


“LISTA “PROSCRIŞILOR” DIN ORIENTUL MIJLOCIU

Peste Ocean a fost publicată o listă, cu opt lideri arabi vizaţi de nemulţumirea maselor populare din statele lor. Iniţial stimulată prin intermediul facebook şi twitter, de intelligence-ul străin, ce cunoştea foarte bine starea reală de spirit a tineretului arab.
Dintre cei opt – după renunţarea, la fotoliile prezidenţiale, de către tunisianul Zine Al-Abidine Ben Ali şi omologul egiptean, Hosni Mubarak – au mai rămas, deocamdată, şase.

1. Cel mai expus, dar şi cel mai decis la rezistenţă, indiferent de preţul acesteia, este preşedintele Libiei, colonelul Muammar Gaddafi. Dacă un atentat nu îi va curma viaţa, printr-o bombă bine plasată, de la înălţime, liderul libian va mai râde, luni bune, de orgoliul omologului francez, care a polarizat Alianţa Nord-Atlantică, în state dispuse la acţiune militară şi ţări extrem de rezervate faţă de o asemenea soluţionare, a unei crize politice de ordin intern.

2. Aliat de nădejde al Iranului, preşedintele sirian Bashar al-Assad a venit în parlamentul de la Damasc, ca să anunţe o serie de reforme politice şi economice, dar şi dejucarea unui complot americano-israelian. Cu reformele promise rămâne de văzut, dar cu arătarea degetului spre C.I.A. şi Mossad, el unul a apucat să spună ceea ce ex-preşedinţii tunisian şi egiptean nu au mai avut când să declare. Cât priveşte dejucarea, o trecem la capitolul aprecieri valabile pe termen… relativ scurt.

3. Hamad Bin Isa Al Khalifa este actualul rege al Bahrainului, din 2002. A urmat Facultatea de drept de la Cambridge, Anglia, apoi colegii militare din Regatul Unit și Statele Unite ale Americii. După ce i-a succedat tatălui său, regele Hamad a generat reforme politice, precum eliberarea tuturor prizonierilor politici, acordarea dreptului de vot la femei şi organizarea de alegeri parlamentare democratice. Reformele au fost descrise de către Amnesty International ca reprezentând o “perioadă istorică a drepturilor omului”. Țara a fost declarată regat în 2002.
Tot atunci s-a opus oricărei acțiuni “unilaterale” militare a S.U.A. împotriva Irakului. Acum a venit decontul…

4. Ali Abdullah Saleh este președintele Yemenului după 1990. El a fost mai întâi președintele Yemenului du Nord, din 1978 până în 1990, apoi a devenit președintele Yemenului unificat în 1990. A fost primul președinte ales prin vot direct în 1999, cu 96 % din voturi și reales la 22 septembrie 2006 cu 77,2% din voturi. Problema sa? Are trei decenii de putere la activ, ceea ce a exasperat pe posibilii succesori, care au dat o mână de ajutor serviciilor americane şi israeliene, ca să sensibilizeze, prin Internet, forţa viitorului – tinerii din Yemen. S-ar putea ca, tacit, să aibă sprijinul regelui Arabiei Saudite, care este conştient că după regele Bahrainului şi preşedintelui Yemenului este următorul pe lista proscrişilor. Aşa că plecarea sa rămâne amânată, deocamdată, cu focuri de arme, declaraţii televizate, promisiuni neonorate şi trupe scoase în stradă…

5. Abdullah II bin al-Hussein este actualul rege al Regatului Hașemit al Iordaniei. Se află la conducerea țării de la decesul tatălui său, regele Hussein, pe 7 februarie 1999. A studiat la Colegiul Educațional Islamic în Capitala Iordaniei, Amman, la St. Edmund’s School în Surrey, Anglia, iar ulterior la Şcoala Eaglebrook și Academia Deerfield în S.U.A.. După ce a părăsit Academia Deerfield a studiat la Pembroke College, Universitatea Oxford.
În 1980, a fost admis în Academia Militară Regală Sandhurst în Regatul Unit, cu rangul de cadet. S-a alăturat regimentului de cavalerie 13, după ce a primit gradul de locotenent secund, in anul următor. Regele Abdullah menține legătura cu Armata Britanică și este – onorific, desigur -, colonelul şef al regimentului de tancuri “The Light Dragoons”. A studiat la Şcoala Edmund A. Walsh pentru Serviciu Străin a Universităţii Georgetown, unde a completat un program de cercetare și studii avansate, el fiind înrolat, cu statut de senior, în Masteratul de Științe în anul 1987.
Cine l-a trecut pe lista cu manifestaţii inteligent iniţiate? Păi, cine a fost deranjat de sprijinul oferit de el, pentru redarea statalităţii poporului palestinian?…

6. Ultimul pe listă, cu voia dumneavoastră, este regele Abdullah al Arabiei Saudite sau Abdullah bin Abdulaziz al-Saud.
Succede la tron fratelui său, regele Fahd, la moartea acestuia, pe 1 august 2005. Este prinț moștenitor din 1982 și conduce ţara de la 1 ianuarie 1996, când, din motive de sănătate, Fahd nu mai este apt să-și exercite prerogativele regale.

De ce ar fi pe listă?
Păi, unde ar trebui să facă escală, pentru alimentare cu combustibil, avioanele militare israeliene, înainte de a executa misiuni specifice în Iran?
Dar şi peste Ocean sunt oarece reproşuri… Am scris ultimul pe listă? Mea culpa!

După cum se derulează lucrurile, ultimul – dacă nu cumva eternul prim…- pe lista intelligence-ului american şi a celui israelian este zâmbăreţul preşedinte al Iranului, aliatul şefului de stat sirian, dar inamicul Bahrainului şi Arabiei Saudite. Culmea este că Mahmoud Ahmadinejad se bucură, ca un copil, de revoltele aflate în curs de derulare în Libia şi Bahrain, dar nu a zis un cuvinţel despre protestele tinerilor din Siria. Pe ce s-o baza, când crede că junii din Iran nu mai pot de încântare că sunt conduşi de ayatollahi şi de un şef de stat mereu ameninţător, ca el? Vom avea o vară fierbinte….”

Dar ce rol are Romania, in tot acest context? Simplu… am sa va dau doar cateva nume, si un mic “remember”, la fiecare:

SORIN OPRESCU – “8 Sept 2008 – Oprescu - "Omul Anului" in Israel. Probabil ca titlul va soca, ... "Omul Anului in politica romaneasca" a fost decernata lui Sorin Oprescu .”

DORIN CHIRTOACA- Primarul liberal, pro occidental al Chisinaului



Iar pentru ca, totul... sa para o simpla si nevinovata “CARICATURA DE LUNI”… PE LANGA CARICATURA PROPRIU-ZISA, APARUTA IN CELEBRUL “NEW YORK TIMES” VA MAI OFER SI UN BANC, PE ACEEASI TONALITATE:

“…Un evreu era în avion între doi arabi. Isi dã ãsta jos pantofii, se întinde confortabil si ãia îi zic:
- Du-te si adu-ne douã sucuri...
Evreul era singur, ãia doi, s-a dus. Cat a fost ãsta plecat, arabii i-au scuipat în pantofi. S-a întors evreul cu sucurile, s-a întins la loc, mai departe liniste. Cînd au ajuns la destinatie, îsi bagã evreul picioarele în pantofi, descoperã ce-au fãcut arabii si le zice:
- O sã fie pace în Orientul Mijlociu cînd arabii n-or sã mai scuipe în pantofii evreilor, iar evreii n-or sã se mai pise în sucurile arabilor.”

INTREBAREA MEA ESTE:
AVIONUL NU TINEA CUMVA DE TAROM?