Paradoxal, vinul, chiar daca este privit ca un aliment sau ca un nectar divin, ne poate contura personalitatea. Fin psiholog el poate defini, la un subiect uman, o parte din caracter, bun sau rau. Vinul ne poate modifica tendintele gastronomice si mai ales ne aduce un plus de cultura.
Nu ne dorim sa dezvoltam aici o teorie “ pro vinum”, sau sa ridicam osanale zeului Bachus indemnand la avansate stari de euforie. Incercam sa statuam o relatie fireasca intre un produs de larg consum si consumator, stiind faptul ca aceasta relatie exista de mii de ani.
Cu toate ca aceasta coexistenta are radacini adanci in istorie, omul modern, “homo consumatorus”, are mari probleme sa razbata printre miile de etichete, si poate de aceea este supus graseli. In marele vartej al macinari timpului, uitam lucruri esentiale mostenite de la o generatie la alta, fapte care nu ar trebui decat perfectionate, de fapt, prioritati ce ne-ar prelungi existenta.
Ei bine, sa trecem la “obiect” si sa vedem cum i-si “alege” nepriceputul un vin. Fara a avea o statistica stintifica, observam ce se intampla in piata. Invariabil cand nu prea te pricepi alegi dupa pret, din obisnuinta sau din auzite.
Partea cu pretul e clara, e mai ieftin pe-asta-l iau. Obisnuinta cu un produs ar fi in regula daca produsul este corect, dar aceasta naste un anumit conservatorism o “incremenire in proiect” , limitand optiunile gustative. Rau este cand vinul pe care alegem sa-l consumam, este si prost si scump, iar noi il cumparam doar prin puterea exemplului: acelasi vin bea si sefu, inseamna ca-i bun!
Suparare mare si la restaurant cand clientul, care are intotdeauna dreptate, se enerveaza ca nu ai pe lista si vin “cu banuti” pe eticheta si concluzioneaza catre amici ca: “astia n-au nimic bun, mai bine mergeam in alta parte”. Mai este un tip de client, care in momentul in care ospatarul ii spune ca are Chardonnay sau Pinot Noir dar este sec, acesta spune ca este imposibil, pentru ca vinurile astea sunt dulci. Apoi si se intoarce mandru catre comeseni, ca un adevarat connaisseur, spunand: “de unde sa stie copii astia cum e cu vinul bun”.
Dar poate cel mai tragic este cand ne maltratam gusturile prin asocieri nepotrivite. Unii incep masa cu vinuri albe dar demidulci. Alti nu schimba vinul la preparatul de baza ca sa nu se imbete!?!...adica nu le amesteca. Exista si categoria care amorteste papilele gustative cu ceva “tarie” dupa care se mira ca vinul nu-i mai spune nimic.
Consumatorii pomeniti in exemplele de mai sus, chiar daca persista in graseli datorita obisnuintei sau a altor repere pot fi educati si indrumati spre un consum corect. Aceasta translatie se va face cu timpul, cei avantajati fiind atat cei care fac si promoveaza vinul corect, cat si cei care il consuma.
Si totusi.... nu am putea inchide pur si simplu acest “dosar” inaintat spre a fi judecat de catre vin, fara a aminti si de “consumatorul extremist”. Suna bizar dar se pare ca exista acest consumator care datorita sucesului financiar sau pozitiei sociale, dobandite intr-o perioada scurta a capitalismului salbatic, i-si permit sa emita judecati de valori dupa niste repere eronate. Sunt cei care au avut privilegiul sa guste (mai binezis pentru ei: sa bea), pe la Paris vinuri sacre, vinurile despre care nici cei mai aprigi critici de vin nu au decat cuvinte de lauda. Aici intervine “cunoscatorul” nostru si adauga putin cola in vinul sacru pe motiv ca este acrisor. Chiar daca pe bani lui omul face ce vrea, a pune cola intr-un Petrus este un act de vandalism gustativ iar faptuitorul nu poate fii decat un extremist. Mai sunt in aceasta categorie si cei care se autointituleaza “rafinati ai gusturilor” , cei care emit teorii de genul: Cele mai bune vinuri albe sunt din Franta, cele mai bune vinuri rosii sunt din Italia, restul nu conteaza. Asa o fi daca observatia ar veni din gura lui Robert Parker celebrul avocat al vinurilor, dar cand e facuta de cei pomeniti mai sus, suna destul de extremist.
Sa nu uitam ca nu toata lumea i-si permite sa bea din cele mai bune!
Si acum gluma, pe final....
"DOI BETIVI IES DINTR-O CARCIUMA.DUPA
CATIVA PASI UNUL ZICE:
-AOLEU,AM UITAT SA MA PIS!!!!!!!!!!!!!!!!!!
-NU-I NIMIC,TE INVAT EU"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu