marți, 9 august 2011

Paranoia arestării cărţilor de ieri si pumnul in gura...pus PRESEI... de AZI!!!

Recunosc, din capul locului ca, "PASTILA" de azi este una din cele mai grele "PASTILE", si poate de aceea... ma ambitionez a o scrie... De ce? Poate si pentru ca, povestea din anii "45-48", din tara asta, seamana aproape izbitor cu cea de azi, cu o mare /sau mai mica DIFERENTA: PUMNUL de ieri ne era pus de catre SOVIETICI.... pe cand cel de azi, ni-l punem SINGURI... sub pretextul crizei economice... si a altor "CHICHITE"... fara acoperire... de FACTO!
Iata insa, ce scrie revista "HISTORIA", despre "FENOMENUL"de atunci:

"Iunie 1948. Ministerul Artelor şi Informaţiilor scoate de sub tipar broşura Publicaţii interzise până la 1 mai 1948. De uz intern, volumul cuprinde toate titlurile de cărţi interzise după 23 august 1944: 8.000 de titluri, cărora urmau să se adauge, prin Suplimente publicate în perioada următoare, încă 2.000. E momentul de apogeu al unei campanii unice în Istoria României: Cea de prigonire a Cuvântului scris. Debutul acestei campanii trebuie căutat în măsurile luate după 23 august 1944 de autorităţile româneşti sub diktatul trupelor sovietice de ocupaţie pentru scoaterea din circulaţie a numeroase publicaţii periodice şi neperiodice pe motiv că au în conţinutul lor idei fasciste sau dăunătoare bunelor relaţii cu Naţiunile Unite (a se înţelege URSS).Monitorul Oficial (Partea I) nr. 102, din 4 mai 1945, apare în paginile sale cu Decretul-Legenr. 364, dat la 2 mai 1945 de Regele Mihai (până în decembrie 1946, când îşi va deschide lucrările Parlamentul ales în 19 noiembrie 1946, Legile vor fi emise sub formă de Decret-Lege de Regele Mihai I) „pentru retragerea unor anumite publicaţii periodice şi neperiodice, reproduceri grafice şi plastice, filme, discuri, medalii şi insigne metalice“. Istoricii perioadei imediat postbelice înscriu în tabelele cronologice, drept date cruciale pentru evoluţia ţării către dictatura comunistă, multe momente din anii 1944-1945: 23 august 1944 (Lovitura de Stat), 6 martie 1945 (instalarea Guvernului dr. Petru Groza), 19 noiembrie 1946 (alegerile parlamentare fraudate), 30 decembrie 1947 (abdicarea Regelui). Nici unul nu s-a gândit să treacă, drept moment capital în procesul de instaurare a dictaturii comuniste, ziua de 4 mai 1945, când apare în „Monitorul Oficial“ Decretul-Lege nr. 364. Titlul nu ne spune mare lucru despre conţinutul Documentului. Ne spune, în schimb, „Expunerea de motive“, cuprinsă în „Raportul către Rege“al lui Petre Constantinescu-Iaşi, ministrul Propagandei în Guvernul Petru Groza. Decretul-Lege nr. 364 e justificat prin necesitatea de a da o reglementare juridică aplicării în practică a articolului 16 al Convenţiei de Armistiţiu.

Publicată în Monitorul Oficial (Partea I) nr. 219 din 22 septembrie 1944, Convenţia de Armistiţiu stipula prin Articolul 16: „Tipărirea, importul şi răspândirea în România a publicaţiilor periodice şi neperiodice, prezentarea spectacolelor de teatru şi a filmelor, funcţionarea staţiunilor de TFF, poştă, telegraf şi telefon vor fi efectuate în acord cu înaltul Comandament Aliat (Sovietic)“.


Din punct de vedere strict juridic, Articolul 16 instituia pe teritoriul României cenzura militară specifică unei perioade de beligeranţă. România, care întorsese armele, se afla în plin război împotriva Germaniei, alături de Uniunea Sovietică. Era de aşteptat ca tipărirea şi punerea în circulaţie a publicaţiilor şi cărţilor, precum şi desfăşurarea spectacolelor de teatru şi a filmelor pe teritoriul României, să se facă în acord cu înaltul Comandament sovietic.

O şmecherie tipic rusească


În realitate însă, după cum ne arată documentele epocii, înaltul Comandament Militar Sovietic era cel care aplica cenzura pe teritoriul nostru, fără ca autorităţile româneşti să aibă un cuvânt de spus. Printr-o şiretenie tipic rusească, măsurile treceau ca fiind luate de autorităţile româneşti. Aşa s-a întâmplat şi cu interpretarea Articolului 16 al Convenţiei de Armistiţiu. Dată fiind suspiciunea stalinistă faţă de Cuvântul tipărit, articolul e interpretat nu numai ca temei pentru instituirea unei cenzuri stricte a tot ce se publica la momentul respectiv, dar şi ca o obligaţie de a scoate din librării, din edituri, din biblioteci şi din depozitele editurilor toate tipăriturile suspectate că ar putea dăuna „bunelor relaţii cu URSS“.


  Decretul -Lege prevede, chiar din primul articol, înfiinţarea,„pe lângă Ministerul Propagandei, sub preşedinţia împuternicitului acesteia“, a unei Comisii formate din delegaţii: Comisiei Române pentru Aplicarea Armistiţiului, Ministerului Afacerilor Interne, Ministerului Artelor, Societăţii Scriitorilor Români şi Academiei Române. Articolul 2 încredinţează Comisiei sarcina de a „întocmi liste de toate publicaţiile periodice şi neperiodice apărute de la 1 ianuarie 1917 până la 23 August 1944, cuprinzând idei legionare, fasciste, hitleriste, şoviniste, rasiste sau pasagii dăunătoare bunelor relaţii ale României cu Naţiunile Unite. Listele acestor publicaţii se vor publica în Monitorul oficial“. De precizat că prin Naţiunile Unite, se înţelegea, şi potrivit „Expunerii de motive“, Uniunea Sovietică. Pentru a putea lucra, Comisia avea nevoie de material. Acesta urma să-i fie pus la dispoziţie printr-o procedură decisă de articolul 3 al Legii: „Tipografii şi editorii din întreaga ţară sunt obligaţi ca, în termen de două luni de la publicarea prezentei legi, să înainteze comisiunii lista tuturor publicaţiunilor periodice şi neperiodice, tipărite sau editate de ei, începând de la 1 Ianuarie 1917 până la ziua de 23 August 1944, pe care le au în depozite sau puse în vânzare, sub orice formă.“ Chestiunea scoaterii din circulaţie a unor publicaţii periodice şi neperiodice s-a pus cu mult înainte de apariţia Decretului-Lege nr. 364".

     Si acum, iata si PUMNUL, pe care criza o pune presei, asa cum reiese din documentul oficial al celor de la MEDIASIND.

    Astfel, in perioada, 15-17 iunie la Belgrad, Serbia a avut loc Adunarea Generală a Federaţiei Europene a Jurnaliştilor (FEJ)Acestia au cerut:"tuturor guvernelor din Europa să promoveze o nouă viziune şi anume să trateze jurnalismul ca un bun public pentru a respecta şi consolida libertatea de exprimare şi democraţia".


"Un subiect aparte pe agenda de discuţii l-a constituit, însă, libertatea presei în Europa ca drept fundamental al unei societăţi democratice. În acest sens, FEJ şi-a reiterat sprijinul pentru Petiţia FRJ MediaSind şi a Confederaţiei Sindicatelor Democratice din România înaintată Parlamentului European împotriva introducerii în strategia de apărare naţională a presei ca „vulnerabilitate”. „FEJ susţine Petiţia înaintată Parlamentului European împotriva unei “strategii naţionale de apărare” represive şi, alături de Confederaţia Europeană a Sindicatelor şi a altor organizaţii, susţine membrul său afiliat, Federaţia Română a Jurnaliştilor MediaSind împotriva planului de suprimare a contractelor colective de muncă în România” – conform Raportului de activitate al Comitetului Executiv al FEJ pentru 2010-2011."

Si atentie mare, la ceea ce urmeaza:

"|În cadrul lucrărilor Adunării, FRJ MediaSind a prezentat abuzurile conducătorilor din unele instituţii publice şi private din media împotriva unor jurnalişti, membri de sindicat, precum şi impactul ultimelor modificări restrictive la legislaţia muncii. În acest sens, FRJ MediaSind a solicitat sprijinul Comisarului pentru Drepturile Omului din Consiliul Europei, Thomas Hammarberg, precum şi a colegilor europeni din FEJ faţă de sesizarea pe care o va depune la Comisiile de specialitate ale Parlamentului pentru stoparea abuzurilor săvârşite de Directorul General Interimar al Agenţiei Naţionale de Presă AGERPRES, Ioan Mihai Roşca, împotriva propriilor angajaţi şi împotriva încălcării libertăţii de exprimare în cea mai mare agenţie publică de presă din România."

  O TEMPORA... NU VI SE PARE SI VOUA CA...
         ISTORIA SE REPETA TOT MAI... PREGNANT?!

2 comentarii:

  1. INTERESANT, DAR SI TRIST, IN ACELASI TIMP!.... DAR, NU STIU DE CE, NIMICNU MA MAI MIRA!

    RăspundețiȘtergere
  2. Felicitari Corvin pentru acest articol! Din pacate, ai mare dreptate!

    RăspundețiȘtergere