duminică, 11 septembrie 2011

Animalele şi reptilele Bucureştilor: gorila de Dorobanţi, monstrul biletelor, şoferul iresponsabil.

Inca o duminica uitata prin calendar, inca o saptamana amestecata in zatul timpului de cafea uscata uitata in masina timpului. Scriu aceste randuri cu mult inainte de data de 11... tac si fredonez a scarba tot... ceea ce inca mai stiu, si pe care inca nu le-am spus, de prin gandurile mele. Si brusc mi-am amintit de o tema care deja imi pare veche de cand lumea, dar care oricand o abordezi este noua... prin magnetismul grosolaniei imaginilor. Tema...


  Animalele şi reptilele Bucureştilor: gorila de Dorobanţi, monstrul biletelor, şoferul iresponsabil.


Deci sa purcedem...

  

"Bogdanul Burberry: gorilă de Dorobanţi imensă şi păroasă, cu lanţ de aur, pantaloni sport lucioşi, cap ras şi BMW mare şi negru
Înainte de a începe, dacă te cheamă Bogdan, dar eşti o persoană normală, atunci ignoră paragraful următor pentru că NU se referă la tine. Dacă, însă, eşti Bogdanul în cauză, atunci ai ajuns pe acest site în mod accidental. Poate îţi căutai un ego portabil pe internet, sau un creier nou, sau ceva de genul acesta.
Ok, să începem. În Dorobanţi există o cafenea la stradă, care are scaune cu huse cu desen fals Burberry, fapt care nu are absolut niciun scop, pentru că acest desen dispare complet după ce unul dintre aceşti Bogdani Burberry îşi odihneşte pe el curul cel mare, gras şi păros, Dolce & Gabana.

Lăsaţi-mă să explic cine este acest Bogdan Burberry. În primul rând, Bogdan este numele generic pe care noi, expaţii, îl dăm acelor personaje unice care cutreieră străzile Bucureştiului. Aşa că, dacă vă puteţi imagina o gorilă imensă şi păroasă cu un lanţ de aur, pantaloni de sport lucioşi, cu capul ras şi cu un BMW negru şi mare, sau ceva de genul acesta, parcat complet greşit pe o trecere de pietoni (sau chiar peste o bătrânică neajutorată care încercase să traverseze), atunci veţi avea o idee mai clară despre cum arată asemenea fiare neandertaliene.
Ei stau cu orele în cafenea, fără să spună un cuvânt, ci doar privesc către „copilaşul” parcat afară, în timp ce îşi ţin ceaşca de cappuccino precum un ursuleţ de pluş drăgălaş, atenţi să nu cumva să verse un strop de cafea peste cele şapte celulare puse frumos, în linie, de-a lungul mesei. După care, îşi scot trabucul cel gros care, cred, le reaminteşte de un fost amant, sau ceva de genul acesta, pentru că îl fumează într-un stil foarte ciudat şi pornografic.
Chiar aş dori să organizez un pub quiz acolo, dar mi-e teamă că, aceştia având şase degete la o mână, ar căpăta un avantaj necinstit, în ceea ce priveşte întrebările de matematică. De fapt, cred că scopul acelui al şaselea deget, pe care-l au din cauza unei mutaţii genetice, este pentru a învârti mereu cheile de la maşină, chei pe care apoi le dezmiardă uşor precum un şirag de mătănii. O imagine foarte dulce, nu?
Am fost la Grădina zoologică din Bucureşti, dar această experienţă nu-i nimic, comparat cu plăcerea de a vizita acest loc, în fiecare seară, pentru a admira aceste bestii hrănindu-se, adăpându-se şi grohăind cuvinte nu mai lungi de trei litere, spre o tânără visătoare care stă în colţ, strângându-şi falsa geantă Louis Vuitton şi zâmbind cu privirea în gol, precum o casă părăsită în care lumina a rămas aprinsă.

Monştrii biletelor au păr purpuriu şi coafuri identice. Cred că există o făbricuţă lângă Bucureşti, unde aceşti monştri sunt produşi şi închişi în celula lor de pe marginea bulevardului
Pentru că vorbim de privelişti ciudate, îmi amintesc perfect prima oară când am venit în Bucureşti şi am vrut să iau autobuzul. Politicos, mi-au fost prezentate acele mici chioşcuri argintii, cu ferestrele micuţe, care par a fi puse foarte strategic pentru cei înalţi de un metru.
Întorcându-mă la amintirile de la Grădina zoologică, îmi amintesc cum, în copilărie, am intrat în casa reptilelor, parte a Grădinii zoologice din Londra, şi am privit, prin vitrină, la frunzele şi vegetaţia dinăuntru, gândind: „ce naiba-i acolo, doar plante?” Când, de nicăieri, o şopârlă imensă s-a mişcat chiar în faţa ochilor mei, făcându-mă să sar înapoi înspăimântat. Uitasem de acea zi de demult, până când m-am aplecat pentru prima oară la ferăstruica unei case de bilete în Tineretului şi, şoc şi groază, am avut o senzaţie de déjà vu.
„Isuse!” am exclamat, în mintea mea, după ce mi-am aplecat faţa spre ferăstruică şi am văzut, pentru prima oară, monstrul biletelor, cu păr purpuriu, care sălăşluia înăuntru, uitându-se la mine. De atunci, am descoperit că mulţi monştri ai biletelor au aceeaşi coafură şi aceeaşi culoare purpurie a părului. Presupun că există o făbricuţă lângă Bucureşti, unde aceşti monştri sunt produşi şi închişi în celula lor de pe marginea bulevardului.
Ca fapt interesant, am observat că monştrii care vând cartelele de metrou au părul puţin mai închis la culoare, deci s-ar putea ca aceştia să fie produşi de o făbricuţă rivală. Deunăzi, chiar i-am spus „Bună dimineaţa” uneia şi tot ce am primit îndărăt a fost o privire similară cu cea a unui cal bătrân privind peste gardul de lângă autostrada spre Constanţa.
Trebuie să mărturisesc, am fost tentat să întreb „Scuzaţi, nu aveţi cumva un fiu căruia îi place un cappuccino în Dorobanţi?”, dar m-am răzgândit, mi-am luat cartela şi m-am suit în vagon.
Şoferul care îşi pune centura, dar nu i-o pune copilului, este iresponsabil şi ar trebui călcat cu maşina pe picior

Revenind la subiecte serioase, am fost absolut şocat când am aflat că acele obiecte misterioase, pe care persoane la fel de misterioase le vând pe la semafoare, împreună cu umbrele sau pălării, sunt nişte dispozitive care se ataşază centurii de siguranţă pentru a preveni producerea acelui semnal de avertizare când centura nu este pusă!
Măi oameni buni, acel semnal sonor are un motiv foarte întemeiat! A merge fără centura de siguranţă pusă este un imens factor de risc, mai ales în cazul copiilor. Nu-mi pasă care sunt obiecţiile voastre, nu aveţi nicio scuză pentru a risca viaţa copiilor voştri, permiţându-le să stea pe bancheta din spate, între cele două scaune din faţă, fără centura pusă, în timp ce conduceţi cu peste 50km/oră. Sunt stupefiat să văd acest lucru, mai ales atunci când şoferul poartă centură, iar copilul, nu!... Cât de iresponsabili şi de idioţi puteţi fi?

    Aşadar, dacă eşti unul dintre aceia care preferă să rişte viaţa copiilor săi, mai bine priveşte-te în oglindă. Pe de altă parte, data viitoare când sunteţi la Piaţa Victoriei şi îi vedeţi pe unii dintre aceia cum contribuie la o potenţială fatalitate, făceţi-mi o favoare şi călcaţi-l cu maşina pe picior!

Insa, pana una alta.... Pe curând şi aveţi grijă!"




2 comentarii:

  1. GLUMEATA REALITATE... DAR DE TIGANII PE CARE APROAPE TOATE TV-URILE LE-AU DAT DE SFANTA MARIE... SI NIMENI NU A MAI SARIT DE DOS IN SUS!
    PE CAND DACA PRESEDINTELE SPUNE DE IMN,TOTI TAC!

    RăspundețiȘtergere
  2. OARE DE CE NU NE MAI MIRA NIMIC..DIN CE ESTE RAU? SI ACCEPATAM VULGARULSI GROBIANISMULCA PE CEVA NORMAL.BASE ARE DREPATE... UITAM MULT PREA USOR DE IDENTITATEA NOASTRA.. SI ASTA DE BUNA VOIE... SI NE OPARIM DACA ALTII NE FAC TIGANI! NU AR TREBUI CEVA SCHIMBAT OARE?

    RăspundețiȘtergere