DESPRE MOASTELE LUI MIHAI VITEAZUL, TRADARE SI (RE)TRADARE... IN VINEREA ASTA... VINEREA MARE

SPER CA O SA RECUNOASTETI, MACAR DUPA CE VETI CITI RANDURILE DE MAI JOS, CAT DE GREU ESTE SA VORBESTI DESPRE  URMATOAREA "RETETA" A ISTORIEI: TRADARE- MIHAI VITEAZUL; TRADARE- IISUS; MOASTE MIHAI VITEAZUL-(RE)TRADARE!
  AZI ESTE VINEREA MARE... DIN SAPTAMANA PATIMILOR; PENTRU CEI CARE AU UITAT INSEMNATATEA ACESTEI ZILE VA VOI AMINTI, PE SCURT, DESPRE IMPORTANTA BIBLICA A ACESTEI ZILE....

"Vinerea Mare - Vinerea Pastilor, Vinerea Seaca, Vinerea Patimilor este zi de mare doliu a intregii crestinatati pentru ca in aceasta zi a fost rastignit si a murit Mantuitorul lumii. Zi aliturgica, pentru ca Liturghia reprezinta jertfa nesangeroasa a lui Hristos

Din Scriptura aflam ca dupa ce Hristos a fost biciuit, Pilat, guvernatorul roman al provinciei Iudeea (26-36 d.Hr.), spalandu-se pe maini, rosteste sentinta. Mantuitorul Hristos este trimis spre locul rastignirii, purtandu-Si crucea.

Ajuns la locul executiei, bratul orizontal al crucii era fixat, cu ajutorul cuielor, de bratul vertical infipt din timp in pamant, iar picioarele condamnatului puteau fi asezate pe un scaunel de picioare, ceea ce usura durerile, dar lungea supliciul. Ele puteau fi si tintuite fara sprijin, usor indoite, cu talpile lipite de stalpul vertical. In varful acestuia se fixa o scandura pe care era consemnata vina condamnatului, in cazul Domnului: "Iisus Nazarineanul, Regele Iudeilor".

Trupul mort, coborat de pe cruce, putea fi aruncat intr-o groapa comuna, impreuna cu instrumentele executiei, sau putea fi incredintat oricui s-ar fi milostivit sa-l ingroape.

Din Sfintele Evanghelii cunoastem ca Iosif din Arimateea l-a coborat de pe Cruce si l-a ingropat, impreuna cu Nicodim, in mormantul sau aflat intr-o gradina din apropierea locului rastignirii."

Insa, aceasta zi, nu ar avea INSEMNATATATEA, daca nu ar fi existat MIERCUREA MARE... Ca un paradox CRUD, poate usor NEDREPT, anul acesta PASTELE ORTODOX a cazut in aceeasi saptamana cu pastele MUNCITORILOR din intreaga lume: 1 DE MAI.

Revenind insa la MIERCUREA MARE aceasta a cazut exact pe INTAIUL DE MAI; dar insemnatatea TEOLOGICA are o cu totul alta CONSONANTA..... 

" Miercurea din Săptămâna Patimilor este cunoscută ca ziua în care femeia păcătoasă a spălat cu lacrimi şi a uns cu mir picioarele Mântuitorului, simbolizând astfel ideea de pocăinţă şi de îndreptare a omului păcătos. Miercurea Mare este însă şi ziua în care Iisus a fost vândut de către unul dintre ucenicii săi, prefigurând astfel arestarea sa şi condamnarea la moarte prin crucificare.

• Vinderea lui Iisus pe 30 de arginţi

Iuda Iscariotul sau Iscarioteanul era singurul ucenic al lui Iisus Hristos care se trăgea din Iudeea, ceilalţi fiind de loc din Galileea. Se spune că era unul dintre cei care stăteau aşezaţi cel mai aproape de Iisus, deoarece primea adesea dispoziţii gospodăreşti de la Mântuitor. În seara când Iisus se afla împreună cu discipolii săi în casa lui Simon cel lepros din Betania, Iuda îi părăseşte şi se duce în casa arhiereului Caiafa. De altfel, Iuda mai avusese întâlniri cu membrii sinedriului care îl vor judeca pe Iisus, fapt ce demonstrează că actul de trădare a fost unul premeditat. În casa lui Caiafa, le face sinedriştilor următoarea propunere: „Ce-mi veţi da mie, şi eu îl voi da pe El vouă? Iar ei i-au dat 30 de arginţi. Şi de atunci Iuda caută prilej să-L predea". (Matei XXVI, 15-16).

• Între vinovăţie şi predestinare

Trădarea lui Iuda ia astfel o formă grotescă, banii reprezentând, după unii, scopul acestei trădări, iar după alţii, pretextul pentru împlinirea prezicerii din Vechiul Testament. Unele păreri sunt înclinate către ideea conform căreia predestinarea lui Iuda a fost una reală, acesta acceptându-şi soarta şi considerând că fără fapta lui nu s-ar mai fi împlinit cuvântul Sfintei Scripturi. Totuşi, deşi a împlinit un rol absolut necesar în actul mântuirii, în Evanghelii se arată clar că trădarea lui a fost făcută din proprie iniţiativă şi că prinderea Mântuitorului, care fusese hotărâtă de sinedriu, putea fi făcută şi fără el. Iuda nu a făcut altceva decât să grăbească arestarea lui Iisus, cel care prezisese trădarea şi arătase că drumul Crucii este singura cale pentru mântuirea lumii.

• Sinuciderea lui Iuda

Considerându-se, la rândul lui, trădat de membrii sinedriului şi văzând că, după judecată, Iisus este trimis înaintea lui Pilat din Pont pentru a fi omorât, Iuda începe să aibă remuşcări. Pentru a încerca să-şi repare greşeala, se duce la templul iudaic şi le spune membrilor sinedriului că a greşit vânzând sânge nevinovat. După ce i se răspunde cu cinism că ăsta este un lucru ce îl priveşte numai pe el, Iuda aruncă banii în templu şi pleacă. Se spânzură mai târziu de un copac numit de atunci „copacul lui Iuda”. În cartea Faptele Apostolilor, Sf. Luca spune că „Iuda nu şi-a găsit sfârşitul numai prin simpla spânzurare, ci, după cuvintele Sf. Petru, el a căzut de la înălţime în adâncul prăpastiei şi plesnind de la mijloc i s-au vărsat toate măruntaiele”.

In istoria romanilor exemplul cel mai interesant a fost de departe TRADAREA LUI MIHAI VITEAZUL...

Decapitarea lui Mihai Viteazul, in august 1601, a fost mai mult decat o crima. A insemnat asasinarea sperantei poporului de a trai unit in una si aceeasi tara. Vestea uciderii celui dintai domn al tuturor romanilor a adus cu sine tulburari sociale si politice si, in plus, o asteptare de alte sute de ani pana la urmatoarea Unire.

Campia Turzii, in august 1601: "Dusmanii se repezira asupra lui ca niste dihanii salbatice, cu sabiile scoase. Ci unul dete cu sulita si-l lovi drept in inima, iar altul degrab ii tae capul. Si cazu trupul lui cel frumos ca un copaciu, pentru ca nu stiuse, nici nu prilejise sabia lui cea iute in mana lui cea viteaza. Si ramasera crestinii, si mai vartos Tara Romaneasca, saraci de dansul". Asa este descrisa de cronicarii romani uciderea miseleasca a lui

Mihai Viteazul. Multi iubitori de istorie se intreaba insa de ce in litografia care infatiseaza uciderea lui Mihai, acesta este atacat atat din fata, cat si din spate. Nu cumva a fost tradat de insisi prietenii lui cei mai de incredere? Mihai Viteazul a fost domnitor al Tarii Romanesti (1593-1601), la care a alipit Transilvania (in 1599) si apoi Moldova (in 1600), devenind primul domnitor al celor trei tari romanesti unite. Principalele puteri ale vremii erau Imperiul German si cel Otoman. De-a lungul domniei sale, Mihai a urmarit unirea celor trei provincii romanesti si s-a folosit cu abilitate de aliatii, dar si de dusmanii sai. In 1599, dupa victoria zdrobitoare de la Selimbar (18 octombrie), unde a invins oastea principelui Andrei Bathory, care guverna Ardealul, Mihai uneste Transilvania cu Tara Romaneasca. Incurajat de succes, s-a luptat si cu armata lui Ieremia Movila, domnul Moldovei, pe care l-a invins. Mihai Viteazul a devenit,astfel, la 27 mai 1600, "domn al Tarii Romanesti, al Transilvaniei si a toata Tara Moldovei".

• "Nu-mi las nimanui tara si mosia"

Aceasta mareata infaptuire a lui Mihai a starnit nemultumirea dusmanilor sai, externi si interni, care au pus la cale asasinarea lui. Caderea domnitorului era urmarita atat de habsburgi, care nu acceptau pretentia sa de a pastra Transilvania, de Movilesti, sprijiniti de Polonia, care nu voiau sa renunte la Moldova, cat si de nobilii maghiari. Spre sfarsitul anului 1600, lui Mihai i se cere sa paraseasca tara. Mihai Viteazul insusi avea sa scrie: "Cardinalul (A. Bathory) imi trimite sol (...) ca eu sa-mi parasesc tara, pentru ca nici el, nici moldovenii, nici chiar turcii nu erau multumiti si nici nu voiau sa raman in Tara Romaneasca. (...) Pana ce numi vor arunca pamant peste ochi, nu voi inceta sa lupt cu turcii (...). Nu-mi las nimanui tara si mosia pana ce nu ma vor smulge de acolo tarandu-ma de picioare ". In acel moment, Mihai era motiv de teama nu numai pentru dusmanii sai, ci si pentru aliati. Daca spada sa fusese de folos habsburgilor spre a redobandi Transilvania, era improbabil ca, dupa victorie, Mihai sa fi fost dispus sa le-o cedeze. Asasinarea lui raspundea perfect scopurilor imperiale. Nu de un egal caruia sa-i sporeasca puterea avea imparatul nevoie, ci de o unealta de care, dupa folosinta, sa te poti dispensa. La 16 august, la Campia Turzii, unde se afla Mihai, soseste si generalul Basta, a carui prezenta, potrivit planului de campanie, nu era prevazuta. Din aceasta pricina, intre cei doi ar fi avut loc neintelegeri, spune cronicarului Szamoskozy. Dupa ce Mihai hotaraste sa-si desparta oastea de cea a lui Basta, acesta din urma convoaca consiliul de comandanti si discuta arestarea lui Mihai.

• I s-a taiat capul cu propria spada

La Campia Turzii, in dimineata zilei de 9/19 august 1601, o trupa de soldati germani si valoni a venit cu ordin de la Basta sa-l aresteze pe Mihai sau, in caz de nesupunere, sa-l ucida. Aflat in cortul sau, luat prin surprindere, Mihai s-a opus, iar in clipa in care a pus mana pe spada, a fost lovit mortal cu o halebarda de capitanul valon Raucigny (dupa altii, de comandantul valon Beauri), dupa care i s-a taiat capul cu propria spada. Se spune ca Basta ar fi ordonat ca trupul sau sa fie dat la caini. Cronicile povestesc ca "trei zile corpul decapitat si fara mana stanga a ramas in tarina, pana ce un roman milos l-a ingropat crestineste". Capul lui Mihai Viteazul, "retezat de securile miseliei si tradarii", a fost luat de catre fratii Buzesti si dus in Tara Romaneasca, la Manastirea Dealu, unde se afla si acum sub o lespede pe care este sapata o coroana din bronz cu inscriptia "Primului intregitor de neam glorie nemuritoare ". Radu Buzescu, unul dintre vestitii capitani ai lui Mihai, a asezat o piatra frumoasa pe acest mormant, cu epitaful: "Aici zace cinstitul si raposatul capul crestinului Mihail, marele voevod ce au fost domn Tarii Romanesti si Ardealului si Moldovei". Cronicarul George Brancovici spune ca trupul lui Mihai, cu ingaduinta lui Basta, a fost adus si inmormantat la Alba-Iulia in Mitropolia Balgradului. "Muri astfel cel mai mare dintre luptatorii nostri, in faptul unei zile de Duminica, la rasaritul soarelui, de mana acelor pe cari-i dusese abia la biruinta, din porunca unui oaspete pe care-l iertase de raul facut." (N. Iorga)

Unii istorici spun insa ca marele voievod a fost ucis de Basta: "Nelegiuitul Basta l-a ucis cu viclenie si pe neasteptate, fara nici un motiv. Numai din invidie profunda l-a ucis pe acest domn renumit, celebru, de care se temea insusi sultanul"

• Tentativa de asasinare a lui Mihai, cand era Ban al Craiovei

Craiova administrata de Banul Mihai era infloritoare, iar "soarta cea blanda supt care se aflau locuitorii Banatului era pizmuita de locuitorii de dincoace de Olt". In acea vreme, domn al Tarii Romanesti era "crudul Alexandru-Voda", care nu s-a aratat defel bucuros de aceasta faima a lui Mihai si "vru sa-l piarza cu orice chip", trimitandu-si oamenii spre a-l prinde sau a-l ucide in taina. Mihai a descoperit cursa si a fugit spre Constantinopol, insa a fost prins si adus la Bucuresti, unde i s-a hotarat moartea. Nicolae Balcescu povesteste, in "Romanii supt Mihai Voievod-Viteazul", cum au decurs evenimentele: "Sosind in locul unde trebuia a primi moartea, gadea, cu satarul in mana, cu inima cruda, cu ochii sangerosi, se apropie de osandit. Dar cand atinteste ochii asupra jertfei sale, cand vede acel trup maret, acea cautatura salbatica si ingrozitoare, un tremur groaznic il apuca, ridica satarul, voieste a izbi, dar mana ii cade, puterile ii slabesc, groaza il stapaneste si, trantind la pamant satarul, fuge printre multimea adunata imprejur, strigand in gura mare ca el nu indrazneste a ucide pe acest om. (...) Nimeni nu se mai gasi care sa vrea a lua locul gadei. Multimea vazu in aceasta intamplare un semn ceresc, prin care Dumnezeu voia pastrarea acestui om, si un glas detunator de mila si iertare scapa din peptul acelii gloate. Boieri si popor, luara pe osandit in mijlocul lor si, inaintea voievodului, cerura iertare. Vrand-nevrand, domnul fu silit a-i darui viata". 

Insa, de ceva vreme, la manastirea Plaviceni suntem martorii unei noi MINUNI despre MARELE VOIEVOD. Şi-a găsit lăcaşul în PÂNTECUL mânăstirii Plăviceni, com. Plopii Slăviteşti, satul Dudu, jud. Teleorman. Legenda locului este legată de numele Doamnei Stanca, soţia lui Mihai Viteazul, care  ca să scape de turcii urmăritori, s-a ascuns intr-un aluniş. Ca drept mulţumire că Dumnezeu a ocrotit-o a construit o biserică pe acel loc. - a mai fost cunoscută şi cu numele de Mănăstirea Aluniş...  Nu demult, în curtea mânăstirii, într-o criptă descoperită întâmplător, s-a găsit un schelet fără cap. Pimul gând al stareţului Moldovan Teoctist a zburat la Mânăstirea Dealu, din Târgovişte, acolo unde este îngropat capul lui Mihai Viteazul. Argumentul plauzibil este faptul că biserica mânăstirii este singura care poartă hramul Sf. Mihail(nu şi Gavril). Până se va gasi cineva care să sponsorizeze efectuarea analizelor pentru stabilirea ADN-ului, putem visa..

Pentru a ma putea face inteles m-am deplasat chiar ieri acolo, la fata locului.Parintele staret TEOCTIST m-a primit si pe mine si pe colegul meu, Petrica, dar nu Bacanu, de la "Romania Libera". Concluzia a fost una singura, in lipsa de bani, de fonduri, din partea autoritatilor locale, manastirea poarta "LUPTE" cu mai marele DRAGNEA, din fruntea "S(t)ATULUI".....

Plecand, am inteles ca ne iubim atat de mult SIMBOLURILE incat ii TRADAM si ii putem (RE)VINDE pentru a "N" oara. Si, atunci uitandu-va la filmul de mai jos, veti intelege si ceea ce autorul acestui demers nu a PUTUT, sau poate, din prea multa SUBIECTIVITATE a omis: SI ANUME, elementul UMAN

Dar, iata ce spunea despre acest subiect, parintele SIMBOL al OTODOXIEI noastre... JUSTIN PARVU....

"Iată că s-au descoperit acum, într-un sat din Teleorman, aceste oseminte, fără cap, galbene şi frumos mirositoare. Nu ştim dacă sunt ale lui Mihai Viteazul, dar sunt câteva argumente ce ar demonstra că ar fi cu adevărat ale domnitorului. Faptul că s-au găsit într-o mănăstire, Plăviceni îi zice acum, ridicată de doamna Stanca, soţia lui Mihai Viteazul, cu hramul Sfântului Arhanghel Mihail, ocrotitorul ceresc al domnitorului. Se spune că această biserică îi era dragă domniţei, deoarece din alunul în care s-a adăpostit odată de turci, scăpând de la moarte, a construit sfânta masă, unde se află altarul acestei biserici. Ei bine, în curtea acestei mănăstiri, părinţii cu muncitorii de acolo au observat cum se surpa pământul într-un loc unde ei făcuseră un foc. Săpând puţin, pământul s-a scurs ca într-o clepsidră şi s-au descoperit nişte cărămizi ce alcătuiau un zid ce împrejmuiau nişte oseminte, sfinte moaşte, care în timpul liturghiei izvorăsc bună mireasmă. Acum sperăm că se vor face cercetări pentru a verifica dacă sunt sau nu ale voievodului Mihai acele sfinte moaşte."

 Maine este noaptea INVIERII... nu uitati ce v-a spus PARINTELE PARVU... nu va mai VINDETI...FRATII... inca o data!