ZILELE TRECUTE AM AVUT O "REVELATIE". UNA BUNA, ZIC EU! DUPA ATATA AMAR DE VREME "SOARTA... SI DESTINUL OMULUI", CA SA-MI CITEZ PRETENARII INCA IN VIATA, A FACUT SA AM CONFIRMAREA FAPTULUI CA "MUGETUL" EXISTA IN MENTALUL PUBLIC! SI AM PURTAT O DISCUTIE CU UN FOST "DAN... CAPITAN DE SECURITATE" CARE MI-A PERMIS A-L "SPOVEDI".
SUBIECTUL: LUCRURI NESTIUTE DIN ISTORIA ROMANIEI. CEA RECENTA. NU ATAT DE APUSA... IATA MAI JOS CE A IESIT. COMENTARIILE ULTERIOARE... CU SIGURANTA CA... VA VOR APARTINE
"Şi,
tot teoretic, oricând este loc şi pentru mai rău!… Vreau adică să zic
că, dacă în următorii ani situaţia din ţară nu se va îmbunătăţi în chip
sensibil, sub toate aspectele, nu va fi să ne mirăm auzindu-i pe unii
vorbindu-l pe Ceauşescu şi de bine! Mărturisesc despre mine însumi că am
fost încercat de un asemenea sentiment, un fel de regret după „Epoca de
Aur” atunci când, în primele zile de după Revoluţie, am primit din
Ardeal veştile absurde ale reînvierii sentimentelor şi actelor de
horthism calificat: crime, monumente pângărite, copii batjocoriţi,
insulte la adresa neamului românesc… Nelegiuiri rămase, se pare,
nepedepsite, drept care autorii lor se simt încurajaţi să continue. Şi
chiar continuă!
Evident, imaginea definitivă a lui Ceauşescu o va fixa viitorul, "sine ira et studio…" Deocamdată, cum ira et studio, aidoma celor care l-au judecat şi executat în chiar ziua de Crăciun – cam necreştineşte, după părerea noastră, şi prea în pripă – ne vine greu să-i concedăm lui Ceauşescu dreptul de a se apăra. Despre morţi numai de bine!… Iată o vorbă care nu se mai potriveşte. Se pare însă că această veche şi generoasă preceptă romană suna la origine, la originea ei egipteană, altfel: despre morţi numai adevărul!… Fireşte, cât a trăit Nicolae Ceauşescu numai adevărul nu se poate spune că s-a spus despre el! Acum, despre el mort, dacă nu ne vine să vorbim „numai de bine”, măcar să spunem numai adevărul!… Să fim bine înţeleşi: cât a trăit Ceauşescu, eu, subsemnatul, nu am scris nicio propoziţie de laudă la adresa sa. Din cele peste două mii de pagini publicate, multe dintre ele pe subiecte de strictă actualitate social-politică, nicio pagină, niciun rând, nicio vorbă, nu am scris (sau rostit) pentru a-l „omagia”. Dimpotrivă, chiar am „combătut”, pe cât s-a putut să mi se publice din ce am oferit redacţiilor. Iar în paginile rămase nepublicate (bunăoară în romanul "Salonul de reanimare", aflat în planul editorial la Cartea Românească şi respins în 1986, ca fiind „două treimi” nepublicabil, sau în piesa "Cu paşaportul în buzunar", înaintată la mai multe teatre) opoziţia la cele ce se petreceau în ţară a fost şi mai explicită. Şi asta o spun cu toată modestia, grăbindu-mă să închei cu vorbitul despre sine, lăsând multe nespuse. Mă simt însă nevoit să nu trec totul sub tăcerea cuvenită pentru a fi corect înţeles cu rostul cuvintelor de faţă.
Evident, imaginea definitivă a lui Ceauşescu o va fixa viitorul, "sine ira et studio…" Deocamdată, cum ira et studio, aidoma celor care l-au judecat şi executat în chiar ziua de Crăciun – cam necreştineşte, după părerea noastră, şi prea în pripă – ne vine greu să-i concedăm lui Ceauşescu dreptul de a se apăra. Despre morţi numai de bine!… Iată o vorbă care nu se mai potriveşte. Se pare însă că această veche şi generoasă preceptă romană suna la origine, la originea ei egipteană, altfel: despre morţi numai adevărul!… Fireşte, cât a trăit Nicolae Ceauşescu numai adevărul nu se poate spune că s-a spus despre el! Acum, despre el mort, dacă nu ne vine să vorbim „numai de bine”, măcar să spunem numai adevărul!… Să fim bine înţeleşi: cât a trăit Ceauşescu, eu, subsemnatul, nu am scris nicio propoziţie de laudă la adresa sa. Din cele peste două mii de pagini publicate, multe dintre ele pe subiecte de strictă actualitate social-politică, nicio pagină, niciun rând, nicio vorbă, nu am scris (sau rostit) pentru a-l „omagia”. Dimpotrivă, chiar am „combătut”, pe cât s-a putut să mi se publice din ce am oferit redacţiilor. Iar în paginile rămase nepublicate (bunăoară în romanul "Salonul de reanimare", aflat în planul editorial la Cartea Românească şi respins în 1986, ca fiind „două treimi” nepublicabil, sau în piesa "Cu paşaportul în buzunar", înaintată la mai multe teatre) opoziţia la cele ce se petreceau în ţară a fost şi mai explicită. Şi asta o spun cu toată modestia, grăbindu-mă să închei cu vorbitul despre sine, lăsând multe nespuse. Mă simt însă nevoit să nu trec totul sub tăcerea cuvenită pentru a fi corect înţeles cu rostul cuvintelor de faţă.
- LIDERUL GREVEI MINERILOR DIN '77 TRAIESTE
- LEGENDE IMPUSE CU FORTA
Iată însă că, după o vreme, aflu că n-ar fi vorba
chiar de 60000 de victime ale genocidului, agenţiile de presă străine,
Amnesty International în speţă, care s-au grăbit primele să lanseze
această cifră chiar înainte de pornirea procesului, acum tot ele se
grăbesc să pună în circulaţie altă cifră: 600, adică 1% din ce se
anunţase iniţial. Iar zilele acestea, procesul de la Timişoara ne
pune dinaintea altei rectificări: nu 6000 sunt morţii de la Timişoara –
cum îi numărau agenţiile de presă occidentale înainte de 21 Decembrie,
ci „numai vreo 120… Este o oarecare diferenţă de la 120 la 6000, sau de
la 600 la 60000! Umflarea cifrelor, ca procedeu propagandistic, nu ne
este necunoscută. Ultimul congres al PCR s-a evidenţiat în mod deosebit
prin supralicitarea acestui procedeu tipic ceauşist. Dar comparând
cifrele, trebuie spus că presa occidentală – fireşte, o parte din ea –
se dovedeşte astfel a fi mai ceauşistă decât însuşi Ceauşescu!… Care,
precum se ştie, plusase de la 15 milioane la 60, adică împătrind, dar nu
însutind!… Fireşte, oroarea crimei nu creşte şi nici nu scade
prin aritmetica sumei şi a diferenţei. Dar este acum evident că s-a
contat (cine?) pe puterea de a impresiona a cifrei, a numerelor mari!
Putere pe care acestea o şi au asupra omului de rând. Altminteri, în ce
mă priveşte, mie îmi fusese de ajuns şi una singură, o singură crimă
săvârşită de Ceauşescu, asupra lui C. Dobre, ca să-l descalific în sinea
mea ca om şi ca preşedinte!
- CEAUSESCU I-A VRUT LANGA EL
Pe fondul acestor calcule, la care
ajung involuntar, prin mecanica inevitabilă a gândurilor, de care n-ai
cum te apăra, cade dezvăluirea senzaţională ce o face în paginile
revistei „22” una dintre cele mai proaspete personalităţi ale vieţii
noastre culturale: d-l Dan Petrescu, ministru adjunct al Culturii. Voi
lua foarte în serios această dezvăluire, cu atât mai mult cu cât ea dă
altă interpretare faptelor decât cea care mie mi se pare firească, cea
mai şi singura firească. Faptele ar fi următoarele: din iniţiativa
conducerii de partid (deci şi a lui N. Ceauşescu sau, poate, în primul
rând din iniţiativa acestuia, cunoscut fiind stilul său autoritar de a
conduce), după 1965 au fost invitaţi să se întoarcă în ţară câţiva
dintre cei mai iluştri cărturari români din Occident.
Astfel, lui Mircea
Eliade i s-a oferit să vină în Bucureşti şi să organizeze un institut
de orientalistică, pe care să-l şi conducă!… Dumnealor Monica Lovinescu
şi Virgil Ierunca li s-a oferit, de asemenea, să intre în viaţa literară
românească, stabilindu-se în ţară de tot sau numai parţial!…
Dezvăluirea acestor diligenţe, la care marii noştri exilaţi au rezistat,
refuzând ofertele, mi se pare teribil de grăitoare. Atât numai că
această împrejurare nu prea vorbeşte împotriva lui Ceauşescu şi nici
împotriva mesagerilor săi, cum crede domnul ministru Dan Petrescu. Deci
Nicolae Ceauşescu s-a gândit să-l invite pe Mircea Eliade în ţară şi
l-a şi invitat, prin însuşi Constantin Noica. Dumnezeule?! De ce o fi
refuzat Mircea Eliade să se întoarcă în ţară?!… Deci Monica
Lovinescu şi Virgil Ierunca au fost poftiţi şi ei în ţară, cu
autoritatea bine meritată pe care şi-o cuceriseră până atunci, ca să
pună umărul să urnim cultura noastră atât de rău împotmolită în glodul
proletcultului! (Căci nimeni nu-şi imagina că pot fi poftiţi soţii
Ierunca să se alăture corului de linguşitori oficiali!) De ce aţi
refuzat, de ce?; Monica şi Virgil Ierunca, de ce?
Simt deodată
nevoia de a cunoaşte lista completă a românilor din străinătate care au
fost poftiţi, după 1965, să vină în ţară ori să intre în contacte
directe şi curente cu ţara. Lista acestora mi-e mai necesară decât lista
informatorilor din Uniunea Scriitorilor sau de la Universitate. Mă face
mult mai curios! Mă priveşte într-un mod mult mai personal!… Doamne,
păi cu Mircea Eliade în ţară şi cu toţi ceilalţi mari români din
imigraţie, cum să nu mă gândesc eu că însuşi Ceauşescu n-ar mai fi fost
cu putinţă?!… (cu atât mai mult un Dulea sau o Suzana ori Tamara… N-am
mai fi auzit nici măcar de numele lor!)
Nu cumva refuzul lui
Mircea Eliade şi al celorlalţi, cărora noi le duceam dorul aici, ca unor
părinţi ori fraţi mai mari, nu cumva acest refuz explică într-o
oarecare măsură tot ce a urmat?!… Nu trece oare asupra acestora, asupra
acestui refuz, o parte, o părticică infimă, dar parte din vinovăţia atât
de mare a lui Ceauşescu?… Să mă ierte Dumnezeu, dar eu cred că
da! Iar revelaţia acestei circumstanţe atenuante pentru Nicolae
Ceauşescu mi-o oferă dezvăluirile făcute de Dan Petrescu în revista
„22”. Sursa fiind guvernamentală, ea capătă astfel o greutate la care
n-ar fi sperat nici inculpatul însuşi! Noi însă ce să credem din această
împrejurare?…
- OARE DOAR MORTUL E DE VINA?
De ce oare "astia"ne tot mint despre trecutul Romaniei? Un domn, pe la TVR ne tot manipuleaza cu sintagma"istoria este ea mai frumoasa poveste", dar nu face o abordare atat de directa ca aici! Insa, ma intreb si va intreb: OARE CINE ESTE DAN CAPITAN DE PLAI? ... Bag seama ca inca suntem manipulati....
RăspundețiȘtergeredomnul ala de la tvr este histeric si vrea mutarea zilei nationale vara.... parca il vad cu maieu si bermude grahaind in jurul gratarului... el nu stie ce importanta este data de 1 decembrie pentru ROMANI
ȘtergereCat sa mai rabdam oare? Ne prostesc in fata....
RăspundețiȘtergereParca ai avut "GURA DE AUR" cu acest articol.... vezi REALITATEA de azi.... Imi place ideea si intreb si eu... OARE MORTUL E DE VINA?
RăspundețiȘtergereDOMNUL DE LA TVR ESTE ALA CARE SUSTINE MUTAREA ZILEI NATIONALE VARA. PARCA IL SI VAD PAROS CU MAIEU SI BERMUDE GROHAIND IN JURUL GRATARULUI... SE DA DOAR HISTERIC... SI NICI NU STIE CAT DE IMPORTANTA PENTRU NOI ROMANII ESTE ZIUA DE 1 DECEMBRIE.
RăspundețiȘtergereDomnul ala parca imi spune "CEVA" mai mult decat randurile domniei voastre... nitel prea AGRAMATE! Si, la fel de sincer imi pare ceva ..sau o leaca mai INTELECTUAL decat "tochitura" agramata... pe care incerci dumneata a o promova... in randurile trimise. Imi pare ca vrei sa il "desfiintezi" cu astfel de remarci pe autorul acestui blog... RUSINE!
ȘtergereDomnul acela este doar un DOMN...Si, un tip citit! Iar ceea ce sustineti nu sunt altceva decat niste INEXACTITATI... Atat si nimic mai mult.....
Ștergereistorie curata...
RăspundețiȘtergere