duminică, 16 noiembrie 2014

DRAGA FRATE... MACAR AZI AI PUTEA VOTA ZIMBRUL ROMANESC!?

AZI, ITI SPUN SINCER, DRAGA FRATE, AM SA INCERC A NU-TI VORBI... IN SENSUL DE A TE PLICTISI PREA MULT DESPRE VOT... SI INSEMNATATEA VOTULUI! DAR ITI SPUN CA... DOAR "AM SA INCERC".  NU STIU DACA AM SA SI  REUSESC!!! DE ACEEA INCA O DATA... SA MA IERTI...  MACAR SA MA IERTI. 
DE ACEEA, TE ROG, INDIFERENT UNDE AZI TE-AI GASI, AS VREA, DACA VREI...  SA VORBIM DESPRE ZIMBRII: CEI UMANI, DAR SI CEI "NATURALI". INAINTE DE A INCHIDE OCHII, UN "ZIMBRU" AL LIRICII ROMANESTI CONTEMPORANE... AI GHICIT, DESPRE ADRIAN PAUNESCU ERA VORBA. SPUNEA IN POEZIA SA... "REZERVATIA DE ZIMBRII" ,URMATORUL ADEVAR: "O mie de ani, vînătorii zeloși/Vînatul suprem al pădurii-l vînară/Nu porci, căprioare, fazani și cocoși/Ci zimbri, că ei sînt pe stema de țară!"
VOTUL DE AZI IMI PARE MAI DEGRABA UN SIMULACRU... CIUDAT, NU-I ASA? CRED CA MAI BINE NE PUNEAU SA VOTAM UN ZIMBRU... DE CE SPUN ASTA? TE ROG SA CITESTI MAI JOS

Aflat pe stema României încă de pe vremea domniilor lui Mihail Sturza şi Grigore Alexandru Ghica, când a înlocuit bourul din legenda lui Dragoș-Vodă, zimbrul, cunoscut drept „uriașul Europei”, a avut parte de o soartă zbuciumată. Specia se stinge în Europa de Vest în secolul al XIV-lea, iar în Țările Române abia la 1790. Datorită regelui Sigismund I, care instituie  pedeapsa cu moartea pentru braconierii de zimbri, aceștia se mențin în viață până în anul 1919 pe teritoriul Poloniei. Opt ani mai târziu, ultimul zimbru sălbatic este ucis fără milă în Caucaz. Specia s-ar fi stins definitiv dacă în grădinile zoologice din Europa nu ar mai fi existat 50 de exemplare, singurele rămase în viață, în 1927. Din fericire, zimbrii rămași reușesc să se înmulțească în captivitate și, din 1951, încep să fie eliberați în pădurile din Polonia, Belarus, Republica Moldova, Lituania, Ucraina și Rusia. În anul 2000, specia număra 3.600 de exemplare cu un grad mare de consangvinitate, toate fiind descendente din doar 12 indivizi. Din acest motiv, zimbrii actuali au o diversitate genetică limitată, fiind extrem de vulnerabili la boli.
Vezi ce REALITATE crunta se ascunde in spatele acestor "PLAVANI"? A, si inca ceva, draga FRATE... nu ti se pare ca in ULTIMII DOUAZECI SI CINCI DE ANI am invatat mai curand ... "A MUGI", decat "A VORBI"... articulat, cu VERBUL SI SUBIECTUL la purtator?! Daca inca te mai indoiesti si de acest ADEVAR, TACUT in aparenta, dar atat de vocal in substanta sa interioara... fa bine si reciteste si articolul scris de acelasi ZIMBRU... al literaturii romanesti... si intitulat "PRIN MUGET SPRE UNIVERSALITATE". Iar cum stiu ca deja nu ai TIMP, presat fiind la "MANTINELA" vietii de grija ZILEI de MAINE, ma lasa dara ati REAMINTI... toate aceste  ADEVARURI pe care ei... tot incearca a ni le ASCUNDE:
"În fond, boii mugesc la fel şi în Africa, şi în Ame­rica. Nu trebuie nici un efort pentru a deosebi behăitul oilor din Bărăgan de behăitul oilor din Australia. Lătratul e un limbaj vădit universal, ploaia ţârâie la fel şi la streaşina unei case din Mexic, şi la streaşina – atâta câtă e – a unui zgârie-nori din Hong-Kong. Stagnăm de prea mulţi ani. Ne înghesu­im în găoacea naţională şi neglijăm cu su­perficialitate dreptul şi obligaţia universalităţii. Facem tot ce depinde de noi pentru a ne izola, prin artă şi cultură. Su­portăm şi cultivăm, de exemplu, poeţi, a căror unică îndeletnicire este căderea în limbaj. Ei nu au puterea de a sfida grani­ţe­le lexicale şi bat monedă pe specificul na­ţional. Chiar şi cei mai universali dintre poeţi rămân tot nişte retrograzi ai comunicării.  Cum o să înţeleagă, drept vorbind, un japonez, un italian ori un turc, dacă nu chiar un azer, un tadjic sau un nicara­guan versuri de Eminescu, precum ar fi "Mai departe, mai departe/ mai încet tot mai încet/ sufletul nemângâiet/ îndulcind cu dor de moarte"? Dar hai să zicem că, în secolul al XIX-lea, aşa ceva putea păcăli sufletele cona­ţionalilor setoşi de diminutive. Dar în secolul al XXI-lea? Ce înseamnă acest ne­mângâiet? Şi ce "dor de moarte" care "îndulceşte" sufletul?
Mai e un domn, Arghezi, care îndrăz­neşte sintagme halucinante: "a bătut în fun­dul lumii cineva" sau "ăsta e jocul/Ar­ză-l-ar focul". Şi altele. Nici Blaga nu ştie calea spre universalitate. El declară că nu striveşte corola de minuni a lumii şi că aude în gorun creşterea propriului sicriu


O altă contribuţie la încifrarea în stilistica românească aduce Voiculescu. "Pe decindea Dunării la vale/, Printre triste mirişti şi ciulini,/ Trece-n vale, legănat agale/, Un chervan cu coviltir de rogojini". De ce e nevoie de toată această  moară de cuvinte, e drept, geniale, dar care îl pot îndepărta de umanism pe oricare cititor de pe malul Rinului sau al Volgăi sau al celorlalte fluvii ale pământului? Ancorarea prea adâncă în local, în regional, în naţional şi chiar în continental întârzie procesul de esenţializare a lumii. Niciodată, pe această cale, a specificului, nu vom ajunge să construim omul de referinţă, prototipul gânditorului imbecil, mercenarul oricărei cauze. Lumea nu poate fi împachetată, încartiruită şi dotată cu piese de rezervă valabile în toate ţările, dacă nu se trece la o reformă radicală, cum este cea care se preconizează – probabil prin forţa lucrurilor – în scumpa noastră patrie feudalistă – Republica Atlantida. Şi în Republica Socialistă Atlantida, de fapt în regimul democrat popular, au fost încercări de radicalizare a condiţiei umane, prin interdicţie. O vreme, Arghezi, multă vreme Blaga, toată vremea Voiculescu au fost scoşi cu hotărâre din circuit. Şi viaţa elevilor era atât de uşoară, încât ei puteau cânta dimineaţa, înainte de ore, Imnul Uniunii Sovietice. Dar eliberarea de valori, însănătoşirea prin scădere, nu a durat mult. Iarăşi s-au întors în cultura naţională scriitorii de referinţă ai tuturor timpurilor. Iarăşi, fără să ne dăm seama, redevenisem români. Aproape că ne pierdusem spe­ranţa în mai rău. Dar, acum, de curând, s-a ivit din nou oportunitatea renunţării la aceşti clasici obsesivi. Ei trebuie scoşi din manuale, pentru că o lege părtinitoare le dă urmaşilor drepturi materiale pe care statul nu le mai poate suporta. Statul şi autorii de manuale. Debarasarea fermă de aceste nume devine singura soluţie, în contextul în care moştenitorii lor legali nu înţeleg să renunţe la nişte drepturi egoiste, ca să poată guvernanţii să-şi plătească omeneşte consilierii, experţii, consultanţii, secretarele, şefele de cabinet, şoferii, bodyguarzii, nepoatele de gradul 5, 6, 7 şi celelalte daruri pe care poporul le face cu încăpăţânare celor care una le promit înainte de alegeri şi alta fac după alegeri. 

Adevărul e că, în ciuda semnelor promiţătoare, situaţia nu e, nici acum, rezolvată definitiv. S-ar impune o ordonanţă de urgenţă care să ducă la bun sfârşit iniţiativa ca aceşti Eminescu, Macedonski, Bacovia, Blaga, Voiculescu, Pillat şi ceilalţi să fie scoşi definitiv din manualele şcolare, cu garanţia că aşa vor rămâne lucrurile în veacul vecilor. În acest fel, poate dureros pentru un timp (o lună-două), ne-am apropia de cultura globală, de vocaţia universală, de liniştea de conştiinţă mult aşteptată: prin muget, behăit, lătrat, ţârâit, plescăit, mieunat, îngurluit, cotcodăcit – spre universalitate! Bucuria onomatopeii directe, oneste, sincere ar lua locul textelor acestor poeţi reacţionari, iar noi, oamenii, ne-am putea înţelege mult mai uşor între noi, fără aceste accidente stilistice care ne-au narcotizat existenţa. 

În fond, boii mugesc la fel şi în Africa, şi în America. Nu trebuie nici un efort pentru a deosebi behăitul oilor din Bărăgan de behăitul oilor din Australia. Lătratul e un limbaj vădit universal, ploaia ţârâie la fel şi la streaşina unei case din Mexic şi la streaşina – atâta câtă e – a unui zgârie-nori din Hong-Kong. Când mitocanii plescăie de plăcere îţi mai trebuie un dicţionar pentru a înţelege ce spun? Mieunatul motanilor pe acoperiş, cârâitul ciorilor pe câmp, îngurluitul porumbeilor fără frontiere reprezintă dovezi peremptorii că lumea se află în pragul reformei fundamentale a comunicării. Omenirea îşi va regăsi liniştea, stabilitatea şi armonia în abordarea interjecţiei ca singură parte de vorbire pe întregul pământ. Onomatopeea va birui criza. Grohăitul va reprezenta începutul inestimabilei capodopere a globalizării.

P.S. Nu întâmplător lipsesc din lista căilor de urmat către universalitate nechezatul şi cucurigatul. Amândouă au în ele nişte complicaţii care pot descuraja marşul către primitivism şi zoolimbaj." ADEVARUL asta este, cum ar spune POPORUL... vechi de cand lumea. Insa, ZIMBRUL l-a lasat POSTERITATII, in martie 2009, ca un TRAGIC paradox, in ziarul de casa al lui "FELIX MIAUNEL".

Draga FRATE... nu trebuie sa ma CREZI pe mine pe CUVANT de ONOARE. Si nu pentru ca... notiunea asta... ONOARE... a cam apus de MULT! Nu, CRED ca ar fi de ajuns sa asculti, INAINTE de a merge la VOT... indiferent de OPTIUNEA ta... POEZIA... "REZERVATIA DE ZIMBRII". Asa, cum a fost ea TAINUITA sub forma unui MUGET al DURERII, chiar de catre ULTIMUL ... "ZIMBRU CU CORN DE ARGINT"... Intai, ai RABDARE si ascult-o...
Iar, mai APOI... incearca sa nu uiti acest DUREROS adevar: Cel mai greu animal de uscat din Europa și unul dintre simbolurile naționale a dispărut timp de un veac și jumătate de pe actualul teritoriu românesc, după ce, în secolul al XVIII-lea, specia a fost exterminată în Moldova și în Transilvania.  Astăzi, în România ABIA daca mai trăiesc 100 de exemplare, din cele aproximativ 3.800 existente în toată lumea.

6 comentarii:

  1. Buna asta... chestia cu "Zimbrul".In rest RAMANE CUM AM STABILIT!

    RăspundețiȘtergere
  2. Am citit. Prea subtil. In ceea ce priveste votarea, pronosticul ar fi cam asa. La 53% prezenta, Ponta cistiga cu 52 la 48 sau 52,5 la 47,5. Aici sint insumate voturile potentiale observate din luarile de pozitie publice pe retelele de socializare ale celorlalti candidati iesiti din cursa. De ex, DD spune ca va vota P. dar votantii lui spun 75% vor vota I. CPT crede ca va fi PM daca iesi P. Crede ca toti cei 5% ai lui vor vota P. dar, Crin A. a iesit ieri si a spus votati antiP. cred ca 50% din votanti lui CPT vor vota I. 25% din votanti CVT voteaza I, iar 20% din UDMT voteaza P.
    Daca prezenta creste, multi presupun ca se va vota preferential Iohannis.
    Daca se va vota 60 v 40 (Iohannis v Ponta), atunci este nevoie de o crestere cu 5,75% participare pentru ca sa cistige Iohannis. Daca votul va fi 80 Iohannis v 20 Ponta, atunci este nevoie de o crestere de numai 2,7% pentru a cistiga Iohannis.
    Cu alte cuvinte, daca prezenta la vot, in Romania, va fi de 60% sigur va iesi Ioahnnis.

    RăspundețiȘtergere
  3. Are dreptate... cel din fata mea! Cu cat participarea la vot va fi mai mare, cu atat Johannis are mai multe sanse.Cu cat prezenta e mai scazuta, cu atat PSD-ul ne va mai "INROSI"o data!!!!

    RăspundețiȘtergere
  4. Flaviu Butnaru: AI DREPTATE... SIMBOLURILE NOASTRE PIERDUTE!

    RăspundețiȘtergere
  5. Sigur da. Cu respectul cuvenit....

    Sorin Racovitan

    RăspundețiȘtergere
  6. Interesant.era vb cumva de viitorul presedinte?Oricum interesanta parabola, dar si comparatia cu un zimbru!

    RăspundețiȘtergere