Tacerea este buna! Tacerea este linistitoare, profunda, inteleapta! Dar in lumea educata in care vietuim, tacerea este rea pentru cel care tace! Daca taci, azi, maine, poimaine, un timp, lumea educata te exclude! Ti se urca in cap! Te acapareaza! Tacerea e semn de intelepciune sau de necunoastere, neimplicare! Dupa art de azi eu cred ca e semn de intelepciune! Dar, din cand in cand, inteleptul trebuie sa spuna ceva! Altfel pentru cine ar fi intelept? Si mai trebuie ceva! Masa de rezonanta! Daca aceasta nu e, inteleptul e ganditor doar pentru el! Riscam sa fim intelepti doar in bula noastra, protectoare, impenetrabila de actiunile/inactiunile vulgului/ populimii ( expresie consacrata de mari formatori de opinie)! Deci, tacere da! Dar nu prea mult!
Da... interesanta "cugetare" dar mie unul imi aduce aminte, nu stiu de ce... de miturile dezvoltate de-a lungul timpului... spre exemplu Mesterul Manole... Uite cateva consideratii: O regândire completă a întregului scenariu ne este necesară și la Meșterul Manole: Este complet neproductiv să zidești un om: afectează structura clădirii, și mai mult decât atât, victima poate fi o mână de lucru în plus. Reconfigurare plan: căutăm un arhitect bun care va da soluții astfel încât sacrificiul să devină inutil, clădirea să poată fi ridicată, Ana să trăiască și meșterul să poată continua lucrările.
O răsturnare din temelii a tuturor miturilor, proverbelor, zicătorilor este probabil adevărata provocare pentru această națiune care se află mult prea aproape de fratele roșu dar nu suficient de legată de restul comunității europene. De pildă, „capul plecat, sabia nu il taie”, din poezia lui Dimitrie Bolintineanu, trebuie perfecționat astfel încât să reiasă „diplomația salvează capul și aruncă sabia”. Am auzit atât de des invocat acel prim vers pentru a justifica diverse momente de lașitate, încât chiar merită analizată un pic problema.
Întâi de toate, capul ce se pleacă poate fi retezat la fel ca și cel care stă dârz și drept. Diferența constă în atitudine și în exemplul dat. Supraviețuirea învinsului depinde de interesele învingătorului, nu de umilința la care se supune. Ba, câteodată, frica celui care, până foarte de curând, te sfida și te amenința, îți dă mâncărimi la paloș. Sau la trăgaciul mitralierei, ca să plonjăm în actualitate. Întotdeauna e mai confortabil să ai de-a face cu un inamic demn. În al doilea rând, nu trebuie confundată lașitatea cu retragerea tactică. De menționat că turcii au un proverb opus, anume: „Capul ce se pleacă merită retezat”. Violent, macabru, ne-european. Dar stați puțin, acum suntem în Europa. Despre „capul plecat, sabia nu îl taie”, destul de filosofică explicația, sper că nu v-am plictisit, dar despre asta este vorba.
Am mistificat ratarea și umilirea până acolo încât au devenit linii directoare și modelatoare de caracter, fapt inacceptabil într-o societate care se dorește a fi (și este imperios a deveni) competitivă pe o piață acerbă....Opinia mea...
Dacă vom reuși să ne eliberăm de mentalitatea generațiilor trecute prin secole de pârjolit satele, de intrigi fanariote și de comunism negru și să preluăm din seva noastră instinctul extraordinar de supraviețuire lipindu-l de valorile europene, atunci cu siguranță vărul excentric se va transforma într-un adevărat stâlp de susținere al marii familii europene!... Mersi, o zi faina.
Foarte interesant, mesajul este unul scurt si pertinent. Adeseori ne poate durea un astfel de mesaj, insa azi, in actuala dezvoltare sinergetica a faptelor cotidiene, chiar cred ca este de actualitate!
Revin la comentariul meu, care, se pare, nu a fost înțeles pe deplin. Știm, din nefericirea evenimentelor actuale și din istoria omenirii, ce înseamnă violență, indiferent în ce context este folosită - politic, geografic sau religios. Violența este opusul educației. Educația reprezintă evoluție, spiritualitate, respect, cultură, înțelegerea nevoii de iubire, prietenie dezinteresată și multe alte trăsături morale ce ar trebui să ne diferențieze de bestii! Iată ce am simțit când am scris acel comentariu! Sper că acum m-am făcut înțeleasă și mai sper ca urmașii noștri (copii și nepoți) să aibă fericirea să trăiască printre cât mai mulți oameni educați, din toate religiile și culorile feței!
Cred ca, in egala masura vinovate sunt si sindicatele... indiferent cum s-ar numi acestea! Inainte vreme...la inceput de ani 90 altfel gandeau si altfel actionau. Azi, insa...se fac la fel de vinovate! Opinia mea.
este tara, tuturor posibilitatilor, deci nu te mira! Altfel e doar o poveste, inca una, una amara si terna...precum "inegalabila Romanie"...Nu simti si tu, la fel?!
Tacerea este buna! Tacerea este linistitoare, profunda, inteleapta! Dar in lumea educata in care vietuim, tacerea este rea pentru cel care tace! Daca taci, azi, maine, poimaine, un timp, lumea educata te exclude! Ti se urca in cap! Te acapareaza! Tacerea e semn de intelepciune sau de necunoastere, neimplicare! Dupa art de azi eu cred ca e semn de intelepciune! Dar, din cand in cand, inteleptul trebuie sa spuna ceva! Altfel pentru cine ar fi intelept? Si mai trebuie ceva! Masa de rezonanta! Daca aceasta nu e, inteleptul e ganditor doar pentru el! Riscam sa fim intelepti doar in bula noastra, protectoare, impenetrabila de actiunile/inactiunile vulgului/ populimii ( expresie consacrata de mari formatori de opinie)! Deci, tacere da! Dar nu prea mult!
RăspundețiȘtergereFrumosu..mai ziceti...dar pana la urma... de partea cui sunteti?!
ȘtergereNu sunt de acord... citeste opinia mea, din comentariu...
ȘtergereADEVĂRAT! FRUMOASĂ LECȚIE DE VIAȚĂ! OARE CÂȚI ÎL ÎNȚELEG?
RăspundețiȘtergerece ai vrut a exprima, cu adevarat?!
Ștergeremai incearca zic... a dezvolta ideea..imi pare una usor "scremuta"... si cred ca poti mai mult de atata?! Ce parere ai?
Ștergereiata "gandul" meu, catre tine: 'Interesant...restul cuvintelor imi par "ascunse" in acea poza. Inteleapta postare...."
RăspundețiȘtergereOK.... Frumos gand...
RăspundețiȘtergereMisto postarea...
RăspundețiȘtergereDa... interesanta "cugetare" dar mie unul imi aduce aminte, nu stiu de ce... de miturile dezvoltate de-a lungul timpului... spre exemplu Mesterul Manole... Uite cateva consideratii: O regândire completă a întregului scenariu ne este necesară și la Meșterul Manole: Este complet neproductiv să zidești un om: afectează structura clădirii, și mai mult decât atât, victima poate fi o mână de lucru în plus. Reconfigurare plan: căutăm un arhitect bun care va da soluții astfel încât sacrificiul să devină inutil, clădirea să poată fi ridicată, Ana să trăiască și meșterul să poată continua lucrările.
RăspundețiȘtergereO răsturnare din temelii a tuturor miturilor, proverbelor, zicătorilor este probabil adevărata provocare pentru această națiune care se află mult prea aproape de fratele roșu dar nu suficient de legată de restul comunității europene. De pildă, „capul plecat, sabia nu il taie”, din poezia lui Dimitrie Bolintineanu, trebuie perfecționat astfel încât să reiasă „diplomația salvează capul și aruncă sabia”. Am auzit atât de des invocat acel prim vers pentru a justifica diverse momente de lașitate, încât chiar merită analizată un pic problema.
Întâi de toate, capul ce se pleacă poate fi retezat la fel ca și cel care stă dârz și drept. Diferența constă în atitudine și în exemplul dat. Supraviețuirea învinsului depinde de interesele învingătorului, nu de umilința la care se supune. Ba, câteodată, frica celui care, până foarte de curând, te sfida și te amenința, îți dă mâncărimi la paloș. Sau la trăgaciul mitralierei, ca să plonjăm în actualitate. Întotdeauna e mai confortabil să ai de-a face cu un inamic demn. În al doilea rând, nu trebuie confundată lașitatea cu retragerea tactică. De menționat că turcii au un proverb opus, anume: „Capul ce se pleacă merită retezat”. Violent, macabru, ne-european. Dar stați puțin, acum suntem în Europa. Despre „capul plecat, sabia nu îl taie”, destul de filosofică explicația, sper că nu v-am plictisit, dar despre asta este vorba.
Am mistificat ratarea și umilirea până acolo încât au devenit linii directoare și modelatoare de caracter, fapt inacceptabil într-o societate care se dorește a fi (și este imperios a deveni) competitivă pe o piață acerbă....Opinia mea...
Dacă vom reuși să ne eliberăm de mentalitatea generațiilor trecute prin secole de pârjolit satele, de intrigi fanariote și de comunism negru și să preluăm din seva noastră instinctul extraordinar de supraviețuire lipindu-l de valorile europene, atunci cu siguranță vărul excentric se va transforma într-un adevărat stâlp de susținere al marii familii europene!... Mersi, o zi faina.
RăspundețiȘtergereFoarte interesant, mesajul este unul scurt si pertinent. Adeseori ne poate durea un astfel de mesaj, insa azi, in actuala dezvoltare sinergetica a faptelor cotidiene, chiar cred ca este de actualitate!
RăspundețiȘtergereIntr-adevar e o paradigma, inca una reala!
RăspundețiȘtergereNu e rea deloc ideea asta... citita aici. Bravo
RăspundețiȘtergereFoarte ...foarte interesanta ideea ta. Cati o vor accepta, insa?!
RăspundețiȘtergereNu-i rau deloc... chiar provocatoare... dar oamenii de azi, imi par a fi prea blazati.
RăspundețiȘtergereBine punctat, fara de parti pris uri.
RăspundețiȘtergereFoarte buna tema aleasa
RăspundețiȘtergereExcelenta idee, de mare actualitate
RăspundețiȘtergereMugetule, foarte bun articol
RăspundețiȘtergereNu i rea ideea ta, de azi.
RăspundețiȘtergereTotul e corect, dar ramane o intrebare: OARE CÂȚI ÎL ÎNȚELEG?
RăspundețiȘtergereTacerea e de AUR, sau de alta culoare? Doar intreb...
RăspundețiȘtergereImpresionant, daca termenul nu ti pare prea tare, prea pompos!
RăspundețiȘtergereRevin la comentariul meu, care, se pare, nu a fost înțeles pe deplin. Știm, din nefericirea evenimentelor actuale și din istoria omenirii, ce înseamnă violență, indiferent în ce context este folosită - politic, geografic sau religios. Violența este opusul educației. Educația reprezintă evoluție, spiritualitate, respect, cultură, înțelegerea nevoii de iubire, prietenie dezinteresată și multe alte trăsături morale ce ar trebui să ne diferențieze de bestii! Iată ce am simțit când am scris acel comentariu! Sper că acum m-am făcut înțeleasă și mai sper ca urmașii noștri (copii și nepoți) să aibă fericirea să trăiască printre cât mai mulți oameni educați, din toate religiile și culorile feței!
RăspundețiȘtergereVezi cum e viata?! Cand taci, ei cei din aparare, cam sufera?!
RăspundețiȘtergereMisto text; e bine de retinut
RăspundețiȘtergereMa bucur de existenta unui astfel de blog!
RăspundețiȘtergerebravoo...fain material.
RăspundețiȘtergereBune povete... faine chiar!!!
RăspundețiȘtergerebine punctat...
RăspundețiȘtergereCred ca, in egala masura vinovate sunt si sindicatele... indiferent cum s-ar numi acestea! Inainte vreme...la inceput de ani 90 altfel gandeau si altfel actionau. Azi, insa...se fac la fel de vinovate! Opinia mea.
RăspundețiȘtergereeste tara, tuturor posibilitatilor, deci nu te mira! Altfel e doar o poveste, inca una, una amara si terna...precum "inegalabila Romanie"...Nu simti si tu, la fel?!
RăspundețiȘtergereIntelept te-ai (mai) dovedit...
RăspundețiȘtergereExcelent materialul tau.Un mic 'laudatio"... Excelsior
RăspundețiȘtergereBun subiect, excelenta abordare! LA CAT MAI MULTE....
RăspundețiȘtergereda... sa nu te mire!
RăspundețiȘtergereUneori e de ajuns doar sa respiri...
RăspundețiȘtergeresi trist, dar si amuzant... ca si viata
RăspundețiȘtergere