Oameni buni (dar și cârcotași)... cum este cu creșterea salarială?!

Așa se lăudau unii, nu spui care, la sfârșitul anul 2022, când vorbeau de ” ce mari și ce tari au fost ei...”, când uzinele domniilor lor nu prea aveau comenzi... Dar, când venea vorbea despre acest ”Țuțu..., foarte adevărat, a lui Tătuțu”, ce să vezi? 

Schimbau placa patefonului... și ”înregistrau”, un nou ”ENTRY”; ceva de genul(cu aproximație): ”Este foarte rău când  nu mai ai limite. A crezut Romarm firmă  personală.  Eu am spus  ca Romarm nu mai este actionar la noi.Noi nu am avut partypriuri cu el niciodată. ”.

Adică ce party priuri să ai, atunci când ”mâna dreaptă” a acestuia, un anume Ulise era și lider de sindicat și ”membran” de partid, dar și în ceva patronat?! Asta, nu  cumva se numește party pris? Eu zic să se mai studieze... cum vine chestia asta... 

Nu de alta, dar după ce am scris de acest ”omuleț”, brusc nu au mai fost bani,pentru revista care taman mijise, dar ”înflorise” ROCTV, al inegalabilului ULISE ”armatorul”! Ba, mai mult a  fost și un episod Bacău... dar astea, pentru alte dăți... 

Iar ei, liderii de sindicat, chiar și acum spun că nu au avut ”partypriuri”, cu respectivul?! Cât oare se vor mai minți acești oameni, unii pe alții?! Până când?

Dar da... e corect... acești reprezentanți ai ”CLASEI MUNCITOARE”, nu aveau parti pris... ci corect... scris ”PARTY PRIS-URI”... căci locații fură multe, dar fără ochii PRESEI! ... Nu vă miroase că (DEJA), clasa muncitoare, din apărare, și-a luat bilete... pentru PARADIS?!(Dar, numai dus...)

P.S:Intre timp, unii lideri sindicali, nu spui care, il debarcara, pe Tutu! Nimic rau in asta; numai ca: unii ii gasim la expozitii in Turcia, pe altii in C.A-urile unor hotele sindicaliste, iar altiifac turul manastirilor si se duc de pupa moastele, nu musai ...insa... pentru iertarea PACATELOR! Stiu ei care-s aia... Multumesc, sa auzim de bine.

GEO CĂLUGĂRU: ÎN GENERAL, SCRIITORII NOȘTRI SE ÎMPART ÎN DOUĂ MARI CATEGORII... CEI CARE MERG PE VERBUL ”A FI”... ȘI CEI CARE SE DEFINESC PRIN ”A AVEA...”

 

Da, atunci când povestești cu maestrul Călugăru, mii de clopote și clopețele, toate unite în idei și întrebări... nici nu simți,  cum toate zboară: ideile, dar și timpul. Pentru acest weekend, subsemnatul a dorit a-și lua cafeaua, de dimineață, cu nea Geo, cum îi mai zic, așa ca un gest de apropriere paternă, eu...ăsta, mai tînărul. 

Deși, tema discuției noastre  a vrut a fi... ”MARIN PREDA DESCOPERITORUL NOULUI ULISE - ILIE MOROMETE”... am plecat, de la o cafea, acolo, pe o terasă, la Universitate, la coada calului... Azi, doar un mic fragment, mai mult de ”încălzire”...  Mâine vă promit a vedea, în fapt, ”grosul” discuției noastre...

Mugetul: Odinioară, se pleca de la îndemnul lui Heliade, care zicea ca așa: ”Scrieți băieți... orice, numai scrieți!”. Cu timpul, în peisajul jurnalisticii românești a apărut un Pamfil Șeicaru, cu al său modus vivendi ”ȘANTAJUL...ȘI ETAJUL”... Cum credeți că, totuși, mergând pe aceste distorsiuni, literatura și jurnalistica românească au putut da, opere adevărate, dar scrise de oameni cu un caracter minimal?

Geo Călugăru: Deși, multora, dintre noi, le poate părea complicat... întregul raționament este unul cât se poate de pragmatic, deci, simplu, pentru mulți. Iată de ce: ”ÎN GENERAL, SCRIITORII NOȘTRII SE ÎMPART ÎN DOUĂ, MARI CATEGORII... CEI CARE MERG PE VERBUL ”A FI”... ȘI CEI, CARE SE DEFINESC PRIN ”A AVEA””.... Tradus, în limbajul profan... prima categorie, sunt cei care ard, prin însăși, opera lor; pe când a doua categorie: e cea care, ajunge acolo, sus, călcând pe cadavre....” Din păcate, aici, putem avea mult mai multe exemple, decât există, la prima categorie. Exact, ca-n viață.

Mugetul: De ce ați simțit a scrie la cei 100 de ani, de la nașterea lui Marin Preda,  acest articol, cu o astfel de temă, mai mult decât captivantă, una chiar provocatoare?!

Geo Călugăru: Preda este și va rămâne mereu actual, exact ca și personajul său... Ilie Moromete... acest Ulise modern. Exact, ca și personajul, cărții dumneavoastră... acel, Toma Ștefan. La un moment dat, în articolul meu, chiar enunț așa idee: ”La întrebarea dacă se mai poate face și azi și mîine, o literatură, cu teme țărănești, Marin Preda răspunde: da, se mai poate, pentru simplu motiv că ”însuși” țăranul” se schimbă... Acest Ulise țăran va exista, atâta vreme cât pământului va trebui să i se smulgă roadele pentru asigurarea existenței.”