luni, 22 martie 2010

INDECIZIA CA POSIBILA SOLUTIE.. CA O ULTIMA SCAPARE





"Pescarul statea rezemat de muchia barcii aceleia, usor ponosite.Poate de timp, poate de ani, poate de restul.Restul era tacut si inocent; era mic si incolor, dar totusi atat de negru.
Isi aprinse, oare pentru a cata oara, acea tigara. Isi aducea aminte de cum cucerise acel institut de cercetari. Dar, mai ales, de acel telefon ciudat!
Intelegea ca inca o mai iubeste, dar ciudat, nu mai stia pe care precis!....
iar timpul trecea...
Precum o clepsidra fara fund!"

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu