
Jonathan Freedland, un jurnalist britanic, care a studiat evenimentele din acea perioada, a lansat ipoteza conform careia s-a urmarit protejarea a 125 de copii proveniti din familiile elitelor academice britanice, pentru ca erau vazuti ca fiind noua clasa conducatoare din regat. Cand a aparut amenintarea invaziei naziste, Universitatea din Yale a trimis scrisori la Oxford si Cambridge, lansandu-le oferta de a-si evacua copii si a-i aduce in Statele Unite.
Oferta a fost primita si, astfel, 125 de copii ai personalului de la Oxford si 35 de mame au plecat pe 8 iulie 1940 de pe aeroportul din Liverpool, spre New Haven, Connecticut, unde este Universitatea Yale.
Copiilor le-au lipsit parintii, dar s-au acomodat foarte bine la noua lume, mai cu seama ca au vazut ca sistemul american de invatamant era mai putin rigid decat cel britanic. S-au intors in tara dupa cinci ani.

In perioada de dinaintea razboiului, ideea ca societatea ar trebui sa atinga scopul de a imbunatati calitatea materialului uman era foarte populara, iar intelectualilor li s-a cerut sa aiba mai multi copii, in timp ce oamenii cu educatie precara nu erau incurajati sa procreeze.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu