LEUL... BNR SI "AGENTUL SECRET"

DA... VINEREA CARE TAMAN S-A SCURS A FOST ZIUA NATIONALA A LEULUI. DAR NU CEL DIN JUNGLA INDEPARTATA. NU, CI A CELUI DE TOATE ZILELE.. CU URCUSUL SI COBORATUL SAU... PE SCURT: LEUL A APARUT OFICIAL CA MONEDA A ROMANILOR LA 1835 DIN VOINTA LUI ALEXANDRU GHICA

INSA, LA ACEST SFARSIT DE WEEK END NU AM SA INSIST PREA MULT PE LEU CI PE CETATEA LEULUI... BANCA NATIONALA A ROMANIEI SI ASUPRA LUI EUGENIU CARADA ; NIMENI ALTUL DECAT CEL CARE A CONDUS DESTINELE BANCII NATIONALE IN PRIMII 30 DE ANI AI ACESTEIA.INSA, MARE ATENTIE... DOAR DIN UMBRA!!!

•   Fortareata Leului: BNR 

Banca Naţională a României a fost întemeiată la 11 aprilie 1880 şi este cea mai importantă instituţie a României independente, din domeniul de care ne ocupăm. Ctitorul instituţiei este Eugeniu Carada, iar primul guvernator a fost Ion Câmpineanu, ministru de finanţe la data întemeierii acesteia. Principalele funcţii ale BNR constau în emiterea de bancnote şi în reglementarea creditului. Palatul Băncii Naţionale, în care funcţionează şi în prezent (partea veche), a fost construit pe strada Lipscani, între 1884 şi 1889, după planurile arhitecţilor francezi Albert Galleron (cel care a proiectat şi Ateneul Român) şi Cassien Bemard, cu sprijinul arhitecţilor români Nicolae Cerchez şi E. Băicoianu.Dar iata ce declara MUGUR ISARESCU despre acesta....

• A fost un fel de agent secret, era peste tot, în virtutea relaţiei cu liberalul Ion C. Brătianu.

 

"Deşi nu apare nicăieri în documente, Carada a fost cel care s-a ocupat de înfiinţarea, în 1880, a băncii naţionale, el a realizat statutul BNR, inspirat din cel al Belgiei, cum s-a întâmplat de altfel şi cu Constituţia”, a declarat guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, cu ocazia unui simpozion de istorie şi civilizaţie bancară. Carada a fost şi cel care s-a ocupat, personal, de tipărirea, în ţară, a primelor bancnote româneşti, datorită legăturilor personale pe care le avea cu reprezentanţii băncii centrale a Franţei.

• Cine a fost (cu ADEVARAT)  Eugeniu Carada?!

Revenind la „agentul secret”, Liviu Rebreanu spunea despre Carada că „şi-a început viaţa cu versuri şi a sfârşit-o cu poezia cifrelor”.

 

Eugeniu Carada s-a născut la Craiova, într-o familie de boieri (mama olteancă şi tatăl bucureştean), acolo unde a urmat şi primele studii, în cadrul Colegiului Naţional şi a Institutului Francez, a cărui programă de studiu era similară celei de la Sorbona. Au urmat studii la Paris, iar după reîntoarcerea în ţară a intrat în politică şi administraţie, fiind un susţinător al Revoluţiei de la 1848 şi a Unirii Principatelor.

În aceste momente (1859) i-a întâlnit pe liberalii Ion C. Brătianu şi C.A. Rosetti, cu care a rămas prieten toată viaţa şi împreună cu care au înfiinţat, mai târziu, şi BNR. „Scopul înfiinţării băncii centrale era acela de a susţine economia (prin acordarea primelor operaţiuni de creditare-scontare a comercianţilor) şi constituirea capitalului naţional, aşa că nu întâmplător a fost fondată de liberali”, precizează Isărescu, al 26-lea guvernator al BNR.

Carada şi-a început cariera ca ziarist. A fost timp de 10 ani secretar de redacţie şi redactor la ziarul liberal „Românul” condus de Rosetti, unde scria: „Libertatea unui individ n-are alte margini decât libertatea altuia”. S-a despărţit de ziar în 1871, când a plecat la Paris, pentru completarea studiilor, timp de 10 ani, după o serie de aventuri amoroase, dar şi politice.

Astfel, timp de doi ani, între 1862 şi 1864, a fost logodit cu Libia, fiica lui Rosetti, dar Carada a rupt logodna şi implicit colaborarea cu ziarul liberal, întrucât marea lui dragoste a fost Jeanne Dumesnil, nepoata lui Jules Michelet. Dar nici cu aceasta nu a reuşit să se căsătorească din cauza opoziţiei părinţilor, care i-au condiţionat rămânerea în Franţa, decepţia amoroasă fiind atât de puternică încât Carada a rămas singur şi fără copii până la moarte.

• A fost omul din umbră şi în politică

În 1862, după asasinarea primului-ministru Barbu Catargiu, eveniment rămas neelucidat până astăzi, Carada, căruia i se mai spunea şi „turcul”, datorită numelui său cu conotaţii sud-dunărene, dar şi dârzeniei sale, a fost arestat, fiind considerat unul dintre autorii morali ai complotului.

În 1865 s-a angajat în lupta pentru detronarea lui Alexandru Ioan Cuza şi înlocuirea sa cu un principe străin, membru al unei case domnitoare din Europa. Această implicare a dus la o nouă arestare a sa, de data aceasta fiind închis şi Ion C. Brătianu.

Carada s-a implicat adânc în viaţa politică a României, fiind ales de două ori deputat. În 1870 a fost unul dintre autorii mişcării revoluţionare de la Ploieşti (Republica de la Ploieşti), prin care s-a încercat detronarea Principelui Carol de Hohenzollern. Carada s-a răzgândit între timp şi a încercat să-i determine pe liderii mişcării republicane să înceteze acţiunile.

Acest episod a marcat pentru totdeauna relaţia sa cu şeful statului, Carada refuzând de acum încolo orice funcţie care ar fi necesitat învestirea prin decret regal. În plus, Carada a evitat orice întâlnire cu regele, cu toate că a sfârşit prin a-i purta un deosebit respect. Se spune că de câte ori era chemat la Palat, Carada spunea că e plecat la Craiova şi oricând regele venea prin surprindere la sediul BNR, Carada ieşea pe o uşă dosnică.

La rândul său, regele Carol I l-a înţeles şi apreciat pe Carada, dovadă stând episodul din momentul înmormântării acestuia: se spune că regele a cerut trecerea cortegiului funerar prin dreptul Palatului Regal, moment în care a fost oprit iar garda regală a prezentat onorul cu drapelul României, drapelul de luptă şi fanfara.

• Carada a fost omul-cheie şi în timpul războiului pentru cucerirea independenţei din 1877

Stiti de ce scriu asta? Simplu, pentru ca E.CARADA a fost implicat direct în organizarea armatei române şi asigurarea materialului de război.

Am sa revin acum la EPISODUL inmormantarii lui CARADA si am sa inchei cu marturisirea ultimului GUVERNATOR al BNR... MUGUR ISARESCU despre momentul respectiv:

 „Regele n-a coborât, însă m-a impresionat o relatare din presa vremii, în care se spunea că în momentul onorului, o perdea a fost trasă la geamul de la etaj şi o mână s-a ridicat în chip de salut...”