Era noapte nu puteam a pune „geană pe geană”. Imaginea lor mă urmărește de acolo, de parcă ar vrea să ne (mai) întâlnim și a pune țara la cale, cum o făceam odinioară!
De parcă ar vrea să se lămurească, care a mințit dintre noi…
aștia toți, viii, dar și plecații. Cu amar în suflet aștept a mă convoca la o
șuetă, acolo, în umila garsonieră, a bătrânului. Acum, sincer nu doresc a-I
deranja, nu atât din frică… ci, mai mult din respectful celui ”prostit”, pe timpul vieții ăsteia. Dar,
ca întotdeauna există… și acum… un DAR. Nu musai un dar Divin, ci un
dar, parte a cuvântului grecesc ”TEODOR”,
sau a celui slav… ”BOGDAN”. Este o poezie care
mi-a căzut întâmplător, atâta cât mai poate exista ÎNTÂMPLARE în tot acest
carusel, numit VIAȚĂ! Poezia se numește simplu, ”Bărbatul”, iar azi, de
sâmbăta morților, cade ca un ”Dar” venit de peste lumi, nouă
celor care existăm , încă, pe aici! Iata versurile cheie...
"Alo, băiatul tatii,
masa-i gata?"
Și el mi-a zis să vin cât mai curând
Și el mi-a zis să vin cât mai curând
"Tu, spune-mi ce mai faci, băiatul meu?
Dumnezeu sa-i odihneasca1
RăspundețiȘtergereBunul Dumnezeu sa-i aseze in Dreapta Tatalui1
RăspundețiȘtergereBuna scriere....Oare ce ar mai trebui aduagat?
RăspundețiȘtergere