Materialul de mai jos... este dedicat omului din plan secundar... un fel de "PAHARNIC ULEA"... al acelor vremuri.Şi dacă, Trump va dori... prin proiectul propus.... să "scoată din adormire" vechiul proiect... proiectul lui Tito... ăla cu şi despre "TRATATUL ŢĂRILOR NEALINIATE"?!
Cum care Tito...cel cu România anilor "vecini", din 1947...şi mai departe a avut, precum un carusel... mulţi lideri... ba, ca şi azi s-au împărţit... nu în FRACŢII... ci, în GĂŞTI... politice... sau după IDEOLOGII. În prim planul foto, de sus... sunt două personaje, atât de importante: EMIL BODNĂRAŞ... şi NICOLAE CEAUŞESCU... şi pe care-i lega, printre atâtea ideologii şi lucruri de CABINET... şi acel TRATAT... povestea mea începe taman, de la acest TRATAT... şi TITO
Atîta tot... înlocuiţi pe "tov Ceauşeşcu" ... cu machiavelicul "Ghiţă Dej"... Şi povestea (mea) poate începe:
"În anii '50, când blocul sovietic părea monolitic, o relație secretă și riscantă între Gheorghe Gheorghiu-Dej și Iosip Broz Tito a creat prima fisură majoră în dominația Moscovei asupra Europei de Est. Gheorghiu-Dej, secretar general al PCR din 1945 și lider de facto al României din 1948, și Tito, președintele Iugoslaviei care rupsese cu Stalin în 1948, au dezvoltat o înțelegere discretă bazată pe interes reciproc: amândoi doreau autonomie față de Kremlin, fără a rupe total cu socialismul.
După ce Tito a fost excomunicat de Cominform în 1948 și supus blocadei economice sovietice, Gheorghiu-Dej a văzut în el un aliat potențial împotriva presiunilor lui Stalin. Din 1953–1955, în timpul „dezghețului” post-stalinist, cei doi au inițiat contacte secrete prin emisari și întâlniri la frontieră. În 1955, la Belgrad, Tito și Gheorghiu-Dej au discutat în particular despre cum să reziste controlului sovietic asupra partidelor comuniste din bloc. Relația lor a culminat în 1956–1957, când România a refuzat să participe la represiunea sovietică în Ungaria și a început să negocieze retragerea trupelor sovietice de pe teritoriul său (finalizată în 1958).
Divergența de la Moscova a fost evidentă: Gheorghiu-Dej a susținut poziția autonomistă a lui Tito, refuzând să condamne Iugoslavia ca „revizionistă” în plenarele Comitetului Central. În schimb, Tito a oferit României sprijin diplomatic și economic discret (comerț preferențial, ajutor tehnic) pentru a contrabalansa presiunea sovietică. Această alianță secretă a permis României să adopte o politică externă mai independentă: refuzul de a participa la intervenții sovietice, dezvoltarea relațiilor cu țările nealiniate și, ulterior, poziția lui Ceaușescu față de invazia Cehoslovaciei în 1968. Relația Gheorghiu-Dej–Tito a fost una pragmatică, nu ideologică: doi lideri comuniști care au înțeles că supraviețuirea lor depinde de distanțarea față de Moscova. Ea a schimbat istoria României, deschizând calea unei semi-independențe în blocul sovietic – o autonomie câștigată în culise, prin întâlniri discrete și înțelegeri tăcute."
Şi acuma ... în loc de morală... vizionaţi acest video clip... şi vedeţi, sau reamintiţi-vă de faptul că... "Mister" D. TRUMP... ia în calcul şi ocuparea CUBEI... Precum un testament, unul nescris... al afacerii numite "GOLFUL PORCILOR"!
Pesimiştii s-ar întreba: QUID PRODEST?!
Se prea poate ca, OPTIMIŞTII să răspundă: ŞI MÎINE... E O ZI.
Dar, cel mai pragmatic ar fi acesta(atenţie... şi pentru unii, dar şi pentru alţii):
„Puterile mijlocii trebuie să acționeze împreună, pentru că dacă nu suntem la masă, suntem în meniu”( Davos, premierul canadian Mark Carney)
fain frumos... cine are urechi sa auda, si ochi sa "zareasca"!
RăspundețiȘtergereInteresant finalul? Cine este acel "paharnic Ulea"?!
RăspundețiȘtergereCa si "teorie conspirationista" are un iz de adevar... tousi! Nu gasesti?
RăspundețiȘtergereChiar interesant acest material!🫡✍️👍👍😉
RăspundețiȘtergereChiar, cine e acel personaj? Am avut un coleg pe vremuri, care a lucrat cu mine, la fostul Intercontinental! El sa fie oare?!
RăspundețiȘtergereBun material... lectie de istorie reala!
RăspundețiȘtergereCorecte observatii dle; subscriu!👍✍️👍😉
RăspundețiȘtergereDa, interesant... dar ca o paradigma ireversibila, una istoriei cum vedeti dvs finalul lui Dej vs finalul lui M.Preda? Iata de ce va provoc, tot ca o continuare a materialului dvs: Moartea lui Marin Preda, survenită în noaptea de 15 spre 16 mai 1980, rămâne cel mai mare „cold case” (caz nerezolvat) din istoria culturală a României. La vârsta de 57 de ani, autorul „Moromeților” era în vârful puterii sale creatoare și sociale, fiind directorul Editurii Cartea Românească. Versiunea oficială – asfixiere mecanică prin înecare cu propria vomă pe fondul consumului excesiv de alcool – a fost acceptată birocratic, dar respinsă vehement de familie și de o mare parte a opiniei publice. Suspiciunea că „Cel mai iubit dintre pământeni” a fost ucis de Securitate nu este doar o teorie a conspirației, ci o ipoteză alimentată de contextul politic exploziv în care scriitorul devenise un pericol real pentru regimul Ceaușescu.
RăspundețiȘtergere1. „Cel mai iubit dintre pământeni”: Condamnarea la moarte semnată prin carte Cheia misterului morții sale stă în romanul lansat cu doar 3 luni înainte, în februarie 1980. „Cel mai iubit dintre pământeni” a fost un șoc seismic pentru societatea românească. În cele 3 volume, Preda a făcut o radiografie brutală a „obsedantului deceniu” (anii '50), demascând crimele comunismului, tortura din închisori și stupiditatea activiștilor de partid. Cartea s-a vândut în peste 200.000 de exemplare în câteva săptămâni, oamenii stând la cozi kilometrice. Cenzura a reacționat târziu, realizând că a aprobat un manifest anticomunist. Preda primise amenințări directe cu moartea prin telefon și scrisori anonime. Se spune că Nicolae Ceaușescu însuși a avut o criză de furie citind romanul, considerându-l un atac personal la adresa legitimității regimului. Scriitorul devenise o voce morală prea puternică, un „Soljenițîn al României” pe care Partidul nu îl mai putea controla.
2. Noaptea fatidică de la Mogoșoaia: Camera 6 În acea noapte de mai, Preda se afla la Casa de Creație de la Palatul Mogoșoaia, locul său preferat de refugiu. Martorii (precum poetul Virgil Mazilescu) au relatat o stare de agitație nefirească a scriitorului. După o seară în care a consumat alcool (dar nu în cantități care să justifice coma, conform apropiaților), s-a retras în camera 6. A fost găsit dimineața, rigid, în patul său. Detaliile sunt tulburătoare: fratele său, Alexandru (Sașa), a susținut că a văzut o urmă de lovitură la tâmplă și pete suspecte pe corp care nu semănau a lividități cadaverice normale. Autopsia a fost făcută cu o viteză suspectă, iar dosarul a fost închis rapid ca „accident”. Mai mult, medicii legiști ar fi detectat o alcoolemie de peste 3 la mie, o valoare imensă care nu se potrivea cu declarațiile martorilor despre cât băuse efectiv, sugerând posibila ingerare forțată sau otrăvire.
3. Manuscrisul dispărut și umbra Moscovei Misterul se adâncește prin dispariția notițelor sale. Se știa că Preda lucra la un nou roman, posibil intitulat „Apocalipsa”, care urma să trateze perioada colectivizării și dictatura lui Ceaușescu și mai dur decât o făcuse până atunci. Imediat după declararea decesului, ofițeri de Securitate au sigilat camera și au ridicat saci întregi de documente. Acele manuscrise nu au mai fost văzute niciodată. O altă teorie, susținută de soția sa, Elena Preda, sugerează implicarea agenților sovietici (KGB), deranjați de critica la adresa rușilor din cărțile sale, într-un moment în care România încerca să pară independentă de Moscova. Indiferent dacă a fost asfixiat cu o pernă, otrăvit sau doar lăsat să moară într-un moment de vulnerabilitate, Marin Preda a fost victima unui sistem care nu tolera oglinzile: el a pus o oglindă în fața comunismului, iar reflexia l-a ucis.
Materialul e unul de "vis"; dar si comentariile primite sunt pe masura!👍😉✍️
RăspundețiȘtergereFoarte bun, bine punctat, istoria la vedere!!!
RăspundețiȘtergere