Episodul relatat, vreau a-l lua aşa, ca o biată încercare de LETOPISEŢ, sau mai mult ca, pe o luare aminte... PLĂVICENIUL, pentru cine nu ştie încă... se află ca şi vecinătate, în imediata apropriere a domeniului de vânătoare a lui LIVIU... unul, Dragnea.
Acolo, într-o zi TORIDĂ de vară am găsit pe (încă) şeful de post, a poliţiei din zonă, stând la o amintire şi o tacla... despre faima "APUSĂ" a acelei zone; unde susţinea acesta că"se puneau şi se îngropau guvernele, din acea perioadă, exact ca-n perioada lui Mihai Viteazul".
Şi BRUSC, chiar mi-am dat seama câtă dreptate avea "nea Petrache" când zicea şi apoi a apărut şi o carte care spunea chiar aşa: "ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NEAMUL MEU..."
Numai că acuma, ori atunci... pe o căldură caniculară, la graniţe de vremuri, dar şi de "giudeţe", Olt şi Tiliorman... ei bine atunci, am simţit că, nu numai VEŞNICIA S-A NĂSCUT LA SAT... ci şi că... iertată-mi fie comparaţia forţată, în fond ADESEORI, în istorie... noi românii am fost doar "ÎNTRE DUMNEZEU ŞI... ŞEFUL DE POST"...
La numai câteva zile de la astă întâmplare, OMUL se pensiona... şi poate că, AMINTIRILE îl tot "ameninţau". Ca o ameninţare a BINELUI...
O Duminică Binecuvântată... vă doresc
