Se pare zic, dar si scriu, că pentru ÎNTÎIAŞ DATĂ... ideea de PAŞTE va fi asociată cu ideea de ALEGERI ELECTORALE... Asta, dacă puneţi la "SOCOTEALĂ", cum că în alţi ani, nu puţini la număr, PAŞTELE cădea şi pe 1; de Mai(u)...
Azi însă, ţinând cont de această ciudată ... dar şi inexplicabilă asociere "ATEMPORALĂ"... în loc de multe vorbe... vă propun a lua aminte la PROSTIE; la IPOCRIZIE... dar şi la CREDINŢĂ!!!Acu, despre PROSTIE....
- PROSTIA... în politică
Spre exemplu, prin 2023, onorabilul domn SEPTIMIU CHELCEA... într-un minunat articol numit chiar aşa: "Ipocrizia în politică și în viața de zi cu zi"... ei bine aceasta scria, atât de corect, următoarele: "La anul, vor fi foarte probabil organizate patru rânduri de alegeri: europarlamentare, locale, parlamentare și prezidențiale. Cele mai importante sunt, desigur, cele prezidențiale. Unii oameni politici și-au anunțat candidatura de acum, alții procedează ca Mihai-vodă (vezi Neculce, 1732/2001, p. 58). Întrebat de reporter dacă va candida la alegerile prezidențiale din 2024, Marcel Ciolacu a declarat în interviul transmis la Realitatea TV (16 ianuarie 1023) că mai întâi trebuie să se hotărască dacă va intra în competiția internă din PSD pentru candidatură, că va exista o competitie internă în care se va înscrie cine dorește, că este prea devreme în acest moment… Cei care și-au anunțat candidatura au declarat ce vor face și vor drege. Mă tem că multe din cele promise vor rămâne doar vorbe și că vor scăpa cu greu de blamul ipocriziei dacă vor fi aleși în cea mai înaltă funcție a statului. Impostura, neconcordanța dintre ce faci și ce spui că faci nu afectează numai viața politică, ci și relațiile interpersonale și coeziunea grupurilor. Dacă ipocrizia ar durea, mulți ar umbla văicărindu-se.
- Ce este ipocrizia?
La nivelul simțului comun, răspunsul este foarte simplu: ipocrizia
este a face ce îi îndeamnă pe alții să nu facă. Analiza științifică a
fenomenului numit „ipocrizie” (provenit din limba greacă, „hypokrisis” înseamnă invidios, prefăcut, fricos, fățarnic) conferă ipocriziei înțelesuri mai profunde și conduce la teorii explicative. Definiția propusă de Joris Larmes, profesor de psihologie socială la
Tilburg University (Olanda), și colaboratorii săi surprinde cu
exactitate esența fenomenului: „Ipocriții sunt acei oameni care susțin
în mod public respectarea cu strictețe a normelor morale, așteptând și
cerând altora să le urmeze, dar care în mod privat încalcă aceste
standarde în comportamentul lor” (Larmes et al., 2018, p.
737). Așadar, ipocriții nu numai că sunt imorali, în sensul că se abat
de la normele morale, dar sunt și mincinoși, se prezintă altora așa cum
nu sunt în realitate, înșeală lumea. În opinia mea, sunt de două ori de
condamnat."
- DEFINIŢIA IPOCRIZIEI
Uitasem, dar trebuia să încep tocmai cu începutul. Cu definiţia acesteia:
"Ipocrizia este simularea unei virtuți sau a unei atitudini favorabile, ascunzând de fapt adevăratul caracter, mai ales cu privire la convingerile morale și religioase; prin urmare, într-un sens general, ipocrizia înseamnă disimulare, prefăcătorie sau falsitate.
Ipocrizia este practica unei persoane de a manifesta același comportament pe care îl critică atunci când este urmat de alte persoane. În termenii psihologiei morale, ea este eșecul de a respecta propriile reguli și principii morale asumate public. Printre cele mai frecvent întâlnite tipuri de ipocrizie se numără, potrivit filozofului britanic David Runciman, pretenția că știi ceva care îți este necunoscut, pretenția că ai o atitudine pe care nu o poți dovedi, pretenția că ești loial fără să fii și pretenția că ai fi cine nu ești."
Prin 2015, amicul meu, de la "PALATUL DE CLEŞTAR", domnul MARIAN ZULEAN, chiar a avut nişte observaţii foarte pertinente, într-un material publicat pe site-ul HotNews.ro. Din care voi sublinia doar titlul acestuia. Unul care spune totul, dar care a devenit o "ACERBĂ" realitate; una imediată. Care este acel titlu? Iată-l:
"Prostia: un risc la adresa securității naționale"(https://www.hotnews.ro/stiri-opinii-20431458-prostia-risc-adresa-securitatii-nationale.htm)...
Nu vreau a face "TRECEREA" spre ipocrizia noastră, cea de la firele ierburilor, fără a nuanţa şi faptul că, aşa cum scriam şi-n alte materiale, azi, noua formă de "IPOCRIZIE POLITICĂ" este mai accentuată pe tema candidaturilor la şefia de localităţi... ori de consilii locale. Nu dau acuma nume; nu de alta, dar (încă) aştept rezultatele. Care îmi vor confirma, au ba... TEMERILE!
Însă, forma cea mai "apreciată", implicit şi cea mai des folosită a IPOCRIZIEI este cea a "IPOCRIZIEI folosite ca SPOIALĂ"...
De (foarte de) CURÂND, chiar în "DILEMA VECHE" a apărut un articol, unul care dezbate acest VICIU... Ceva aparent UNIVERSAL, atât în CAMPANIA ELECTORALĂ, dar şi-n BISERICĂ; unul mereu şi mereu... TERN.Aşa se face că, în articolul numit "Ipocrizia sau spoiala și splendoarea virtuții", autoarea ANDA ZAHIU... chiar ne face "rost" de un interesant şi acid material.Unul din care-mi voi permite a spicui (nu musai de la spic)... câteva observaţii. Prima ar fi că:
"Ipocrizia este o caracteristică, nu o simplă eroare a unei vieți trăite alături de alții. Altfel spus, și mai ușor recognoscibil, viciile private produc beneficii publice: a spus-o Bernard de Mandeville, satiristul cunoscut pentru Fabula albinelor. Ipocrizia nu este o dimensiune a corupției morale sau o slăbiciune de caracter lesne de înțeles, ci chiar trăsătura care apare la intersecția cerințelor moralității publice cu psihologia noastră. Practicile noastre morale supraviețuiesc doar pentru că asumăm că virtutea clamată este și practicată. Iată o nouă aurea mediocritas: viața virtuoasă e austeră și orientată spre beneficiul altora, în vreme ce viața trăită în viciu e opulentă, dar însingurată. Să fim ipocriți, așadar, și să lăsăm acest viciu să plătească tribut virtuții, după cum spunea La Rochefoucauld.
Cei mai puțin cinici dintre noi, însă, nu vor fi atît de ușor dispuşi să renunțe la proiectul moralității și să îmbrățișeze ipocrizia ca pe un rău necesar – dovadă şi uşurinţa cu care punem eticheta de ipocrit/ă."
Iar cea de a doua, pare sa fie chiar şi aparent, o încercare de aşa zisă reconciliere. Una cu un PREZENT... şi aşa fără de speranţă. Mă refer la ideea de: "SPERANŢA ÎN SCHIMBARE; UNA A BINELUI".
" De aceea ipocrizia ne repugnă moral mai mult, poate, decît vicii cu efecte mai grave: avem intuiția că, dacă multe dintre transgresiunile morale pot fi privite ca accidente sau scăpări de moment, ipocrizia semnalează o viciere profundă a caracterului, în condiţiile în care presupune cu necesitate existența unui proiect prealabil.
Cu toate acestea, discuția despre ipocrizie lasă loc de nuanțe. Există și situaţii în care ipocrizia este, dacă nu dezirabilă moral, cel puțin permisibilă. În creșterea copiilor, părinții își asumă adesea rolul de ipocriți atunci cînd fac educație morală. Alteori, ipocrizia e chiar cheia supraviețuirii: îi recunoaștem ca eroi pe cei care își declarau loialitatea în fața Führerului în timpul zilei, salvînd victimele sigure ale exterminării naziste la adăpostul nopții. De învinuit, iată, nu sînt cei care se străduiesc să facă ceea ce este bine după puterile lor, ci cei care au ales deja calea cea mai ușoară, care nu presupune nici un fel de testare a limitelor proprii. "
Acuma, date fiind aceste NUANŢE dar şi faptul că acest ARTICOL va vedea "LUMINA"...tiparului online, chiar în PRIMA ZI... a unui PAŞTE, cu valenţe electorale... nu voi căuta a "DEZBATE" ... ce şi cum stau treburile în lumea CREDINŢEI... Ci doar mă voi LIMITA a vă invita să vedeţi acest video clip... Unul, cu anumite VALENŢE; zic eu unele uşor de dibuit.
Iar, de restul...
HRISTOS A ÎNVIAT!