SA MA IERTATI...

SA MA IERTATI... CA, INCEPAND DE AZI, VOI ALEGE TACEREA... ASA, CA SA NU MAI FIU MINTIT... SI SA NU MAI FIU OBLIGAT SA MINT! SA TE MINT....

ATUNCI, CAND AM ALES SA PRACTIC JURNALISMUL IUBEAM CUVANTUL... POATE SI PENTRU FAPTUL CA MA SIMTEAM "NE-VORBIT"... SI DIVINITATEA A VRUT SA-L CUNOSC SI SA VORBESC CU "NEA PETRACHE"... TUTEA!

ATUNCI AVEAM MASINA DE SCRIS, BUNUL SIMT, NEBUNIA VARSTEI, DORINTA DE A CUNOASTE SI DE A MARTURISI... ADEVARUL SI NUMAI ADEVARUL! ATUNCI, ION CRISTOIU IMI SPUNEA:

"DECAT UN TEORETICIAN MEDIOCRU, MAI BINE UN PRACTICIAN DE MARCA"

ATUNCI... VISAM CU OCHII DESCHISI LA CUVINTELE:


"Mai bine haimana,
Decit tradator,

Mai bine huligan,
Decit dictator,

Mai bine golan,
Decit activist,

Mai bine mort,
Decit comunist."


ATUNCI, CEI CARE SUNT..ACUM... DE DREAPTA INCERCAU SA SCAPE DE CUTUMELE STANGII;
IAR CEI CARE AZI, INCA ISI MAI SPUN DE STANGA... ABIA INVATAU "GRAMATICA LIMBII ENGLEZE... FARA PROFESOR".

AZI... NU MAI EXISTA NIMIC DIN ACEL... IERI; BUNUL SIMT S-A TOPIT, VISELE S-AU DAT LA KILOGRAM, PE VITA FURAJATA... SI NE-AM TREZIT REPTILE... ASCUNSE IN TRUPURI, FAR DE SUFLETE!

SA MA IERTATI... DE VETI MAI PUTEA! IAR DACA NU, VA DAU CATEVA ARGUMENTE... DE CARE MULTI, DINTRE NOI, AU UITAT...DEJA:

GAGARIN A MURIT... DESI UN PRIETEN DE AL SAU, COSMANAUT SI EL... L-A "ASCUNS" O DATA DE MOARTE

"- Gagarin a murit înainte de accidentul din 27 martie 68, în timpul unei lansări nereuşite din cadrul programului sovietic de cucerire a Lunii.

Acesta a fost ultimul document despre "misterul Gagarin", susţin ruşii

O altă speculaţie care a circulat de-a lungul anilor este că părţi ale MiG-ului în care se afla Gagarin sunt ţinute în secret. Pus să comenteze aceste zvonuri, oficialul rus Vitali Davidov a eschivat: "Roskosmos (Agenţia Spaţială Rusă - n.r.) nu a avut nicio legătură cu anchetele prăbuşirilor aeriene, astfel încât această întrebare nu ne priveşte. Nu sunt indiferenţi faţă de această teorie, ne interesează, dar nu pot spune nimic".

El a adăugat că "astăzi, nu mai sunt documente ţinute la secret despre viaţa lui Gagarin", deoarece ar fi o lovitură de imagine pentru Rusia dacă s-ar întâmpla ca astfel de mărturii să fie făcute publice de cineva din afara administraţiei ruse".

E oficial: URSS a minţit - Gagarin s-a paraşutat în 1961

Davidov a admis însă că autorităţile sovietice au minţit atunci când au anunţat că, la misiunea din 1961, Gagarin s-a întors pe sol în interiorul capsulei spaţiale.

De fapt, cosmonautul sovietic s-a paraşutat. "Întrebarea era dacă Gagarin a fost în capsulă sau nu. Dintr-o serie de motive, conducerea sovietică de atunci a luat decizia de a comunică că Gagarin a aterizat în capsulă", a spus Davidov.

Prietenul Komarov a sfâşit tragic în Soyuz 1

În urmă cu câteva săptămâni, într-o lucrare publicată în Occident, au fost prezentate adevăratele circumstanţe ale morţii lui Vladimir Komarov, astronautul care şi-a pierdut viaţa în Soyuz 1, în 1967.

Când a urcat la bordul navetei Soyuz 1, Komarov ştia că va muri. De ce nu a refuzat? Pilotul de rezervă ar fi fost prietenul său, Iuri Gagarin. De ce Soyuz 1, cu peste 200 de probleme tehnice, nu a rămas la sol? Pentru că se împlineau 50 de ani de la Revoluţia Bolşevică, iar Brejnev dorea un eveniment măreţ. Citiţi întreaga poveste aici".
(- Gagarin a murit înainte de accidentul din 27 martie 68, în timpul unei lansări nereuşite din cadrul programului sovietic de cucerire a Lunii"

(http://www.evz.ro/detalii/stiri/cum-a-murit-iuri-gagarin-rusia-a-publicat-rezultatele-anchetei-926369.html

AZI... FACEM TAPAJ PE IRI SI MONI... SI, VORBA UNUI PRIETEN DE AL MEU...
"CE VINA ARE COPILA ACEEA CA S-A NASCUT DINTRE UN TATA BOU SI O MAMA CURVA?!


CA, INCA MAI EXISTA OAMENI CARE ISI "REGIZEAZA"MOARTEA PROPRIILOR COPII; CARE DAU AFARA OAMENI DIN SPITALE...DESI EI, CA MANAGERI NU SUNT DECAT SIMPLII "MASSE-UZE" ALE UNOR FUNDURI DE MILITIENI SI ACTUALI PRIMARI... SAU CA, UNII MANAGERI, DE INSTITUTE DE CERCETARE... PENTRU UN AUTOMOBIL "TOYOTA", DE SERVICIU'... SE PROSTERNEAZA SI SE PROSTITUEAZA... IN FATA ALTOR CRIMINALI?!


IAR, CAND MAI APUCI SA INTALNESTI CEVA SENSIBIL...VREI SA-L ASCUNZI DE FURIA CELORLALTI....PENTRU CA ACEA MINUNE SA TRAIASCA...

SI TU SA APUCI SA-I SPUI IN OCHII EI... CAT, MAREA CEA MARE, DE LINISTITI... UN ADEVAR, PE CATDE SIMPLU, PE ATAT DE PERICULOS:

"Putine lucruri se pot spune despre o poveste in curs de creare: e nevoie de un subiect, e nevoie de personaje competente, e nevoie de o limba adecvata, de un decor perfect si de un narator care sa patrunda adanc in sufletul personajelor. Dar nicaieri nu se precizeaza despre narator, ce ii ramane de facut dupa ce povestea se termina... Ce se intampla cu acea voce care capata viata, si traieste fiecare lacrima a personajelor, care simte saruturile dulci pe inima lui, care imparte fiorii din stomac cu indragostitii din poveste... Nimic, naratorul trebuie sa fie o masinarie, care doar sa interpreteze, sa completeze, sa nu existe.

Uite asa se intampla si in realitate, unde naratorul e unul din personaje, unde unul traieste uneori si sentimentele celuilalt, dar si pe ale sale, unde el povesteste si e si personaj. E ca si cum ai putea avea un creion, si orice ai desena ar prinde viata. Ma trec fiori cand ma gandesc la posiblitati... nenumarate.

Prima, as schimba harta Romaniei, a doua, as schimba anotimpul. As pune mai multe stele pe cer, si as face luna ma mare. As desena flori in desert, si copaci pe valurile marii... As desena o fereastra in camera mea, care sa dea in camera ta, sa te pot privi de fiecare data cand mi-e dor de tine. As sterge toate barierele, si toate razboaiele, as sterge toate lacrimile din lume. Cate nu as face cu un asa creion, insa el e doar in povesti real, si la fel si armonia...

Insa ce am fi daca nu optimisti incurabili? Stiu raspunsul, pesimisti convinsi :) ... Dar ce am face daca paharul nu ar fi pe jumatate plin? Stiu si aici raspunsul, l-am umple numa pentru a-l bea pe jumatate... Dar iar si iar si iar... intrebari o mie si raspunsuri mai putine... insa, ce suntem noi daca nu oameni, meniti sa fim naratorii povestii noastre din clipa in care ne indragostim pentru prima oara... Naratori sau personaje, si povesti reale. Alfel spus, viata noastra-i o poveste, si doar ce-i meritosi pot deveni personaje din ele.

Povestile nu sunt doua la fel niciodata, chiar daca personajele uneori sunt aceleasi...".

IAR ACEST ADEVAR, VA REPET... SA-L SPUNETI...UITANDU-VA ...

IN OCHII EI, CA-N OCHII UNEI ICOANE


IAR DUPA ACEEA AS TACEA... CA SA MA IERTATI...