SCRISOARE LA FIX 30 DE ANI

Fratimiu, 

   

Uite ca a trecut si ziua de azi, chiar si azi a fost o zi sinistra. Voican fu batut, numai cu o carja de data asta! Nu ai pierdut nimic, nici de data asta, asa ca nu am ce sa-ti spun mai multe... sa ne amintim de ieri....

E ciudat si trist acest Prim Craciun , fara de tine.. chiar daca nu ne omoram cu vazutul, faptul ca stiam ca existai undeva acolo, imi dadea un sentiment de aparenta liniste! Da, de aparenta liniste! Vezi, desi poate ar fi trebuit sa te astepti sa fiu suparat pe tine, afla ca nu sunt! 

 Incerc din greu a ma acomoda cu acest ADEVAR, unul trist si sec... si acum, la fix treizeci de ani, imi aduc aminte cum asteptam sa vina ”furierul” si sa ne transmita parola ”RADU DE LA  AFUMATI”. si A VENIT... 

Apoi, cum stateam in gara, tu plangand iar eu usor stresat de multimea aceea haotica. Mai ti minte drumul pana la Focsani? Trenul intesat, pana la suprasaturatie a petlitelor de rosu...  Si acele lacrimi care m-au urmarit atata amar de vreme, in care ma rugai sa am grija de fiinta, care avea sa-ti devina jumatate! De parca credeai ca eram si dispus sa o fac, eu fiind si mai singuratic decat tine! 

Apoi, gara aceea, din orasul mustului, al vinului care sta sa fiarba, intocmai ca evenimentele de atunci?! Iar destinul a vrut  ca tu sa nu mori, doar atat sa te prinda dormind de zor in acel Aro, dar culmea si cu pantalonii in vine!  Ciudat destin, dar mai ales ce farse ti-a tras atunci VIATA!... 

Azi ma simt exact ca-n poezia lui Paunescu...Trist si inutil...

P.S: PENTRU AZI ESTE DE AJUNS, FRATIU-MIU... AM OBOSIT! DE CE? STI LA FEL DE BINE CA SI MINE, CA NIMIC, DE ATUNCI NU A MAI FOST CA INAINTE!... O SA MAI VORBIM, NU UITA  SA-I COLINZI PE AI TAI PARINTI! SA-I DAI MAMEI ACEL PAHAR DE APA, IAR LUI TAICA-TU SA NU UITI SA-I DAI ACEI BANI...

IN REST: CRACIUN FERICIT!