REUȘITE ”SCRIERI”, DIN VREMEA... LUI ”DUDUCĂ VODĂ”

E SÂMBĂTĂ. E ÎNCĂ PANDEMIE. E TĂCERE, E FRICĂ ȘI E FRIG,  PESTE ORAȘ. POATE CĂ AFARA PLOUĂ, LA UNII, NINGE LA ALȚII, ȘI...LA CÂȚI AU MAI RĂMAS O FI ȘI SOARE. FIIND SÂMBĂTĂ AM SĂ VĂ POVESTESC DESPRE TREI LUCRURI NOI... MULT MAI VESELE. TREI SEMNALE EDITORIALE... O REVISTĂ ȘI DOUĂ CĂRȚI...

Hai, recunoașteți.... oare câți dintre voi au mai citit o revista nouă, și când scriu nouă, mă refer la una ... nou editată?! Eu unul... da, recunosc că am reușit a citi una ... numită atât de frumos... "ARSENALUL SINDICATELOR". O revistă cu, dar mai ales despre SINDICATELE, din domeniul APĂRĂRII și a AERONAUTICII. Îmi pare ușor "nebunesc", în ideea curajului frumos, dar și necesar, dar mai ales a NECESITĂȚII normalului, sugrumat de o realitate "IDIOATĂ"! Uite cum, 24 de sindicate au dat un semnal interesant ministerelor de resort: Economie, dar și al Apărării. Succes lor, succes domnului Bucuroiu, dar ce m-a frapat pozitiv... sunt condițiile grafice apărute sub auspiciile editurii "Semne", a dtp-istului Cristi Negoi, dar și al colectivului redacțional. Dacă această revistă  o să va cadă, în mâna, nu ezitați a o răsfoi, cu mare... mare atenție!

A doua "întalnire" editorială este cartea domnilor Mircea Faur și Dan Demșea, intitulată: "O istorie a Ortopediei si Traumatologiei din Arad -1947-2020". Am să încerc a va face curioși, spicuind din cuvântului profesorului doctor, Mircea Faur: "Vine o vreme când tragem o linie și facem socoteala... Într-un fel asa s-ar putea defini și acest demers al meu, la capătul unei cariere, în care am fost necontenit călăuzit de mesajul unui înțelept proverb...< Medicina este cea mai nobilă artă >." Încercati a nu o pierde, căci vorba aceea...

Și, deși ultima ca menționare, totuși nu cea de pe urmă, mie unul această carte îmi cade ca o mânușă;de ce... pentru că, mi-a dovedit , dacă mai era nevoie că, "Armia Română" nu este reprezentată la vârf-uri doar de "ospătari" deghizați, ori de paznici de poduri peste Dunăre, deveniți mai apoi, în funcție de vreme(a) politică, de pe afară... cioclii oficiali, de serviciu. Cunoscătorii știu despre cine fac vorbire. Azi, vă voi vorbi despre un om, pe cât de tăcut, pe atât de rezervat, de fin cunoscător al verbului militar, dar și al celui civil. Și, fiindcă trebuia să poarte unu nume... i s-a spus simplu... EDUARD DORIN ENE! L-am cunoscut în ultimile luni, ale mele, la proiectul numit "Independența Română"... și, ce să vezi... mângîia foarte bine versul, la fel de bine, ca arma... în trecut. Căci, domnul în cauză nu este doar un bun cunoscător al fenomenului militar. Azi vă invit a vorbi despre cartea sa, de versuri, intitulată... "SIMPTOM DE SENTIMENT", apărută anul acesta, la editura "Betta". Nu am să insist prea mult pe carte, doar vă invit... e drept "timid" a vă face rost cât mai repede de aceasta; care... este drept, nu apare în limba turcă, ori tătară... ci, în cel mai dulce vers românesc. "Citește pe-ndelete, dar până la capăt, încet, fără întreruperi... mă încredintez ție. Fără oameni simpli ca mine, nu pot exista oameni mari, ca tine, cititorule"... ne asigură, în paginile cărții sale, "AUTORUL".

  Pentru că, vrem... sau nu, dar "vine o vreme... vine o vârstă...” La final, doar atât:  " POFTĂ BUNĂ”... LA CITIT! SÂMBĂTĂ LINIȘTITĂ...  ȘI, BINECUVÂNTATĂ.