- ISTORICUL MĂNĂSTIRII
Mănăstirea Plătărești este o mănăstire de confesiune ortodoxă, aflată în subordonarea canonică a Episcopiei Sloboziei şi Călăraşilor. Mănăstirea a fost ctitorită de către Matei Basarab și soția sa Elina, în anul 1632, biserica de piatră a mănăstirii fiind construită între anii 1642-1646 de același Domn și sfințită la data de 3 aprile 1646
Mănăstirea este situată în partea de sud a localității cu acelaşi nume, din actualul judeţ Călăraşi, pe o terasă a râului Dâmboviţa, după confluența sa cu un alt râu: Colentina, la circa 20 de kilometri sud-est de capitală și la 15 kilometri de Sfânta mănăstire Cernica.
Ansamblul arhitectonic al mănăstirii Plătărești a fost declarat monument istoric în anul 1915, în prezent fiind inclus pe monumentelor judeţului Călăraşi, din anii 2004 și 2010, ca monument arhitectonic de importanță națională. Ansamblul monahal este format din: Biserica cu Hramul „Sfântul Mare Mucenic Mercurie”, Casa Domnească, chilii, construcții anexă și zid de incintă, toate incluse pe lista monumentelor istorice.
Legendele referitoare la începuturile mănăstirii menționează două variante principale. Conform primei variante, mănăstirea a fost ridicată în amintirea unei lupte cu TĂTARII, care îl sprijineau pe RADU ILIAŞ, la preluarea domniei de către Matei Basarab, în 1632. A doua variantă spune că Matei Basarab a ridicat mănăstirea în amintirea victoriei obținute asupra lui VASILE LUPU, la Nenişori, în octombrie 1639. Este posibil ca ambele variante să fie adevărate, în sensul că după lupta din 1632 Matei Basarab a înființat mănăstirea, iar după victoria din 1639 a construit biserica de piatră a mănăstirii.
Viața monahală a cestor locuri a fost întreruptă de mai multe ori de-a lungul istoriei, mănăstirea căzând succesiv în ruină și fiind refăcută. În anumite perioade, localul actualei mănăstiri a fost transformat de autorități în penitenciar pentru femei sau spital pentru bolnavii de afecțiuni psihice.
Episcopia a reînființat mănăstirea în anul 2000, ca mănăstire de maici, transformând-o în mănăstire de călugări în anul 2004. Începând cu 1 septembrie 2009, mănăstirea a redevenit mănăstire de maici, statut pe care îl are și în prezent.
- SITUAŢIA ACTUALĂ
Din câte am aflat numărul de monahii care se trudesc cu viaţa între acele ziduri nu mai depăşeşte numărul de 8 suflete.... dar şi situaţia acolo, îmi pare una pe cât de TRISTĂ, pe atât de caldă şi LINIŞTITĂ... pentru actualul Episcop... VICENŢIU!
Oare vă mai spune ceva acest nume?!
- IPOCRIZIA...LA EA, ACASĂ...
O să râdeţi, sau poate nu, dar abia ieri am aflat faptul că, localitatea PLĂTĂREŞTI este trecută ca şi localitate de GRANIŢĂ.... Cum cu cine? Cu BULGARII... Adică, cu Nuţi Udrea...
În afară de acea măicuţa care încerca a ne convinge, ba de una ...ba de alta... iată un fragment, de cum stă IPOCRIZIA, la români... dintr-un fragment bine ales al marelui şi unicului meu amic, poetul DANIEL VORONA:
„Tăceau toți – doar la sfârșit/ Unul a-ntrebat: «Spune-ne, Ilici,/Când vom serba liberi această zi, spune-ne când»?/Și Lenin, îngândurat, le-a răspuns:/«Cât de curând». Am încercat să-l cânt pe marele Ilici/ În Siberia de atunci, îndepărtată și tristă,/Când într-o seară renii l-au adus,/ Surghiunit de nemernicia țaristă. /Dar pentru Lenin oricare liră e atât de săracă!/ Pe el îl vor cânta întotdeauna faptele lui mari /Și timpul îl va cânta mereu – Bătând în pădurile adânci de stejari.” (A. E. Baconski)
bine scris... dar si punctat!!!!
RăspundețiȘtergereIn general...gusturile nu se discuta...la dansa vad ca se si executa....
RăspundețiȘtergere... e abia inceputul...sa vedeti CONTINUAREA.
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
RăspundețiȘtergereMaterialul este bun... realitatatea maine, insa, poate fi cu totul alta. Prea devreme de tras concluzii.
RăspundețiȘtergereplatesti, la Plataresti? au ba...
RăspundețiȘtergerePornind de la comentariul de mai sus... pLATESTI LA Plataresti sau palesti si nu iti vine sa crez cA DE FAPT realitatea trista ne inconjoara la tot pasul si parca suntem pe un patefon stricat care zgarie o placa pentru ca placa este uzata si de fapt este aceeasi melodie pe care am ascultat-o de mii de ori si totusi speram sa regasim altceva traiam cu o speranta nebuneasca aceea ca intr-o zi nu o sa mai zgarie acul placa si nu o sa mai sara din nou si din nou de capat si de fapt interminabila poveste incepe mereu de la cpat , da e clar schimbam placa si acul dar ne trebuie oameni priceputi si cu ceva dare de mana luam de la cei care au dar nu o sa vezi ca lor le convine partitura ei nu se plictisesc ei se imbogatesc si stiu ca nimeni nu are curaj sa schimbe placa si acul deci o sa amortim de acelasi cantec neterminat , sincer imi vine sa imi aiu drumul lupului departe de civilizatia asta autohtona , la Blegesti, la Plataresti , nu stiu dar stiu ca izolat in munti e mai bine , fara casa , fara muiere fara politca fara ipocrizie si manipulare doar tu cu natura liber in bula ta! O zi faina sa ai...
RăspundețiȘtergeredespre platesti, la Plataresti multe ar fi de adaugat... de ce nu?! dar, realitatea este alta, ceva mult mai dur, mai tacut... si mai greu de descris, in cuvinte!
RăspundețiȘtergereFoarte bun ultimul comentariu, asta imi da de gandit ca cititorii tai Luca sunt unii foarte exigenti.Da, chiar bun e articolul!
RăspundețiȘtergereMultumesc ca v/ati facut timp a va apleca asupra randurilor mele, mici ranturi de ganduri... transpuse la actualitatea aceasta, de zi cu zi!Primiti aprecierile mele.... nici o zi, fara Dumnezeu!
RăspundețiȘtergereNimic mai adevărat... Succes!
ȘtergereProfesorul..catre Zimbrul...Pierdut: Oare de ce o stfel de Romanie...oare de ce nu mai suntem in stare a ne ridica...Mugetul...acesta de Zimbru vad ca se prelungeste..adanc si trist....
RăspundețiȘtergereNuți e clar! Nu a vrut azil politic în Grecia ci în Bulgaria, s-a îndrăgostit și a mai vrut un copil cu ospătaru' de la nisipurile de aur, Vasil Naidenov'... un tip pe la vre-o 40 și un pic de ani, îndrăgostit, entuziast după "ciorba de burta"... mai ales atunci când vede rumâni... așa a văzut-o și pe Elena și s-au îndrăgostit irepetabil.. de atunci și iarna Elena îl vizita, masina.... călcând-ul din când în când și trimițând un meil nu un miel (pe ăla îl găsiți cu siguranță, mâncând mici în "Piața Obor")....și am încălecat pe o alună și v-am invitat la o nuntă mută
RăspundețiȘtergereRobotu cu teren în pantă
asa sa fie... Robotu, cu teren, in panta!!!!
ȘtergereOk... postarea.Total de acord.
RăspundețiȘtergerebravoo Robotule, nu ai mila...
RăspundețiȘtergeremultă dreptate, prea multă!
RăspundețiȘtergereTare poveste
RăspundețiȘtergereCe tzite avea blonda, pe atunci?!
RăspundețiȘtergereInteresant... gasesc!!!
RăspundețiȘtergereIpocrizia a fost dintotdeauna o caracateristica a neamului acesta, pe langa TRADARE
RăspundețiȘtergereFoarte adevarat...
RăspundețiȘtergereBine scris, dar si real, adevarat. Ipocriza a ramas, dar si Nutzica.
RăspundețiȘtergereo caracteristica genetica... de secole, adica
RăspundețiȘtergereO adevărată lecție de istorie a zonei și mănăstirii Plătărești, ridicată pe vremea voievodului Matei Basarab. Păcat că se reușește, aproape totdeauna,ca această istorie să fie urmată, în zilele noastre, de o altă istorie, creată de oameni cu adânci carențe de caracter, care au avut sau au roluri nedorite și nepermise, din punct de vedere etic și moral, în viața românilor și în istoria țării noastre! Dar să sperăm că nu este totul pierdut! Doar știm..., speranța moare ultima! Iar ți-ai făcut datoria stimate autor!
RăspundețiȘtergeremultumesc...sincer
RăspundețiȘtergere